Ce au croații cu limba română

Câteva cuvinte în croată, ca să vă deschid apetitul pentru poveștile care urmează din vacanța în Croația :)

V acanța în Croația s-a încheiat, au fost trei săptămâni în care am obosit încercând să văd cât mai mult din țara asta minunată, iar după cele aproape trei zile petrecute pe drumurile muntenegrene și sârbe, înapoi spre casă, aproape că am nevoie de alt concediu ca să pot munci din nou.

pula-farmacie

Reclama biroului de informații turistice din Pula, în spate – templul roman al lui Augustus

Dar despre toate astea vă voi povesti în câteva episoade viitoare. Trebuie să-mi structurez un pic toate amintirile, mărturisesc că aproape am uitat unele întâmplări, altele se suprapun peste locuri diferite, așa că am nevoie de timp ca să vă pot oferi și niște sfaturi utile – pe care unii deja mi le-ați cerut – și niște povești frumoase.

Până atunci, însă, mă amuz revăzând cred că miile de fotografii făcute în cele trei săptămâni. Îmi va fi greu să aleg doar câteva pentru blog, dar nu mi-a fost deloc greu să le aleg pe cele de azi 🙂

Cum comenta cineva pe Facebook, pozele astea te fac să te întrebi, oare ce au croații cu limba română?

pula-card

În caz că l-ați pierdut pe ăla cu bani…

pipi

Un suc de portocale, fără portocale, cu gust de chimicale

caca

Un restaurant din stațiunea dalmată Omis

 

De mâine începem seria povestirilor din Croația, stați pe aproape! Până atunci, contemplați ultimul apus din Croația, peste Dubrovnik:

apus-dubrovnik

Etichete: , , , , , ,

4 comentarii la “Ce au croații cu limba română” Subscribe

  1. g 11/08/2015 at 06:35 #

    Ai uitat sa pui uorningu’ cu „acesta-i un tizăr”.
    Sau a fost cu intentie?
    Uelcam bec (Facebook style)

  2. Emilian 12/08/2015 at 13:41 #

    De oras stiam, dar de restul nu. M-a amuzat putin articolul, initial credeam ca e un repros asupra lor atunci cand am citit titlul articolului, apoi mi-am adus aminte sau mi-am dat seama.

  3. Pink Freud 12/08/2015 at 21:57 #

    Mai zi.ne Emilian. E foare interesant

  4. Emilian 17/08/2015 at 01:15 #

    Am epuizat putin. Oricum am imprastiat articolul pe la cativa prieteni care probabil nu stiau despre asta.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Îmi pasă de turci, dar de noi mi se rupe

proteste-turcia

Mai știe cineva azi de ce au ieșit revoltații noștri la Universitate în iarna lui 2012? Merge sănătatea mai bine? Țara e mai bine guvernată? Au ieșit din foame cetățenii ăia însetați de demnitate?

Stăm prost cu nervii

sacrificat

O jumătate de oră într-un autobuz Mercedes, în cel mai bogat oraș al țării.

Fără dosar cu șină la Consulatul Boliviei

20180224_105612

Aventurile birocratice din lumea care nu vrea să înțeleagă avantajele renunțării la vize turistice.

Recursul la argumente

ilusion

De ce în 2017 e nevoie să le explici unora că oamenii sunt egali în fața legii și au aceleași drepturi indiferent de rasă, sex sau etnie – pentru că la televiziunea națională vine un avocat al poporului și neagă Holocaustul, și nimeni nu-l contrazice, deși avem și o lege care-l face pasibil de pușcărie pentru asta.

Strâns uniți în jurul SRI, întru salvarea planetară a Internetului

dumbrava-cosmoiu

Cum se derulează o ședință în Parlamentul României, în care SRI încearcă și reușește să impună o lege abuzivă, iar deputații se fac că se opun.

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

gene-hitaki

Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?