Morții cu morții, viii cu furatul căciulii

E ram ieri la coafor când un bărbat, venit chipurile să se tundă, l-a abordat pe patronul locului ca să-i vândă o „analiză de risc de securitate fizică”. Patronul, frizer de meserie – sau hair stylist, dacă vă sună mai bine – a avut nevoie de vreo zece minute ca să înțeleagă ce-i vinde clientul:

– Ce e asta, în legătură cu incendiile? Avem avizul de la pompieri…

– Nuuu, zice clientul, e analiza de risc de securitate fizică…

– Adică dacă am asigurare …? mai încearcă patronul.

– Nuu, analiza de risc de securitate fizică, conform legii treitreitrei pe doomiitrei modificată de hașgeul …

– Adică dacă angajații sunt asigurați sau securitatea clienților sau… că nu înțeleg, insistă patronul.

– Analiza de risc de securitate fizică adică ….

Clientul s-a pierdut într-o lungă expunere de termeni legali din care reieșea că asta e încă o șapcă pe care salonul ăla de cartier trebuie s-o aibă ca să fie în regulă și să nu intre patronul la pușcărie în caz că îi sare în aer casca de uscat părul clientelor. Tirada omului s-a încheiat, previzibil cu:

– Întâmplător eu sunt și evaluator de risc și pot să vă fac eu această analiză, costă numai 400 de lei și o facem rapid, ca să fiți în regulă, că știți că de la 1 ianuarie 2016 o să fie obligatorii analizele astea…

Patronul a zis că se gândește și l-a lăsat pe client pe mâinile frizeriței. Jumătate de oră și 15 lei mai târziu, înainte de plecare clientul mai face o încercare:

– Deci ce ziceți, facem analiza aia?

– Vorbim, hai să lăsăm mai spre finele anului, dacă tot e obligatorie din ianuarie…

– Da, dar să nu o lungim prea mult, că după aia intrăm în sărbători și nu mai avem timp…

– Bine, bine, vedem, vorbim…

După ce a plecat mesagerul securității fizice, patronul a răbufnit. Că a mai apărut încă o chestie pe care trebuie s-o cumpere ca să „fie în regulă”, că toată lumea vrea securitate, vrea servicii ca afară, dar la prețuri din țară, că aia, că ailaltă. Omul era exasperat și îl cred. Îl știu de cel puțin 15 ani, de când mă duc acolo ca să mă tund&stuff. De când apartamentul ăla de la parterul blocului, în care și-a amenajat afacerea împreună cu nevasta care e cosmeticiană, gemea de clienți în toate cele trei camere ale apartamentului: frizeria, coaforul și cosmetica. Au agonisit ceva și s-au extins. Cosmetica s-a mutat într-un alt apartament, frizeria e acum în curs de amenajare într-o garsonieră alături. Deși nu înțeleg la ce folosește eliberarea spațiului pentru coafor, unde a mai rămas o singură coafeză din patru câte erau pe vremuri. În anii ăștia au apărut saloane de parter de bloc ca ciupercile. Unele s-au și închis între timp, dar înmulțirea lor a scăzut prețurile și a decimat clientela alocată unuia singur. De bine de rău ei încă rezistă. Într-o vreme dădeau chiar și bonuri fiscale.

Ajunsă acasă am căutat și eu Legea 333/2003 invocată de vânzătorul de hârtii acoperitoare care profită de incendiul Colectiv ca să mai facă un ban. Nu știu dacă i se aplică și coaforului de la parterul blocului, pare mai degrabă destinată unităților mari, care trebuie să-și asigure perimetrele cu pază, garduri și sisteme antiefracție. Legea e din 2003, dar ultimul guvern care a mai dat o ordonanță de prorogare a termenului de aplicare a normelor este chiar guvernul Ponta. Semnăturile lui Ponta și Oprea figurează pe ordonanța care amână obigativitatea acestei legi până la 1 ianuarie 2016.

Probabil că patronul frizeriei va da cei 400 de lei ca să mai pună o hârtie la dosar. Asta nu înseamnă nici că apartamentul ăla va fi mai sigur pentru clienți decât e deja, nici că o nenorocire va fi preîntâmpinată de analiza asta făcută ca să fie. E doar o dovadă a faptului că în ciuda avertismentelor pe care piața le tot strigă la gardul politicienilor – că așa  nu se mai poate, că vrem schimbare, că vrem alții noi, că aia că ailaltă – marea masă a oamenilor poate chiar bine intenționați din România își vede de treabă cum a învățat până acum.

