Cum mai stăm cu etica

După ce a propus schimbarea legii în cazul deținuților-scriitori, Comisia de etică universitară se gândește la următorii pași: legalizarea plagiatului sau desființarea doctoratelor.

Comisia de etică a ajuns la o concluzie mult mai simplă: trebuie scoasă această prevedere privind faptul că poți să ieși cu 30 de zile mai devreme din detenție pentru că ai publicat o lucrare științifică” – Marian Popescu, șef al Comisiei de etică din Universitatea București.

Confruntat cu o avanlanșă de scriitori vărgați, cum îi denumea cineva pe deținuții care produc cercetări științifice prin budele insalubre ale penitenciarelor, șeful eticii din mediul universitar românesc nu găsește altă soluție decât schimbarea legii. Știe toată lumea că acele lucrări copiate sau scrise de alții, contra cost, pentru deținuții celebri, sunt girate de semnăturile unor „reputați profesori universitari” din România. Totuși, deși ei pot fi identificați cu nume, prenume și loc de muncă, nimeni, nici măcar comisia de etică, nu le poate face nimic. De ce?

În cazul Ioan Niculae se pare că până și responsabilii cu eliberările condiționate din Penitenciarul Găești au fost mai integri decât niște profesori universitari „reputați”, pentru că au refuzat să ia de bune lucrările științifice produse de individ în ritmul de una la 29 de zile. Dacă Ioan Niculae rămâne în arest, de ce nu s-ar îndrepta cineva în cazul ăsta și împotriva profesorilor care i-au garantat lucrările?

A nu se înțelege că susțin neapărat păstrarea în legea executării pedepselor a prevederii pe care domnul Popescu vrea s-o elimine. Dimpotrivă, nu prea-i văd utilitatea, știind cam care e realitatea prin penitenciare, dar uite că până acum legea asta ne-a arătat o realitate pe care poate o știau doar cei din interior: care e prețul eticii unor reputați profesori universitari.

De aia mi se pare o ipocrizie din partea Comisiei de etică să ceară schimbarea unei legi numai pentru că ea însăși, comisia, nu e în stare să-și facă treaba și să-i sancționeze pe membrii comunității universitare pe care-i prinde astfel cu ocaua mică.

Aceeași comisie de etică se dovedește la fel de neputincioasă în fața doctoratelor plagiate ale politicienilor. Dacă în cazul Ponta a rămas ca în tren, după ce s-a dovedit că de fapt era plagiat, în cazul Gabriel Oprea nu se întâmplă nici măcar atât. Oprea face doctori după chipul și asemănarea lui într-o frenezie, de parcă interesul național ar sta în producția de doctori la hectar. Iar comisia de etică se dovedește încă o dată inutilă și neputincioasă.

Nu m-ar mira să îl văd mâine poimâine pe domnul Marian Popescu ieșind la TV și spunând cu nonșalanță că soluția identificată de comisia de etică în cazul doctoratelor plagiate este să se schimbe legea: ori să se legalizeze pagiatul, ori să se desființeze doctoratul ca formă de calificare științifică. Că și așa, ce mare lucru și doctoratele astea? Poate să spună cineva la ce folosesc, în afară de cazul că ești politician și vrei să te dai mare…?

De aia zic, dacă tot nu suntem în stare să-i sancționăm pe ăia care fură, mint, își fac de râs breasla, mai bine legalizăm furtul, minciuna și ne declarăm prima țară liberă de intelectuali din ăștia cu fițe. În felul ăsta poate să plece și domnul Popescu într-o binemeritată vacanță, că nu mai putem cu atâția doctori plagiatori în libertate, și cercetători științifici nedrept ținuți după gratii.

*poza e plagiată de pe Fb

Etichete: , , , , , , , ,

No comments yet.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Zen and the Art of Marcela Maintenance*

marcela

Calitatea service-urilor din București: prețuri europene, servicii făcute românește, pentru că „așa facem noi și n-am avut niciodată probleme”. Avatarurile unui șofer care se încăpățânează să citească manualul mașinii.

Nostalgii maso-comuniste de 1 Mai

steaguri

O frântură dintr-o zi grea, muncitorească, a unui chelner hâtru de la Restaurantul Riviera din Parcul 23 August.

Regrete eterne fără semnul exclamării

Discuție despre pronumele de politețe pe marginea unei jerbe mortuare în Piața de flori George Coșbuc: se zice „nu vă vom uita niciodată” sau „nu te vom uita, fată?” 😉

Cât ne costă să „stârpim” prostituția și cât am câștiga dacă am legaliza-o

ashley

Statul a cheltuit un milion de lei și doi ani de anchete ca să descopere că prostituția se face și prin mica publicitate. Printre „proxeneți” – o femeie de serviciu care cumpăra prezervative la un salon de masaj, o studentă care-i organiza agenda unei fete, un ziar de mică publicitate…

Viceroy vrea să-și ia permisul, Bianca – doar să se mărite

IMG_2114

Pentru că statusul social adevărat stă în Dacia papuc, cu care se poate căra „marfa”, și în numărul de puradei agățați de fusta nevestei. Restul e deșertăciune.

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani (II)

Bucuria revederii dupa 50 de ani

Noi nu am muncit pentru un regim politic, ci pentru bunăstarea unui popor. Am rămas aici ca o datorie față de cei care ne-au învățat. Însă acum în România specialiștii sunt tratați în bătaie de joc. Eu încă nu sunt pensionar, deci nu simt că atentez la siguranța țării, cum sunt considerați acum pensionarii, cu veniturile lor