Anul ăsta

Mi-a mers bine, am scris mai puțin, am muncit mai mult, am călătorit, am citit, am dansat, am iubit și ... până la urmă l-am dovedit și pe 2015. Voi?

eu

Poza asta e făcută într-un port din Croația, după ce dădusem din greșeală peste un tip cam nervos, care voia să facă o poză sau să filmeze ceva pe mare, iar eu, ca o cadră, cum mă vedeți, i-am trecut abrupt prin cadru. M-a înjurat într-o limbă locală, dar suficient de universală încât să înțeleg măcar unul dintre cuvintele alea scuipate la nervi: „… bla, bla, bla curva”. Am râs ca nebuna. OK, admit că preț de câțiva pași după am cochetat cu ideea să-i zic și eu un românesc „curvă-i mă-ta, mă!”, dar oricum n-o cunoșteam pe mă-sa. În plus eram în vacanță, la mare, starea în care nu-mi pasă cine cum mă înjură.

Cu mici excepții, cam așa am fost tot anul. Mi-a mers bine, în ciuda oricui, și căutând acum în arhivă am constatat că mi-am și îndeplinit planul făcut la Revelionul trecut. E bine după o vârstă că uiți ce ți-ai propus și nu devii frustrat dacă nu-ți iese. Când consulți arhiva și vezi că (din întâmplare) ți-a ieșit, te bucuri de parcă ți-a dat cineva de pomană.

2015-le meu a fost cam așa:

 

Am scris puțin pe blog anul ăsta, comparativ cu ceilalți șase ani de când există el, iar principalul motiv a fost acela că anul ăsta am avut două job-uri în loc de unul, iar timpul rămas între ele abia mi-a ajuns să trăiesc. Dar nu mă plâng, am trăit bine.

Rezoluția mea pentru la anul este să învăț să spun NU, astfel încât să am mai mult timp pentru mine (și pentru blog, dacă oi avea ce spune), dar e adevărat și că mai multe job-uri = mai mulți bani = mai multe călătorii, deci acel NU pe care trebuie să-l învăț o să fie îndulcit, probabil 😉

Și pentru că „Pe unde mi-ați umblat, cititorilor?!” are deja două ediții, vă rog să continuăm. Să-mi trimiteți și anul ăsta poze din concediile voastre de peste an, sau cu orice credeți voi că v-a definit anul ăsta care tocmai se încheie, ca să facem un bilanț plăcut al cititorilor de dollo.ro 🙂 Le aștept până pe 4 ianuarie 2016.

Să ne recitim sănătoși, iar peste un an, tot aici, să avem cu ce ne face bilanțul. La mulți ani!

 

 

Etichete: , , , , ,

One Response la “Anul ăsta” Subscribe

  1. Stefan Bragarea 30/12/2015 at 13:56 #

    Well, good luck and nice wind!

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Megastructuri și mini-popoare

catedrala2

Cum ne privesc turiștii care ne vizitează Casa Poporului. Ce diferență e între uimirea lor și a noastră când le vizităm catedralele lor, vechi de secole. Și la ce ne ajută clădirile astea impunătoare pe noi, oamenii de rând.

Strâns uniți în jurul SRI, întru salvarea planetară a Internetului

dumbrava-cosmoiu

Cum se derulează o ședință în Parlamentul României, în care SRI încearcă și reușește să impună o lege abuzivă, iar deputații se fac că se opun.

Cu prejudecățile la Roma

Vaticanul după ploaie

Cum am cheltuit pensia pe o lună a mamei la o masă de fițe la Pierluigi în Roma

Scrisoarea pe care n-a mai primit-o Eugen Ionescu

dosarul-profesorul

Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale

A venit toamna, acoperă-mi gresia cu niște antiderapant

placi

Robert Negoiță, iubitorul primar al sectorului 3, a lipit bucățele de material antiderapant pe plăcile de gresie de pe Bulevardul Unirii – pe care a dat 10 milioane de euro – ca să nu-și rupă trecătorii picioarele când merg să-și plătească impozitele.

Vinales, seva eco-bio a Cubei

vinales20

Dar ce căutași, maică, taman în Cuba? l-am întrebat noi pe albanez. Și el nu pricepea ce-l întrebăm, dar râdea la noi. Noroc că nevastă-sa mai scăpa câteva cuvinte englezești și până la urmă ne-a arătat stâlpii casei, a bătut cu mâna în ei și am priceput că albanil nu era albanez, ci zidar.