Anul ăsta

Mi-a mers bine, am scris mai puțin, am muncit mai mult, am călătorit, am citit, am dansat, am iubit și ... până la urmă l-am dovedit și pe 2015. Voi?

eu

Poza asta e făcută într-un port din Croația, după ce dădusem din greșeală peste un tip cam nervos, care voia să facă o poză sau să filmeze ceva pe mare, iar eu, ca o cadră, cum mă vedeți, i-am trecut abrupt prin cadru. M-a înjurat într-o limbă locală, dar suficient de universală încât să înțeleg măcar unul dintre cuvintele alea scuipate la nervi: „… bla, bla, bla curva”. Am râs ca nebuna. OK, admit că preț de câțiva pași după am cochetat cu ideea să-i zic și eu un românesc „curvă-i mă-ta, mă!”, dar oricum n-o cunoșteam pe mă-sa. În plus eram în vacanță, la mare, starea în care nu-mi pasă cine cum mă înjură.

Cu mici excepții, cam așa am fost tot anul. Mi-a mers bine, în ciuda oricui, și căutând acum în arhivă am constatat că mi-am și îndeplinit planul făcut la Revelionul trecut. E bine după o vârstă că uiți ce ți-ai propus și nu devii frustrat dacă nu-ți iese. Când consulți arhiva și vezi că (din întâmplare) ți-a ieșit, te bucuri de parcă ți-a dat cineva de pomană.

2015-le meu a fost cam așa:

 

Am scris puțin pe blog anul ăsta, comparativ cu ceilalți șase ani de când există el, iar principalul motiv a fost acela că anul ăsta am avut două job-uri în loc de unul, iar timpul rămas între ele abia mi-a ajuns să trăiesc. Dar nu mă plâng, am trăit bine.

Rezoluția mea pentru la anul este să învăț să spun NU, astfel încât să am mai mult timp pentru mine (și pentru blog, dacă oi avea ce spune), dar e adevărat și că mai multe job-uri = mai mulți bani = mai multe călătorii, deci acel NU pe care trebuie să-l învăț o să fie îndulcit, probabil 😉

Și pentru că „Pe unde mi-ați umblat, cititorilor?!” are deja două ediții, vă rog să continuăm. Să-mi trimiteți și anul ăsta poze din concediile voastre de peste an, sau cu orice credeți voi că v-a definit anul ăsta care tocmai se încheie, ca să facem un bilanț plăcut al cititorilor de dollo.ro 🙂 Le aștept până pe 4 ianuarie 2016.

Să ne recitim sănătoși, iar peste un an, tot aici, să avem cu ce ne face bilanțul. La mulți ani!

 

 

Etichete: , , , , ,

One Response la “Anul ăsta” Subscribe

  1. Stefan Bragarea 30/12/2015 at 13:56 #

    Well, good luck and nice wind!

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Cât valorează un om? Dar după moarte?

sidonia cu geo bogza si miron

Cum am descoperit-o pe Sidonia Drăgușanu – scriitoare, ziarist freelancer în timpul războiului, activistă feministă, sfătuitoarea doamnelor, prietena domnilor – deși o uitase toată lumea, inclusiv Uniunea Scriitorilor

Sanssouci, casa de la țară a unui rege cool

pajiste

La 1740 oricine putea să intre pe domeniul lui Frederick cel mare al Prusiei, cu condiția să fi fost îmbrăcat corespunzător. Azi intrarea costă 19 euro și îți dezvăluie un colț de rai și o poveste frumoasă.

Jadranska magistrala

drum4

Este motivul care ar trebui să vă ducă în Croația, drumul cel mai frumos spre o destinație care nu face decât să confirme preludiul ăsta auto, suspendat între munte și mare.

Pentru Dan. Și pentru toți cei care au murit „ca fraierii” la Revoluție

O bunică de pe strada care-i poartă numele lui Dan

Azi e doar un nume de stradă în Berceni. Pe ea locuiesc oameni. Probabil unii dintre ei s-au enervat acum câțiva ani când au fost nevoiți să-și schimbe buletinele pentru că primăria le schimbase numele străzii.

Dubița albă din Vitan, monumentul neputinței poliției și Primăriei sectorului 3

Celebra dubiță abandonată în fața Poștei Vitan

O dubiță zace de câteva luni încurcând traficul din Vitan. Poliția locală știe, dar nu are platformă de ridicat, Poliția rutieră o filmează și-l amendează pe proprietar, Primăria Capitalei zice să apelăm la țiganii care fură fier vechi, să fure și mașina abandonată.

Parcul meu IOR

Parcul IOR

Mi-a fost alături 40 de ani, m-a crescut și relaxat. Acum e rândul meu să-l apăr de șmecheri. Dacă sunteți din sectorul 3, veniți mâine la Titan ca să ne păstrăm parcul.