– Domnilor, asta este o prostie, chiar așa, nu avem încredere unii în alții aici, la această masă?
– Exact, nu avem!
– Și ce-o să facem acum, scriem în regulament că membrii comisiei care elaborează subiectele de concurs nu au voie să meargă la toaletă pe timpul elaborării subiectelor? Păi nu le poți interzice oamenilor să meargă la toaletă.
– Scriem să meargă câte doi.
– Și dacă de exemplu vom avea în comisie numai bărbați și o singură doamnă, cum merge ea la toaletă? Cu cine?
– Ea va merge singură.
– Păi vedeți, nu e în regulă. Hadeți că putem aranja lucrurile între noi, în comisie, nu trebui să scriem asta în regulament, nu putem să plictisim Monitorul oficial cu mersul la baie al comisiei… suntem de Kamikaze, zău așa…. adică ce, vreți să spuneți că la concursul precedent s-au scurs informații despre subiecte, a fost ceva în neregulă?
– Nu, dar la ăsta vrem să fie și mai în regulă, de aceea insist să trecem în regulament aceste măsuri de siguranță suplimentare: lucrările comisiei să fie filmate, membrii să fie trași la sorți, să nu intre cu telefoane la ei în sală, să nu iasă la toaletă…. Nu mai vreau să mergem pe încredere, vreau să ne asigurăm că managementul acestei instituții este integru.
– Dar abia am schimbat regulament anul trecut, pentru celălalt concurs, acum ce o să zică lumea, că ne jucăm, cum motivăm toate schimbările astea?
– Că învățăm din experiență, ne perfecționăm. Ce e rău în asta?
Discuția asta a fost la o ședință a Consiliului Național de Integritate la care au participat zece membri CNI. Unii reprezintă acolo grupuri parlamentare politice, alții reprezintă ministere sau asociații de primari sau funcționari publici. Președintele, un tip din societatea civilă, apolitic, le spune că vrea să securizeze și mai mult al doilea concurs pe care-l organizează CNI într-un an de zile, după cel în care a fost ales șeful Agenției Naționale de Integritate. Adică șeful celor care le controlează averile oamenilor din funcții publice.
Motivația președintelui CNI nu are aparent logică. Pentru primul concurs, CNI a schimbat un pic regulamentul de funcționare, ca să se asigure că întrecerea va fi pe bune și că nu va exista posibilitatea ca vreun concurent să afle subiectele înainte de examen. A fost așa de pe bune încât niciunul dintre concurenți nu a obținut, inițial, note de calificare spre interviu. Nici măcar cel care se afla interimar la conducerea ANI, de pe post de vice, și care lucra deja în domeniu de câțiva ani. La a doua încercare el a fost singurul care a reușit să ia note maxime pe toată linia. Pentru că el a fost desemnat acum șef plin, CNI trebuie să organizeze concurs pentru alt vice.
Doar că între timp, în plină desfășurare a precedentului concurs, președintele CNI a aflat că ANI, condusă interimar chiar de unul dintre concurenți, îi controlează lui averea. Nu era nimic ilegal, doar straniu. Părea că unul dintre concurenții la o funcție, aflat temporar pe acea funcție, îi trimite astfel un mesaj de atenționare celui care urma să decidă soarta concursului. Numai lui, nu și altor membri ai CNI.
Cum s-a ajuns la asta e și mai straniu. Un anume marian.vasile1879@yandex.com trimite un email către CNI, în care spune că președintele nu și-ar fi declarat sincer toată averea. Era o anonimă, pe care legea nu te obligă s-o iei în considerare, dar și dacă ar fi fost semnată tot nu era de competența CNI. Așa că secretariatul i-a băgat-o la mapă președintelui CNI, care a semnat să fie trimisă la ANI, în a cărei competență intră verificarea averilor.
Nu mi-e clar dacă președintele CNI a fost conștient când a semnat că era vorba de o anonimă la adresa lui, cert e că a aflat ulterior de la ANI că acel email a fost tratat cu seriozitate și că instituția a demarat un proces de verificare a averii președintelui. Asta se întâmpla, conform declarației președintelui, în 16 octombrie 2015. În plină desfășurare a concursului pentru șefia ANI. Între timp concursul s-a tranșat, concurentul cel mai bun a câștigat, însă controlatul nu a aflat nici până azi dacă ANI i-a găsit ceva în neregulă la avere sau nu.
Aparent fără legătură între cele două subiecte, președintele CNI vrea acum ca pentru al doilea concurs rigoarea să fie și mai mare. Colegii lui de consiliu nu văd de ce ar fi nevoie de schimbarea regulamentului pentru asta, ce, nu mai merge pe încredere? La fel cum unii dintre aceiași membri nu văd oportună transparența de care vrea președintele să dea dovadă și să publice anonima, ca să arate că nu are nimic de ascuns, nici la avere, nici în exercitarea funcției în care a fost pus anul trecut.
– Domnule președinte, nu are rost, o să le faceți jocul celor care trimit anonime, vreți să afle o țară întreagă că noi ne controlăm aici între noi, că ne certăm pe care pe cine controlează, ce rost are? zice unul dintre membrii CNI, primarul unui orășel de provincie, adeptul teoriei lui să facem bine ca să nu fie rău.
Alții pur și simplu cred că a fost o greșeală nevinovată, că nu-și poate nimeni închipui că dacă președintele ar avea ceva de ascuns ar semna, totuși, trimiterea anonimei către ANI. Președintele, însă, o ține pe a lui. Vrea probabil să transmită un mesaj către cel/cei care i-au arătat pisica. Și vrea s-o facă prin securizarea următorului concurs și prin transparență. Dacă ei au mers pe ideea că e imposibil să nu ai ceva de ascuns, deci dacă te controlăm la avere sigur te sperii un pic, e dreptul lui să le răspundă cum crede de cuviință.
Chestiunea încă nu a fost tranșată, CNI urmează să mai țină o ședință săptămâna viitoare care să nu fie prezidată de același președinte, ca să se poată lua de data asta o decizie despre care să nu se poată spune că a fost semnată tot de subiectul disputei. V-am povestit chestiunea – care de altfel este destul de sensibilă – ca un fapt divers. Pentru mine, care am urmărit de mai bine de un an ce se întâmplă în CNI (am participat la ședințe, am fost în parlament când au fost numiți și validați oamenii ăștia), evoluția asta vine ca un duș rece. Prima dată am fost încântată să constat că uite, o construcție politică până la urmă poate să funcționeze independent de influențe, să aibă un președinte apolitic, un oengist care ia lucrurile în serios.
Întâmplarea cu controlul averii, însă, și timing-ul ei, demonstrează că nimic nu scapă ochiului vigilent al unui frate mai mare. Cel puțin nu atunci când avem de-a face cu cei care ne controlează averile. Adică anticorupție să fie, dar să știm și noi cine ne controlează averile, ba chiar să-i controlăm și noi pe ei, măcar așa, din umbră, ca să nu li se urce la cap tehnocrația asta.
In cazul acesta va dati seama ce era pe vrema lui georgescu? Pe care georgescu nu l-a verificat numeni nici la avere nici la diplome…