Ieri am fost iar la Șocariciu (Unirea, Călărași) pentru ritualul anual de obținere a unor hălci de carne pentru consum în scop de îndestulare de Crăciun. Mama ajutase din timpul anului familia la care mergem să achiziționeze o capră cu doi iezi. Unul dintre ei a căzut în luptă săptămâna asta. Frate-su, care o să vă privească inteligent în poze mai jos, își va dona ficații pentru drobul de Paște. Acțiunea face parte din planul multianual al mamei de a mânca (mai) sănătos (mai puțină slană de porc, mai multă fibră de capră), și de ocupare sistematică a congelatoarelor vecinilor, după ce al ei și al lu fii-sa s-au dovedit neîncăpătoare. Al meu e plin de vinete, ardei, mazăre și fasole verde, al ei e plin de pește. Practic, Crăciunul ne-a luat prin surprindere.
Pe toată durata deplasării am înregistrat fie și cu coada ochiului, din mersul mașinii, un număr imposibil de precizat de sacrificări animalice, în curțile dispuse de-o parte și de alta a drumurilor județene care leagă Călărașii de Autostrada soarelui.
Intrând în câteva curți din satul amintit mărturisesc că m-am dedat la consum de carne de animal crescut pentru sacrificare și, în paralel, la mângâieri de animale crescute pentru a satisface nevoia de duioșie și dragoste a omului. Intermediar, am făcut și pozele de mai jos, în care apar diverse tipuri de… ați ghicit, animale:
Cei mai noi membri ai familiei încă alăptați de mă-sa.
Motanul Friț și câinele rău că nu a păpat toți bojocii porcului.
Țapul supraviețuitor și frac-su care n-a avut noroc.
Purceii care vor îndesa cârnații de la anu.
Bucătăria de vară și grătarul făcut de bunica de 80 de ani – gratargioaică de meserie („17 ani am stat la grătar. Din grătar mi-am făcut casa!”), care nu ține post pentru că „Popa mi-a zis că dacă nu fur nu trebuie să țin post”.
Porcul pare mare, dar nu e. Vor mânca din el și copiii de la Călărași, și doctorul de la București care l-a operat pe ăl bătrân de cancer și doctorița de familie care nu știe să gătească porcării, dar a zis că va aprecia niște caltaboș – dar să fie mai nesărat.
Nepoata și bunica. La împlinirea celor 14 ani pe buletin, fata a primit cado un acordeon, la care încă nu știe să cânte, dar asta n-o împiedică pe bunică să facă dedicații muzicale la capul porcului.
Foai verde mărăcine, porcu’ nu se simte bine, măi! Și-am rupt o bucată de șorici și v-am spun povestea porcului de anul ăsta.
Intre noi, animalele, adica inca o dovada de canibalism. Articol plictisitor, mult sub nivelul a ceea ce am citit pana acum.
tot ce am citit pe saitu asta e de calitate. ne pare rau ptr veganii care iubesc doar animalele vii, noi le ubim si in tigaie, ca sunt tare gustoase!
Căţelul care îşi ascunde privirea, … imi rupe inima.
Cum adică „rău că nu a mâncat toţi bojocii porcului”?
Era un banc, că e câine rău pentru că nu a păpat tot. În cazul ăluia mic, avea în față niște resturi de la porcul tocmai tăiat, ceva plămân, trahee, chestii.