Sfântul care n-a fost tata

Nu știu dacă am a-i mulțumi tatei pentru ceva, rămâne valabil ce am scris despre el acum doi ani. Iar la cum a trăit el, sigur ar fi apreciat mai mult, ca pomenire, un pahar cu vin și eventual un sex după, decât o lumânare ;)

– Mâine e sfântul Ion, să te duci și tu la biserică să aprinzi o lumânare pentru tac-tu, îmi zice mama la telefon.

– Eh, de lumânarea mea are el nevoie…

– Păi da, că ți-a lăsat o casă. De fapt jumate…

Chiar și acum, când mă îndeamnă serios să-i aprind o lumânare bărbatului cu care a fost căsătorită 13 ani, mama păstrează tot tonul ăla sarcastic pe care l-a folosit mereu când mi-a vorbit despre el. Tata nu mi-a lăsat de fapt nimic, jumătatea aia de casă de care zice mama e apartamentul în care stă ea și tot ea l-a cumpărat, dar dintr-o complicație birocratică a trebuit să-l înjumătățim printr-o procedură greoaie de succesiune care a durat vreo trei ani și care, slavă notarului, s-a încheiat anul trecut. Acum sunt eu stăpână pe jumătate din casa mamei, deși nu am niciun merit în asta.

Nu știu dacă am a-i mulțumi tatei pentru ceva, rămâne valabil ce am scris despre el acum doi ani. A fost mai simțit decât orice lumânare. Iar la cum a trăit el, sigur ar fi apreciat mai mult, ca pomenire, un pahar cu vin și eventual un sex după, decât o lumânare 😉

 

Etichete: , , , ,

8 comentarii la “Sfântul care n-a fost tata” Subscribe

  1. mihai 08/01/2016 at 16:43 #

    Dollo, dar jumatatea lui nu ar fi trebuit impartita intre tine si mama ta, ca mostenitori? Sau ea a pierdut dreptul la mostenire dupa divort?

    • Dollo 08/01/2016 at 19:48 #

      Da, divorțații nu se mai moștenesc.

      • mihai 12/01/2016 at 11:43 #

        Mai, ce sa zic… Tot e ieftin ce ai patimit tu cu succesiunea asta, ca uite saracu’ dom’ Presedinte ce patimeste cu casa pe care a pierdut-o in instanta, tot din cauza unei succesiuni cu cantec din anii ’70…

  2. o femeie 08/01/2016 at 19:17 #

    daca nu simti ca merita lumanarea, nu i-o du. Aceste gesturi se fac din suflet, cand o sa simti ca merita atunci vei gasi un om in nevoie sa ii donezi un blid de mancare.

  3. zoltybogata 11/01/2016 at 15:15 #

    Acuma nu mai contează nimic, nici lumânarea. Multă sănătate

  4. purcelul fericit 13/01/2016 at 23:48 #

    ,,caci morti sunt cei muriti ” ,vorba unui mort celebru. nimic nu-i mai ajuta pe morti. recent mi-a murit mama si n-o sa aprind lumanari pt ea, n-o sa dau de pomana, ptr ca sunt lucruri fara sens. nu mai exista nimic dincolo, asta e ceea ce cred eu.

    • mihail 19/01/2016 at 13:39 #

      V-am dat un minus, si iata de ce: semnalata chiar de nickname-ul ales, aveti atata autosuficienta incat ma cutremur. Chiar sa nu merite mama dumneavoastra atata efort din partea fiului ei, sa-i aprinda o lumanare? V-as recomanda sa cititi articolul: „Omul fara dileme” – al lui Andrei Plesu.
      Si, apropo: stiti de ce este considerat porcul animal necurat de catre unele religii? Este singurul animal care nu poate privi spre cer.

      • mihai 19/01/2016 at 15:43 #

        Inteleg ca omul fara dileme sunteti dvs 🙂 Sa stiti ca porcul poate privi spre cer, intrucat are ochii plasati in partea de sus a capului. Dar daca preferati sa credeti orice zvon in loc sa cercetati cu mintea dvs…

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Epoca post adevăr, UE ține presa de mână și o încurajează să meargă spre lumină

eu-oficials

Jurnaliști europeni cer Comisiei Europene să-i apere de bogați, de politicieni și de ura cititorilor. UE știe că moartea presei = sfârșitul democrației, dar habar n-are ce e de făcut nici pentru salvarea uniunii, nici a presei.

Diferența dintre șpagă și cadou, versiunea polițistului de la rutieră

malecon

O lecție de anticorupție de la doi români indignați, pentru doi polițiști cubanezi înfometați. Plus ultimele experiențe din Cuba, hai, luați de citiți, ca să plec și eu acasă 😉

Raiul există și e în patrimoniul UNESCO

plitivice19

… sub numele de Parcul natural Plitvice, din Croația

Dacă ai vrea să trăiești doar atât cât poți

maini

Când mai vedeți reclame cu bătrâni râzând cu toată placa într-o lumină caldă, solară, să știți că ăia nu sunt nici români, nici la azil. Și poate nici așa bătrâni 😉

Consilierul Victor Stan: cum să mă adoptați, doamnă, dar ce, sunt câine?

victor ion stan

În proiectul „Nu aștepta supereroi, cere-ți orașul înapoi”, orice bucureștean poate să adopte un consilier general și să-l întrebe ce face el pentru oraș. Eu l-am adoptat pe Victor Stan, unul dintre veteranii consiliului, și așa a decurs prima mea discuție cu el.

Bolivia: cocaleros, cholitas, sărăcie și frumusețe cât cuprinde

20180320_141433

Frunze de coca amare și politică dulce, socialistă. Bolivia și oamenii ei.