Cum mai stăm cu etica

După ce a propus schimbarea legii în cazul deținuților-scriitori, Comisia de etică universitară se gândește la următorii pași: legalizarea plagiatului sau desființarea doctoratelor.

Comisia de etică a ajuns la o concluzie mult mai simplă: trebuie scoasă această prevedere privind faptul că poți să ieși cu 30 de zile mai devreme din detenție pentru că ai publicat o lucrare științifică” – Marian Popescu, șef al Comisiei de etică din Universitatea București.

Confruntat cu o avanlanșă de scriitori vărgați, cum îi denumea cineva pe deținuții care produc cercetări științifice prin budele insalubre ale penitenciarelor, șeful eticii din mediul universitar românesc nu găsește altă soluție decât schimbarea legii. Știe toată lumea că acele lucrări copiate sau scrise de alții, contra cost, pentru deținuții celebri, sunt girate de semnăturile unor „reputați profesori universitari” din România. Totuși, deși ei pot fi identificați cu nume, prenume și loc de muncă, nimeni, nici măcar comisia de etică, nu le poate face nimic. De ce?

În cazul Ioan Niculae se pare că până și responsabilii cu eliberările condiționate din Penitenciarul Găești au fost mai integri decât niște profesori universitari „reputați”, pentru că au refuzat să ia de bune lucrările științifice produse de individ în ritmul de una la 29 de zile. Dacă Ioan Niculae rămâne în arest, de ce nu s-ar îndrepta cineva în cazul ăsta și împotriva profesorilor care i-au garantat lucrările?

A nu se înțelege că susțin neapărat păstrarea în legea executării pedepselor a prevederii pe care domnul Popescu vrea s-o elimine. Dimpotrivă, nu prea-i văd utilitatea, știind cam care e realitatea prin penitenciare, dar uite că până acum legea asta ne-a arătat o realitate pe care poate o știau doar cei din interior: care e prețul eticii unor reputați profesori universitari.

De aia mi se pare o ipocrizie din partea Comisiei de etică să ceară schimbarea unei legi numai pentru că ea însăși, comisia, nu e în stare să-și facă treaba și să-i sancționeze pe membrii comunității universitare pe care-i prinde astfel cu ocaua mică.

Aceeași comisie de etică se dovedește la fel de neputincioasă în fața doctoratelor plagiate ale politicienilor. Dacă în cazul Ponta a rămas ca în tren, după ce s-a dovedit că de fapt era plagiat, în cazul Gabriel Oprea nu se întâmplă nici măcar atât. Oprea face doctori după chipul și asemănarea lui într-o frenezie, de parcă interesul național ar sta în producția de doctori la hectar. Iar comisia de etică se dovedește încă o dată inutilă și neputincioasă.

Nu m-ar mira să îl văd mâine poimâine pe domnul Marian Popescu ieșind la TV și spunând cu nonșalanță că soluția identificată de comisia de etică în cazul doctoratelor plagiate este să se schimbe legea: ori să se legalizeze pagiatul, ori să se desființeze doctoratul ca formă de calificare științifică. Că și așa, ce mare lucru și doctoratele astea? Poate să spună cineva la ce folosesc, în afară de cazul că ești politician și vrei să te dai mare…?

De aia zic, dacă tot nu suntem în stare să-i sancționăm pe ăia care fură, mint, își fac de râs breasla, mai bine legalizăm furtul, minciuna și ne declarăm prima țară liberă de intelectuali din ăștia cu fițe. În felul ăsta poate să plece și domnul Popescu într-o binemeritată vacanță, că nu mai putem cu atâția doctori plagiatori în libertate, și cercetători științifici nedrept ținuți după gratii.

*poza e plagiată de pe Fb

Etichete: , , , , , , , ,

No comments yet.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

De ce ea? (3)

tarau-victoriei

Viața de după: reabilitarea, mai grea decât pușcăria, a muncit la negru pentru că nu o angaja nimeni, victoria de la CEDO și rejudecarea procesului în țară, pierderea și regăsirea dosarului, apariția unor „victime” noi atrase de ideea de potențial câștig, facultatea de drept, doctoratul și victoria finală.

Copiii proști nu ies din școli proaste, ci din părinți

Lasă și tu copiii la școală

După ce dau lunar, la grădiniță, sume cât salariul mediu pe economie, părinții se înghesuie să plătească oricât ca să-și vadă plozii înscriși „la o școală bună”, dar își păstrează intactă lipsa de disponibilitate pentru a petrece timp cu copilul lor.

Când și de ce s-au dat ultimele amnistii în Europa

oug_gratiere-curcan

De la Ceaușescu, în 1988, care voia să fie iubit, la Vaclav Klaus, în 2013, care a vrut să scape niște corupți, Europa a trecut prin mai multe aministii și grațieri colective. Președinții care le-au dat nu s-au bucurat, însă, de simpatia populară.

Fatalismul mioritic se tratează cu drujba

diana

Vă mai amintiți că în Drumul Taberei începuse construcția unei noi linii de metrou? Asta e povestea oamenilor care i-au împins liniile și peroanele mai pe mijlocul bulevardului, ca să nu le afecteze pomii.

Dumnezeu preferă proștii

catedrala

A te mai opune acum Catedralei Neamului echivalează cu a cere demolarea Casei Poporului. Istoria ne arată că în 25 de ani nu am învățat valoarea prevenției în tratarea bolilor, nici a dezbaterii publice în luarea deciziilor.

Când religia contrazice nevoile societății – eșecul german

biserica catolica

Biserica are monopol pe protecția socială în anumite zone din Germania, așa cum vrea și România să facă. Nemții își dau seama, după 50 de ani, că au greșit.