Câteva metode de informare alternativă și de verificare a știrilor, pentru aceia debusolați și preocupați să nu se lase manipulați de presă.
De pe sârmă, direct pe bicicletă
Povestea domnului I. continuă: undeva în orașul ăsta, în colțul ăsta de Internet, există un om de 55 de ani, în putere, care știe să îngrijească o grădină, iar de azi are și bicicletă 🙂
O dimineață pe care continuăm să o pierdem
„Dimineața pierdută” a Gabrielei Adameșteanu este destinul unei națiuni care se încăpățânească să rămână blocată în șabloane păguboase, să se lase sedusă de lideri nepotriviți, să eșueze lamentabil înainte de finalizarea unor demersuri în care pornește cu entuziasm, dar pe care le abandonează inexplicabil pe parcurs.
Je suis doamna de la litera B
Doamna care răspunde de litera B mănâncă dintr-o caserolă, lucrează la un birou care nu se vede de dosare, zilnic cu o armată de oameni nerăbdători la ușă, care nu lasă nici măcar timpul să iasă bășina celui dinaintea lor din birou, că dau năvală să-i ia locul. Nu vreau să știu ce s-ar întâmpla dacă pe doamna ar apuca-o pântecăraia.
Mergând pe sârmă
Împrumutam bicicleta și mergeam noaptea în parc la Icoanei. Îmi era rușine altfel, pe zi, să nu râdă lumea de mine, că sunt ditamai bărbatul și cad de pe bicicletă. Că am căzut de câteva ori, dar de aia am și ales Grădina Icoanei, că are aleile de nisip și pământ, nu mă răneam prea tare când cădeam. În trei nopți am învățat.
Făcute să dureze
Mi-a zis că dacă vreau o baterie să mă țină doi ani să-i dau 20 de lei. I-am zis că nu mai trăiesc eu atâta, așa că să-mi dea de zece lei o baterie pentru un an – mama despre durabilitatea bateriilor de ceas.
Spotlight – diferența dintre cunoaștere și credință
Nu știu ce efecte ar avea filmul pe spectatori non-ziariști, dar pentru mine a fost „like watching porn” – cum au dezvăluit ziariștii de la Boston Globe cazurile de pedofilie din sânul bisericii catolice