ianuarie 2016 Archives

Archive | ianuarie, 2016

Carte & alte arte 31/01/2016

Ce cărți citim anul ăsta

Cele opt câștigătoare ale clubului de carte 2016. Următorul club de carte va fi sâmbătă, 27 februarie, când vom discuta cartea Gabrielei Adameșteanu – Dimineața Pierdută.

Toleranța poate naște monștri?

Luăm atitudine împotriva gărzii lui Vlad Țepeș și a dorinței bisericii de a se băga în viața noastră sexuală sau ne bazăm că le face statul singur față?

Să bem o vodcă pentru bunica lui Makine

Poezia și melancolia stepei din „Testamentul francez” al lui Andrei Makine pot fi apreciate cu niscai grade alcool la bord, așa că vă invit să-l „degustăm” sâmbătă, la clubul de carte.

Mama, față cu touchscreen-ul

A învățat să scrie mesaje pe „țap”, să-și treacă evenimente în google calendar și să tasteze prescurtat, ca să nu-și tocească buricele degetelor 😉

Nimic nou pe frontul părinți-adolescenți

O oră de discuții libere într-un liceu din România 2016. Cum o convingi pe mama să te lase să-ți faci un tatuaj. Dialogul surzilor în secolul vitezei: tu țipi, ea țipă, câteva zile nu vă vorbiți, viața trece.

Ce face din Norvegia o țară bogată

Gunnar Haereid: populația crede că autoritățile doresc binele poporului și nimeni nu e mai presus de lege. Dacă e prins un politician fără bilet de autobuz e ditamai scandalul.

Cine deszăpezește panourile solare din Tineretului?

Iluminatul cu panouri solare pe timp de iarnă nu pare să funcționeze. Panourile sunt acoperite cu zăpadă. Probabil s-or fi gândit că cine dracu vine în parc, iarna și noaptea sau firma angajată să le deszăpezească a fost luată prin surprindere.

Cu nostalgie, despre bătaia din copilărie

Mama povestește cu nostalgie despre bătăile primite de la mamaie și încă mai crede că, nebătut la timp, copilul iese afurisit și lipsit de respect față de autoritate.

Anticorupția în vremea emailurilor anonime

Fericiți cei care-i vor controla pe cei care ne controlează averile. Vor conduce democrația și lupta anticorupție 😉

Fiecare moment dificil din istoria unei țări are nevoie de victime

Ce or mai face oamenii ăia care au bătut la Mineriadă? Or fi bine, sănătoși, or avea copii, planuri, or fi mulțumiți de viața lor, de deciziile pe care le-au luat, or dormi liniștiți? Or face politică?

Cauți ceva în arhivă?

Cine e Dollo

Dollo vine de la Dollores. „Zice bine”, dincolo de orice modestie, vine de la Benezic – nume de familie care provine din zona Neamțului. Se zice că un strămoș de-al tatălui meu trăia într-un sat, acoperit acum de apele Bicazului, și era un soi de slujbaș al cetății. Treaba lui era să bată toba pe ulițe ori de câte ori stăpânirea mai lua câte o decizie. Era un fel de jurnalist medieval care îi informa pe oameni ce biruri li s-au mai pus pe cap. Un Monitor oficial oral. Când ieșea cu toba pe ulițe i se spunea „bine zici, măi!”

Citește mai mult...

Dollo zice Bine

Ce cărți citim anul ăsta

Toleranța poate naște monștri?

Să bem o vodcă pentru bunica lui Makine

Mama, față cu touchscreen-ul

Nimic nou pe frontul părinți-adolescenți

Ce face din Norvegia o țară bogată

Cine deszăpezește panourile solare din Tineretului?

Cu nostalgie, despre bătaia din copilărie

Anticorupția în vremea emailurilor anonime

Fiecare moment dificil din istoria unei țări are nevoie de victime

Articles

Ce citim luna asta

Buton pentru like-uri în euro

Cauți ceva în arhivă?

Cine e Dollo

Oldies but goldies

Autorizația de construcție – când primăria e mai parolistă decât arhitectul (II)

Megastructuri și mini-popoare

Bolivia: cocaleros, cholitas, sărăcie și frumusețe cât cuprinde

Plasturii lui Negoiță – cât au costat și de ce s-au dezlipit

Ziua 4: Și chinez, și ateu, și friguros

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani