V acanța în Croația s-a încheiat, au fost trei săptămâni în care am obosit încercând să văd cât mai mult din țara asta minunată, iar după cele aproape trei zile petrecute pe drumurile muntenegrene și sârbe, înapoi spre casă, aproape că am nevoie de alt concediu ca să pot munci din nou.
Reclama biroului de informații turistice din Pula, în spate – templul roman al lui Augustus
Dar despre toate astea vă voi povesti în câteva episoade viitoare. Trebuie să-mi structurez un pic toate amintirile, mărturisesc că aproape am uitat unele întâmplări, altele se suprapun peste locuri diferite, așa că am nevoie de timp ca să vă pot oferi și niște sfaturi utile – pe care unii deja mi le-ați cerut – și niște povești frumoase.
Până atunci, însă, mă amuz revăzând cred că miile de fotografii făcute în cele trei săptămâni. Îmi va fi greu să aleg doar câteva pentru blog, dar nu mi-a fost deloc greu să le aleg pe cele de azi 🙂
Cum comenta cineva pe Facebook, pozele astea te fac să te întrebi, oare ce au croații cu limba română?
În caz că l-ați pierdut pe ăla cu bani…
Un suc de portocale, fără portocale, cu gust de chimicale
Un restaurant din stațiunea dalmată Omis
De mâine începem seria povestirilor din Croația, stați pe aproape! Până atunci, contemplați ultimul apus din Croația, peste Dubrovnik:
Ai uitat sa pui uorningu’ cu „acesta-i un tizăr”.
Sau a fost cu intentie?
Uelcam bec (Facebook style)
De oras stiam, dar de restul nu. M-a amuzat putin articolul, initial credeam ca e un repros asupra lor atunci cand am citit titlul articolului, apoi mi-am adus aminte sau mi-am dat seama.
Mai zi.ne Emilian. E foare interesant
Am epuizat putin. Oricum am imprastiat articolul pe la cativa prieteni care probabil nu stiau despre asta.