L a un Brico, un client vrea să cumpere o foarfecă mare de grădină sau ceva, dar observă că are șuruburile slăbite. Caută tot la raft o cheie cu care să încerce să le strângă. Găsește, dar constată că ceva nu merge. E descumpănit. Întreabă un om de-al casei:
– Aș vrea să cumpăr o foarfecă din asta, dar văd că toate au șuruburile slăbite. Ca să fiu sigur că merge, am încercat să strâng șuruburile, dar nu pot din cauza sistemului de siguranță al etichetei atașate pe ea, cred că trebuie scos ca să strângem șuruburile. Mă puteți ajuta?
– Cumpărați foarfeca și mergeți cu ea la service, îi zice tipul de la raft.
– …?…, clientului nu-i vine a crede atâta logică. Insistă cu cheia din raft, de capul lui.
– Nu, domnule, nu merge așa, îl admonestează lucrătorul, mergeți la casă, achitați foarfeca (costa 75 de lei) și dacă vedeți că nu merge, e service-ul imediat la ieșire, și v-o repară acolo.
– Păi și dacă constat și la service că nu merge, ce fac?
– Nu ați înțeles. Puteți s-o aduceți înapoi dacă nu merge, faceți stronare și gata.
– Păi de ce, când putem rezolva aici, ajutați-mă să strâng șuruburile astea…
– Păi unde am ajunge dacă ar face toți așa, iau alte scule din raft și se apucă să meșterească singuri, păi ce o să creadă clienții ăștia mai pretențioși (și arată spre mine și încă un client care ne întâmplasem pe acolo) dacă o să vadă așa ceva? Nu se poate!
Am plecat de acolo ca să nu ne întrebe și pe noi de ce zăbovim așa de mult în fața unor șuruburi, că meseriașul adevărat știe ce-i trebuie, cumpără rapid și dacă vede că a greșit merge la service. Omul cu foarfeca rămăsese tot acolo, a pus foarfeca la loc în raft, dar tot se uita cu jind la ea, că nu se îndura nici s-o ia și s-o ducă la service, dar nici s-o lase acolo nu-i venea.
Cam felul asta de oameni gasesti la salarii de 1000 ron… Fara interes si necunoscatori ai produselor ce le vind.
Eu am gasit la un Dede din provincie o tipa foarte bine pregatita si intentionata. Cred ca tine de om, nu de salariu..
Dacă doar la un Dedeman provincial ați găsit personal foarte bine pregătit și intenționat, înseamnă că, din nou, Bucureștiul este exemplul negativ. Nu știu cum se face, dar aproape orice bună intenție se pierde în mocirla capitalei.
Deh, acolo, în ”satul cu miniștri”, tronează lozinca super-”intelectualo”-dilematică ”nici așa, nici altminteri”.
Pentru mine Dedeman a fost o surpriză (plăcută) tocmai prin comportamentul (clar dirijat) al personalului: pe lîngă solicitudine și cunoașterea foarte bună a sectorului subordonat, ceea ce m-a impresionat cu adevărat a constat în atenția acordată neabătut, indiferent cîți alți clienți încercau să dea buzna (în ”bunul” nostru stil mîrlănesc).
În domeniul ăsta nici nu are rost să discutăm despre Brico, Praktiker etc. Realmente Dedeman este una din (foarte) puținele reușite românești.
Aștept minusuri din partea ranchiunoșilor (ranchiunoaselor).
sau ca in Bucuresti un om bine pregatit si frumos intentionat si-a gasit repede alt job.
Logica mea e ca nu toti angajatii sunt varza, ai nimerit tu pe varza verzelor.
Eu am patit-o acum multi ani, in Praktiker. M-am dus sa imi iau o bucata de pal, pe care am taiat-o, la ei, la dimensiunea dorita. Asta dupa ce in prealabil am achitat-o, ca altfel nu mi-o taiau nenii aia. Cat s-au ocupat aia de taiat, eu am sters-o la buda, asta este, se mai intampla. Imi iau bucatile de pal si dau sa plec din magazin, cand alti neni, de la paza, nu vroiau sa ma lase sa plec, ca unde imi este bonul (pe care l-am scapat la wc, din viteza). Stai si explica-le ce si cum, ei cu amenintari ca vor chema politia pentru ca am furat palul (taiat dupa dorinta mea 🙂 ), eu ca uitati-va pe camera sa ma vedeti ca am platit. Au tinut-o asa vreo 15-20 de minute, suficient cat sa se uite toata lumea la mine ca la urs. Mi-am promis ca nu mai calc pe acolo. Am cedat la insistentele sotului, la vreo 3 ani dupa incident.
Este unul din lucrurile cu care m-am obisnuit greu. Sa cumpar din magazin si sa probez acasa.
Asa se practica in vest. Nici becurile nu se incearca…
Deci se ia de pe raft, se merge la casa, platesti si verific acasa.
Toate facturle au pe dos: „se poate schimba in 30 sau 45 de zile sau se poate returna.”
Si am inceput sa nu mai am jena sa le duc inapoi. Chiar daca erau bune, daca nu-mi placea ceva la ele le returnam. Si nimeni nu obiecta.
Si inca ceva. Este ceva in oferta. Mergi la magazin si nu-l mai au. Iti dau bon valabil 30 de zile si in acest interval ti-l poti cumpara la pretul din oferta.