Am fost aseară la un concert la Sala Palatului. Nu mai călcasem de ceva vreme pe acolo, aveam bilete la o lojă de sus, pe extremitatea sălii, așa că am cam orbecăit pe scări în sus și în jos până când am ajuns la locuri. Dar cu semnalizarea aiurea sau lipsa ei – cel puțin noi românii, neam descurcăreț – ne-am obișnuit demult. Nu avem noi la metrou sau pe străzi indicatoare pentru necunoscători, de ce să ne stricăm faima taman la o sală de spectacole?
Însă ce m-a izbit când am intrat în lojă a fost jegul din ea. Mocheta pătată cu diverse… semne pietrificate ale trecerii multor spectatori, scaunele cu lustru de jeg pe pluș și un aspect general decrepit fac din întâia sală de partid și de stat a patriei un loc în care poate ar fi mai bine să intri pe întuneric, ca să nu stai tot spectacolul ca pe ace, de silă.
Poate exagerez, dar cred că Sala Palatului, așa fără acustică bună cum e ea, ar trebui să arate, totuși ceva mai bine decât un stadion sau un cămin cultural sătesc. Faptul că ea găzduiește aproape toate marile evenimente artistice ale orașului (Capitală!) ar îndreptăți o investiție în niscai echipamente de curățenie. Nu cred că am inventat noi sălile de spectacole cu mochete și scaune de pluș, ca să ne batem capul acum cu modul în care pot fi ele întreținute. Cu siguranță există aparatură care spală la fața locului genul ăsta de dotări, așa încât spectatorii să nu se întrebe „oare ce s-o fi mâncat, băut, scuipat în ultimii 40 de ani pe aici înaintea mea?”. Pe bune, cât poate să coste spălatul mochetei și curățarea celor 4000 de scaune câte are sala aia? Măcar la un an sau doi.
De aia mă gândesc că înainte de a ne bate cu cărămida în piept că vom construi o nouă sală de spectacole, modernă, cu acustică de milioane de euro, așa cum ne tot cer diverse nume mari ale scenei mondiale, de câte ori calcă pe mocheta noastră, hai să o curățăm naibii pe asta pe care ne-au lăsat-o comuniștii, după ce s-au săturat de ovaționat tovarășii în ea timp de 40 de ani.
Sau dacă nu suntem în stare, atunci să trecem în caietul de sarcini al viitoarei săli plurivalente pe care o tot coacem de 20 de ani, să aibă scaune din plastic și paie sau linoleum pe jos. Atâta merită publicul, atâta poate întreține proprietarul sălii, să ne privim condiția cu sinceritate în față.
Adică cum nu are ”acustică” ? Vai de mine ! Cum vă permiteți ! Îl jigniți mortal pe Ghiță Dej.
Adică ce făcu PMR (Partidul Muncitoresc Român – așa-i spunea înainte de curcănelile lui Ceașcă) ? Păi se zicea că ”zi de zi, ceas de ceas” el (Partidul) face tot ce face în mod ”științific” ! Și cînd construia uriașe combinate siderurgice, și cînd spărgea străzile de șapte ori în doi ani (”doi dezgroapă, doi îngroapă”) și cînd construia Pavilionul Expozițiilor ca să sărbătorească ”terminarea colectivizării (a cărui cupolă s-a prăbușit la cîteva luni după eveniment).
Observați că Sorin Oprescu și ”arena” lui ”națională” e doar un epigon amărît.
Hai cu bocete după minunata ”iepocă de aur” !
@ Dollo – pai hai sa vedem de ce nu avem o sala de concerte in Bucale…
*nu mai iese „parandaratul” la constructia ei
*nu ai evenimente in fiecare saptamina sa se poata intretine (evenimente care sa aduca 5-6000 de platitori) din care sa fie platite logistica (paza / catering / trupa_e / sunet / lumini / promo radio_tv_internet / caldura iarna / aer conditionat vara, etc)
*nu ai public pentru evenimente care sa-si permita sa mearga saptaminal la evenimete de 30-40-50 euro biletul
*trupele de 1000 / 2000 euro le bagi in Hard Rock / Fabrica / Coleciv / Control
*
*
*
am mincat un „t” din Colectiv… mi-e foameeee
ăăăă, având în vedere vârsta plușului și a mochetei, poate ar fi o idee mai bună să le înlocuiască. mă cam îndoiesc că 40 de ani de mizerie mai ies la vreun curățat, oricât de șmecher ar fi el.
zic și eu așa.
Sala Palatului (de fapt „Sala mare a palatului”, mai exista si „Sala mica a palatului” undeva nu foarte departe, chiar in cladirea palatului regal) nu a fost niciodata sala de concerte. Nici nu cred ca a fost conceputa pentru un astfel de scop. Mai degraba ca loc de desfasurare a unor spectacole „grandioase” in genul „Cantarea Romaniei” sau aprobarea unanima a vreunui „Raport la al n-spelea congres”. Faptul ca acolo mai aveau loc si cite un concert, o reprezentatie de teatru, balet, o proiectie de film sau altele cred ca e legata mai degraba de lipsa unei alternative si de incercarea de a mai recupera din costurile intretinerii (importante si acum dar si inainte de 1990).
Nu am mai intrat de foarte mult timp acolo dar tin foarte bine minte ca distribuirea sunetului in sala se facea si printr-un sistem de difuzoare montate in partea din spate a spatarului scaunelor. Un sistem poate bun pentru a prelua discursul de la tribuna dar… doar atat. Nu stiu daca mai exista si daca mai este folosit.
