Anul ăsta

Mi-a mers bine, am scris mai puțin, am muncit mai mult, am călătorit, am citit, am dansat, am iubit și ... până la urmă l-am dovedit și pe 2015. Voi?

eu

Poza asta e făcută într-un port din Croația, după ce dădusem din greșeală peste un tip cam nervos, care voia să facă o poză sau să filmeze ceva pe mare, iar eu, ca o cadră, cum mă vedeți, i-am trecut abrupt prin cadru. M-a înjurat într-o limbă locală, dar suficient de universală încât să înțeleg măcar unul dintre cuvintele alea scuipate la nervi: „… bla, bla, bla curva”. Am râs ca nebuna. OK, admit că preț de câțiva pași după am cochetat cu ideea să-i zic și eu un românesc „curvă-i mă-ta, mă!”, dar oricum n-o cunoșteam pe mă-sa. În plus eram în vacanță, la mare, starea în care nu-mi pasă cine cum mă înjură.

Cu mici excepții, cam așa am fost tot anul. Mi-a mers bine, în ciuda oricui, și căutând acum în arhivă am constatat că mi-am și îndeplinit planul făcut la Revelionul trecut. E bine după o vârstă că uiți ce ți-ai propus și nu devii frustrat dacă nu-ți iese. Când consulți arhiva și vezi că (din întâmplare) ți-a ieșit, te bucuri de parcă ți-a dat cineva de pomană.

2015-le meu a fost cam așa:

 

Am scris puțin pe blog anul ăsta, comparativ cu ceilalți șase ani de când există el, iar principalul motiv a fost acela că anul ăsta am avut două job-uri în loc de unul, iar timpul rămas între ele abia mi-a ajuns să trăiesc. Dar nu mă plâng, am trăit bine.

Rezoluția mea pentru la anul este să învăț să spun NU, astfel încât să am mai mult timp pentru mine (și pentru blog, dacă oi avea ce spune), dar e adevărat și că mai multe job-uri = mai mulți bani = mai multe călătorii, deci acel NU pe care trebuie să-l învăț o să fie îndulcit, probabil 😉

Și pentru că „Pe unde mi-ați umblat, cititorilor?!” are deja două ediții, vă rog să continuăm. Să-mi trimiteți și anul ăsta poze din concediile voastre de peste an, sau cu orice credeți voi că v-a definit anul ăsta care tocmai se încheie, ca să facem un bilanț plăcut al cititorilor de dollo.ro 🙂 Le aștept până pe 4 ianuarie 2016.

Să ne recitim sănătoși, iar peste un an, tot aici, să avem cu ce ne face bilanțul. La mulți ani!

 

 

Etichete: , , , , ,

One Response la “Anul ăsta” Subscribe

  1. Stefan Bragarea 30/12/2015 at 13:56 #

    Well, good luck and nice wind!

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Pe barba mea, poliția face ce vrea

barba

În era datelor biometrice, în care computerul face recunoașteri faciale chiar și sub burka, poliția română îi refuză unui bucureștean înnoirea permisului de conducere pentru că nu vrea să-și radă barba

Viața și moartea într-un sat românesc. În 2012

Ale lor mâini bătrâne

Despre mutarea clasei muncitoare de la oraș la sat, înmormântarea organizată de firma de pompe funebre a preotului, despre UE care ne obligă să nu mai ținem mortul în casă, dar noi vrem să facem economie. Și despre politicieni.

Ice age cu comision bancar argentinian

perrito moreno

Trecerea granițelor din Argentina în Chile și retur sau comisioanele bancare nesimțite l-ar face și pe un eurosceptic să iubească UE.

Când Manhattanu era un soi de Ferentari…

Martha-Cooper-Kids

… iar Martha Cooper, prima femeie fotograf de la New York Post. Azi e septuagenară, dar se aleargă cu poliția și grafferii prin Brazilia ca la tinerețe. Și vine la București în 13-15 octombrie la Make a Point

Nu există o legătură între creșterea avuției bisericii și calitatea vieții enoriașilor

oti

Interviu cu fondatorul Asociației Secular Umaniste din România, Atila Nyerges, despre religie, credință, știință și imoralitatea legăturii dintre biserică și politicieni, pe la spatele poporului prezumat credincios.

Zen and the Art of Marcela Maintenance*

marcela

Calitatea service-urilor din București: prețuri europene, servicii făcute românește, pentru că „așa facem noi și n-am avut niciodată probleme”. Avatarurile unui șofer care se încăpățânează să citească manualul mașinii.