Așa s-a ajuns și la situația în care într-o seară, într-un club, câteva zeci de oameni au ars de vii. Pentru că nimeni, dar absolut nimeni dintre cei implicați nu și-a făcut de fapt treaba cum trebuie. Urmărind ancheta declanșată de tragedia asta îmi dau seama că nu putea să existe un caz mai revelator pentru situația din România: escamotarea legii, ocolirea regulilor, furatul căciulii, mimarea muncii.

– avem niște patroni tineri, poate bine intenționați, care au mimat respectarea regulilor cu minimul de hârtii necesare cerute de lege, ca să facă un biznis. Au angajat și la negru, or fi mai turnat și apă în whisky;

– avem un primar și niște funcționari din subordine care s-au făcut că nu observă lipsa unor măsuri de siguranță esențiale în astfel de cazuri. Poate că au pretins/primit ceva pentru această trecere cu vederea, poate că pur și simplu au fost incompetenți;

– avem o firmă de amenajări care a pus pe pereți materiale inflamabile pentru că așa a cerut clientul care a vrut ieftin, fără să se gândească/fără să-i pese? că de fapt construiește un eșafod;

– avem o firmă de organizare de evenimente care a lucrat fără forme legale, cu un pirotehnist care ba era autorizat, ba nu era, de pompieri, să monteze artificiile, și nici artificiile nu ar fi fost în regulă, că nu aveau instrucțiuni de utilizare în limba română. În final aflăm că patronul și angajații de la firmă au fost prinși ștergând fișierele incriminatoare din calculatoare, înainte de a merge în arest;

– avem niște responsabili cu controlul care se fac că nu știau de clubul ăsta, de parcă era sediul masonilor și accesul în el era permis numai inițiaților;

– avem zeci de morți și de răniți în spitale, unii dintre ei fără asigurare medicală – deși ni se spune că sunt tineri educați, care probabil aveau și un loc de muncă – fapt ce face imposibilă sau greoaie trimiterea lor în străinătate la un tratament mai bun;

– avem un sistem de sănătate subfinanțat cronic (pentru că a fost furat sistematic și de politicieni, dar și de cei de mai sus care au ocolit abil plata taxelor și asigurările), care în ultimele zile a funcționat pe brânci, din donații și cârpeli de pe unde s-a putut, ca să asigure cât de cât o brumă de impresie că dă primul ajutor oamenilor și să susțină aparențele găunoase cu care s-au înfăloșat politrucii la TV, că avem de toate, nu avem nevoie de ajutorul nimănui. Pe la colțurile saloanelor, medicii îi sfătuiau neoficial pe oameni să facă tot posibilul să-și ia răniții de acolo și să-i ducă în străinătate, dacă vor să-i mai aibă în viață;

– avem un instrument la îndemână pe care n-am știut să-l folosim – EU Civil Protection Mechanism – și care ar fi asigurat poate mai bune șanse supraviețuitorilor, dacă ar fi fost declanșat din primul moment. El a fost declanșat abia joi, și nici asta nu se știe cine a făcut-o, după cum au recunoscut în conferința de presă și premierul interimar, și Arafatul;

– avem politrucii care admit, după mai bine de o săptămână, că avem nevoie de orice ajutor;

– avem în final un stat pe care l-am furat toți, pe unde am putut, timp de 25 de ani și de fapt continuăm să o facem. Corupția ucide, într-adevăr, dar ea trăiește de fapt în fiecare dintre noi;

– avem un președinte neamț care a lăsat baltă țara și s-a dus acasă la Sibiu pentru week-end. Că lucrul bine făcut nu se poate face de azi pe mâine.

*Poza e de la protestele de serile trecute. Mi-a plăcut când am văzut-o, dar cred că încă nu suntem toți conștienți că trebuie să luptăm cu noi înșine.

Tags: birocratie, Colectiv, coruptie, furatul căciulii, proteste, reguli, Romania, securitate, sistem medical