O sala adecvata si de capacitate mare nu cred ca va exista prea curind. Din considerente economice. Publicul interesat este prea putin numeros (nu ma refer la snobi -astia se plictisesc repede- sau la „VIP”-urile care oricum vin cu invitatii gratuite). Nu poti obtine fonduri suplimentare semnificative la o manifestare intr-un spatiu inchis si cu reguli stricte, nu poti pune un banner, nu poti vinde o bere sau un carnat in chifla, de ce sa te complici cand ai in buricul targului ditamai „Piata Institutiei”. O astfel de sala folosita doar din an in Paste este foarte greu de justificat. Economic (din nou!). Asa arata lumea in care traim.
Despre modul in care este intretinuta in prezent Sala mare a palatului cred ca o explicatie s-ar putea gasi si in cine este actualul administrator. Poate de acolo ar trebui inceput. Desi riscul sa ne trezim peste noapte cu un nou Cazinou n-ar trebui nici el neglijat.
Nu cred că sunt valide toate argumentele tale, spactacolele s-au înmulțit în ultima vreme, sălile sunt destul de pline, și nu toate sunt la fel de jegoase. Exemplu – aseară am fost la Sala Radio – bilete mai ieftine, aspect mai îngrijit, nu mi-a fost silă să mă așez pe scaun. Care să fie explicația?
Am incercat aseara sa raspund, constat ca raspunsul s-a pierdut prin cine stie ce cotlon internetic.
Mai incerc o data, departe de mine gindul ca raspunsul ar avea mai multa valoare decat are, doar asa, de dragul dialogului 🙂
Sala Radio: ~ 900 locuri, relativ recent renovata, poate fi folosita si ca studio pentru inregistrari audio de buna calitate.
Sala Palatului: ~ 4000 locuri (chiar si mai mult daca este cazul), administrata de RAPPS. Ori, dupa cum bine se stie, RAPPS este o regie „autonoma” cu foarte multe probleme arzatoare pe cap, mult mai importante decit o amarita de mocheta care, macar o data la 20 de ani, ar trebui inlocuita.
Da, mesajul intrase în moderare pentru că avea un link. Cine administrează sălile este tot statul, în exemplele aflate în discuție. Poate contează și dimensiunea, dar nu esențial. O sală mare scoate bani mai mulți din bilete, deci…
Sala Radio: ~ 900 locuri, renovata recent (cred ca ~2007-2008), sala pentru concerte, poate asigura inclusiv conditii pentru inregistrari audio la calitate de studio
Sala Mare a Palatului: ~ 4000 locuri (mai exista si strapontine in caz de… buluceala). Si, revin: administrator RAPPS
Cine si cum administreaza sala as zice ca este cheia problemei. Exemple asemanatoare au tot fost in ultimii 25 de ani. In aceeasi zona de interes exista chiar unele de-a dreptul socante. Vezi „Gloria” sau „Favorit” sau multe altele, printre care nici cele putine care au supravietuit nu se simt prea bine ( http://bit.ly/1MhuBmb )
si eu consider ca exista multe spectacole si spectatori in Bucuresti. Sa aduc aminte doar de festivalul George Enescu unde la multe spectacole a fost ocupat 100%.
Si nici costurile nu ar trebui sa ajunga 50 euro(pret demn de occident), pentru ca totusi, costurile de constructie si amenajare, paznici, incalzire, ingrijire etc sunt toate preturi romanesti (majoritatea angajatilor mentionati au 200 euro salariu, nu 1000 ca in alte mari orase europene).
Ce ne lipseste este un teren suficient de mare in zona centrala. Acolo unde ar fi deja s-au dat tunuri imobiliare, cu firme si mari oameni de ‘afaceri’ ce au mituit sa cumpere terenul de la stat; dar mai ales lipseste o organizare, ca unii parca de al naibii se pun contra, doar ca nu le iese o shpagutza de 10%. Ca sa va dati seama de coruptie in asemenea santiere, stadionul Lia Manoliu a fost reconstruit mai scump decat cel din Barcelona, mai mic, si mai lent. Si nu, muncitorii nu au fost platiti ca la spanioli.
SI eu ca si tine consider ca o curatare de mocheta si de scaune nu costa nici sa rupa gura targului si nici nu dureaza mult. Doar ca din nou, fiecare asteapta o sphagutza…
Ca o remarca personala, daca ar face doar un mic artificiu si pe biletul de intrare ar tarifa 3-5 lei la fiecare intrare, in 1 luna de festival George Enescu ar avea banii de schimbat mochete si tapiterii.
Si cand ma gandesc cati muzicieni au cerut asta pe scena palatului… Zubin Mehta a mentinat-o pe scena (si in public erau multi oameni mari), si Rostropovich ( si in public era si Iliescu) etc
Terenuri există. Exemple de plasamente libere, pe fugă: lângă biblioteca națională pe chei, lângă parcul Operei.
Probabil sunt zeci de foste zone industriale care au legături bune cu transportul în comun – nu văd de ce nu pot fi cumpărate (nu știu care-i procedura legală) de primărie/guvern/etc și folosite pentru așa ceva.
Când a fost executat cel mai recent proiect major de infrastructură în București care nu ține de traficul rutier? Eu nu țin minte să fi fost vreunul după anii 90.
De ce nu se poate înota în salba de lacuri a Bucureștiului?
Pentru că-i murdară Colentina? Colentina se poate curăța, evident.
Cred că o să avem și sală de concerte, și lacuri curate, și mai multe parcuri. Dar trebuie să le vrem.
Cred că sunt din ce în ce mai mulți cei care aleargă în parc, cei care realizează că nu doresc să facă naveta în mașină 3-4 ore pe zi, cei care vor un transport în comun civilizat și plătesc pentru asta, etc.
Când ne vom schimba noi toți se va schimba și orașul.