Poza asta e făcută într-un port din Croația, după ce dădusem din greșeală peste un tip cam nervos, care voia să facă o poză sau să filmeze ceva pe mare, iar eu, ca o cadră, cum mă vedeți, i-am trecut abrupt prin cadru. M-a înjurat într-o limbă locală, dar suficient de universală încât să înțeleg măcar unul dintre cuvintele alea scuipate la nervi: „… bla, bla, bla curva”. Am râs ca nebuna. OK, admit că preț de câțiva pași după am cochetat cu ideea să-i zic și eu un românesc „curvă-i mă-ta, mă!”, dar oricum n-o cunoșteam pe mă-sa. În plus eram în vacanță, la mare, starea în care nu-mi pasă cine cum mă înjură.
Cu mici excepții, cam așa am fost tot anul. Mi-a mers bine, în ciuda oricui, și căutând acum în arhivă am constatat că mi-am și îndeplinit planul făcut la Revelionul trecut. E bine după o vârstă că uiți ce ți-ai propus și nu devii frustrat dacă nu-ți iese. Când consulți arhiva și vezi că (din întâmplare) ți-a ieșit, te bucuri de parcă ți-a dat cineva de pomană.
2015-le meu a fost cam așa:
- Am început anul cu o minirevoluție de cinema, l-am încheiat cu o mini revoluție de catifea, din care probabil nu vom înțelege nimic, ca și din altele, dar asta rămâne de văzut;
- Am mai aprofundat tainele tango-ului, deși am luat-o mult mai relaxat în al doilea an de „studiu”;
- Am avut o decizie istorică a CCR în privința orei de religie din școli, pe care am tratat-o cre(ș)tinește;
- Am văzut niște filme bune, dar se pare că numai despre ăsta am și scris;
- Am reușit să mai văd câteva locuri interesante: Sanssouci, Roma, Croația;
- Am mai zgândărit un pic sistemul bine pus la punct al autorității locale bucureștene: așa, așa și așa;
- După lupte seculare, care au durat câțiva ani, am reușit să-l moștenesc și pe tata;
- Am scris în premieră și exclusivitate despre o eroare judiciară și o viață ca un film prost;
- Am citit cele 12 cărți pe care le-am votat la clubul de carte, dar și altele în plus, printre ele și două dintre cele mai furate din România, conform acestei știri. Cred că cea mai bună carte citită anul ăsta pentru mine a fost Corecții;
- Am mai scris despre prostituție, aia reală și aia politică. Despre lipsa de șansă și de speranță;
- Am mai dezgropat un text vechi, dar actual, când cu surparea Bucureștilor din cauza deja celebrului metrou din Drumul Taberei, fapt ce a prilejuit un record de vizite pe site, anul ăsta, așa pe ultima sută de metri.
Am scris puțin pe blog anul ăsta, comparativ cu ceilalți șase ani de când există el, iar principalul motiv a fost acela că anul ăsta am avut două job-uri în loc de unul, iar timpul rămas între ele abia mi-a ajuns să trăiesc. Dar nu mă plâng, am trăit bine.
Rezoluția mea pentru la anul este să învăț să spun NU, astfel încât să am mai mult timp pentru mine (și pentru blog, dacă oi avea ce spune), dar e adevărat și că mai multe job-uri = mai mulți bani = mai multe călătorii, deci acel NU pe care trebuie să-l învăț o să fie îndulcit, probabil 😉
Și pentru că „Pe unde mi-ați umblat, cititorilor?!” are deja două ediții, vă rog să continuăm. Să-mi trimiteți și anul ăsta poze din concediile voastre de peste an, sau cu orice credeți voi că v-a definit anul ăsta care tocmai se încheie, ca să facem un bilanț plăcut al cititorilor de dollo.ro 🙂 Le aștept până pe 4 ianuarie 2016.
Să ne recitim sănătoși, iar peste un an, tot aici, să avem cu ce ne face bilanțul. La mulți ani!
Well, good luck and nice wind!