Cum mai stăm cu etica

După ce a propus schimbarea legii în cazul deținuților-scriitori, Comisia de etică universitară se gândește la următorii pași: legalizarea plagiatului sau desființarea doctoratelor.

Comisia de etică a ajuns la o concluzie mult mai simplă: trebuie scoasă această prevedere privind faptul că poți să ieși cu 30 de zile mai devreme din detenție pentru că ai publicat o lucrare științifică” – Marian Popescu, șef al Comisiei de etică din Universitatea București.

Confruntat cu o avanlanșă de scriitori vărgați, cum îi denumea cineva pe deținuții care produc cercetări științifice prin budele insalubre ale penitenciarelor, șeful eticii din mediul universitar românesc nu găsește altă soluție decât schimbarea legii. Știe toată lumea că acele lucrări copiate sau scrise de alții, contra cost, pentru deținuții celebri, sunt girate de semnăturile unor „reputați profesori universitari” din România. Totuși, deși ei pot fi identificați cu nume, prenume și loc de muncă, nimeni, nici măcar comisia de etică, nu le poate face nimic. De ce?

În cazul Ioan Niculae se pare că până și responsabilii cu eliberările condiționate din Penitenciarul Găești au fost mai integri decât niște profesori universitari „reputați”, pentru că au refuzat să ia de bune lucrările științifice produse de individ în ritmul de una la 29 de zile. Dacă Ioan Niculae rămâne în arest, de ce nu s-ar îndrepta cineva în cazul ăsta și împotriva profesorilor care i-au garantat lucrările?

A nu se înțelege că susțin neapărat păstrarea în legea executării pedepselor a prevederii pe care domnul Popescu vrea s-o elimine. Dimpotrivă, nu prea-i văd utilitatea, știind cam care e realitatea prin penitenciare, dar uite că până acum legea asta ne-a arătat o realitate pe care poate o știau doar cei din interior: care e prețul eticii unor reputați profesori universitari.

De aia mi se pare o ipocrizie din partea Comisiei de etică să ceară schimbarea unei legi numai pentru că ea însăși, comisia, nu e în stare să-și facă treaba și să-i sancționeze pe membrii comunității universitare pe care-i prinde astfel cu ocaua mică.

Aceeași comisie de etică se dovedește la fel de neputincioasă în fața doctoratelor plagiate ale politicienilor. Dacă în cazul Ponta a rămas ca în tren, după ce s-a dovedit că de fapt era plagiat, în cazul Gabriel Oprea nu se întâmplă nici măcar atât. Oprea face doctori după chipul și asemănarea lui într-o frenezie, de parcă interesul național ar sta în producția de doctori la hectar. Iar comisia de etică se dovedește încă o dată inutilă și neputincioasă.

Nu m-ar mira să îl văd mâine poimâine pe domnul Marian Popescu ieșind la TV și spunând cu nonșalanță că soluția identificată de comisia de etică în cazul doctoratelor plagiate este să se schimbe legea: ori să se legalizeze pagiatul, ori să se desființeze doctoratul ca formă de calificare științifică. Că și așa, ce mare lucru și doctoratele astea? Poate să spună cineva la ce folosesc, în afară de cazul că ești politician și vrei să te dai mare…?

De aia zic, dacă tot nu suntem în stare să-i sancționăm pe ăia care fură, mint, își fac de râs breasla, mai bine legalizăm furtul, minciuna și ne declarăm prima țară liberă de intelectuali din ăștia cu fițe. În felul ăsta poate să plece și domnul Popescu într-o binemeritată vacanță, că nu mai putem cu atâția doctori plagiatori în libertate, și cercetători științifici nedrept ținuți după gratii.

*poza e plagiată de pe Fb

Tags: , , , , , , , ,

No comments yet.

Leave a Reply

Oldies but goldies

Mama mi-a zis să nu mă duc, dar eu nu și nu…

parapanta3

Cu parapanta e ca și cu un bărbat, prima dată nu e bine, dar ceva te face să mai vrei măcar o dată 😉

De ce ea? (2)

tarau-curte

Cazul Daniela Tarău: viața în arestul Capitalei, pentru un om care se știe nevinovat, ancheta lui Cristian Panait și procesul absurd, în care niciun judecător nu catadicsea să citească dosarul.

Plasturii lui Negoiță – cât au costat și de ce s-au dezlipit

lipire-plasturi

50.000 de bucățele de „not so safety walk” cumpărate de la 3M au fost lipite bucată cu bucată de oamenii ADPB, pare-se la fel de prost cum a fost gândită toată lucrarea de pe Bulevardul Unirii

Cum se aproba un film pe vremea lui Ceaușescu

gabriela petre

Povestește Mihai Constantinescu, regizor care și-a început cariera cu niște pușcărie pentru delict de opinie, a stat pe bară zece ani după asta, fiindu-i interzis să lucreze în branșă, apoi a făcut un balet ideologic ca să nu-i fie rușine azi cu filmele semnate în vremea aia

Vinales, seva eco-bio a Cubei

vinales20

Dar ce căutași, maică, taman în Cuba? l-am întrebat noi pe albanez. Și el nu pricepea ce-l întrebăm, dar râdea la noi. Noroc că nevastă-sa mai scăpa câteva cuvinte englezești și până la urmă ne-a arătat stâlpii casei, a bătut cu mâna în ei și am priceput că albanil nu era albanez, ci zidar.

Ziua 7: Facerea de bine e ca recensământul fără CNP

Cuvantul recenzorului de la blocul meu

Azi am recenzat prin telefon o persoană care se afla la coadă la moaștele sfântului x. CNP-ul încă era facultativ.