Anul ăsta

Mi-a mers bine, am scris mai puțin, am muncit mai mult, am călătorit, am citit, am dansat, am iubit și ... până la urmă l-am dovedit și pe 2015. Voi?

eu

Poza asta e făcută într-un port din Croația, după ce dădusem din greșeală peste un tip cam nervos, care voia să facă o poză sau să filmeze ceva pe mare, iar eu, ca o cadră, cum mă vedeți, i-am trecut abrupt prin cadru. M-a înjurat într-o limbă locală, dar suficient de universală încât să înțeleg măcar unul dintre cuvintele alea scuipate la nervi: „… bla, bla, bla curva”. Am râs ca nebuna. OK, admit că preț de câțiva pași după am cochetat cu ideea să-i zic și eu un românesc „curvă-i mă-ta, mă!”, dar oricum n-o cunoșteam pe mă-sa. În plus eram în vacanță, la mare, starea în care nu-mi pasă cine cum mă înjură.

Cu mici excepții, cam așa am fost tot anul. Mi-a mers bine, în ciuda oricui, și căutând acum în arhivă am constatat că mi-am și îndeplinit planul făcut la Revelionul trecut. E bine după o vârstă că uiți ce ți-ai propus și nu devii frustrat dacă nu-ți iese. Când consulți arhiva și vezi că (din întâmplare) ți-a ieșit, te bucuri de parcă ți-a dat cineva de pomană.

2015-le meu a fost cam așa:

 

Am scris puțin pe blog anul ăsta, comparativ cu ceilalți șase ani de când există el, iar principalul motiv a fost acela că anul ăsta am avut două job-uri în loc de unul, iar timpul rămas între ele abia mi-a ajuns să trăiesc. Dar nu mă plâng, am trăit bine.

Rezoluția mea pentru la anul este să învăț să spun NU, astfel încât să am mai mult timp pentru mine (și pentru blog, dacă oi avea ce spune), dar e adevărat și că mai multe job-uri = mai mulți bani = mai multe călătorii, deci acel NU pe care trebuie să-l învăț o să fie îndulcit, probabil 😉

Și pentru că „Pe unde mi-ați umblat, cititorilor?!” are deja două ediții, vă rog să continuăm. Să-mi trimiteți și anul ăsta poze din concediile voastre de peste an, sau cu orice credeți voi că v-a definit anul ăsta care tocmai se încheie, ca să facem un bilanț plăcut al cititorilor de dollo.ro 🙂 Le aștept până pe 4 ianuarie 2016.

Să ne recitim sănătoși, iar peste un an, tot aici, să avem cu ce ne face bilanțul. La mulți ani!

 

 

Etichete: , , , , ,

One Response la “Anul ăsta” Subscribe

  1. Stefan Bragarea 30/12/2015 at 13:56 #

    Well, good luck and nice wind!

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

De ce ea? (2)

tarau-curte

Cazul Daniela Tarău: viața în arestul Capitalei, pentru un om care se știe nevinovat, ancheta lui Cristian Panait și procesul absurd, în care niciun judecător nu catadicsea să citească dosarul.

Construcția unei case în România, când nu ai bani, dar ai pretenții (I)

trasare

Arhitectul și proiectul – România geme de Gaudi nedescoperiți; 12 arhitecți în doi ani și al 13-lea care ne-a pus capac; Care e treaba cu proiectul casei – diferența dintre DTAC și PTh

Când un gard pe mijlocul drumului e cel mai smart lucru din oraș

bucuresti

Gabriela Firea are mai multe atuuri decât au avut predecesorii ei: un buget mare, un consiliu obedient, guvernul de aceeași culoare politică și marele talent de a vorbi ca la televizor. Este un mister de ce nu reușește mai mult decât niște paranghelii jenante.

Depre ziduri

pano

și oamenii care se încăpățânează să le construiască și să repete istorii de care omenirea ar trebui să se rușineze.

Cine-l bate pe prinţul Charles, la popularitate, în Viscri

Patul care asteapta musafiri in casa Gerdei din Viscri

Transilvania li s-a arătat străinilor exact aşa cum este. Un ţinut minunat, locuit de oameni în esenţă buni, dar inconştienţi de valoarea moştenirii pe care o au în bătătură.

Pentru Dan. Și pentru toți cei care au murit „ca fraierii” la Revoluție

O bunică de pe strada care-i poartă numele lui Dan

Azi e doar un nume de stradă în Berceni. Pe ea locuiesc oameni. Probabil unii dintre ei s-au enervat acum câțiva ani când au fost nevoiți să-și schimbe buletinele pentru că primăria le schimbase numele străzii.