februarie 2016 Archives

Archive | februarie, 2016

Diverse 29/02/2016

De unde ne informăm în epoca dezinformării

Câteva metode de informare alternativă și de verificare a știrilor, pentru aceia debusolați și preocupați să nu se lase manipulați de presă.

De pe sârmă, direct pe bicicletă

Povestea domnului I. continuă: undeva în orașul ăsta, în colțul ăsta de Internet, există un om de 55 de ani, în putere, care știe să îngrijească o grădină, iar de azi are și bicicletă 🙂

O dimineață pe care continuăm să o pierdem

„Dimineața pierdută” a Gabrielei Adameșteanu este destinul unei națiuni care se încăpățânească să rămână blocată în șabloane păguboase, să se lase sedusă de lideri nepotriviți, să eșueze lamentabil înainte de finalizarea unor demersuri în care pornește cu entuziasm, dar pe care le abandonează inexplicabil pe parcurs.

Je suis doamna de la litera B

Doamna care răspunde de litera B mănâncă dintr-o caserolă, lucrează la un birou care nu se vede de dosare, zilnic cu o armată de oameni nerăbdători la ușă, care nu lasă nici măcar timpul să iasă bășina celui dinaintea lor din birou, că dau năvală să-i ia locul. Nu vreau să știu ce s-ar întâmpla dacă pe doamna ar apuca-o pântecăraia.

Mergând pe sârmă

Împrumutam bicicleta și mergeam noaptea în parc la Icoanei. Îmi era rușine altfel, pe zi, să nu râdă lumea de mine, că sunt ditamai bărbatul și cad de pe bicicletă. Că am căzut de câteva ori, dar de aia am și ales Grădina Icoanei, că are aleile de nisip și pământ, nu mă răneam prea tare când cădeam. În trei nopți am învățat.

Un ceai în Țara minunilor

Nu se gândește deloc la boala lui pentru că se concentrează mereu pe ce are de făcut. De aia i se pare important să aibă un job. Part time, pentru că full time e nerecomandat de medic. Schizofrenia nu reacționează bine la stres, așa că ceainăriia i se potrivește mănușă lui Mihai.

Meseriașii

O oră din viața unui ziarist de televiziune: justiție, Facebook, Molière, whatsapp, Pitagora, penitenciare, plictis, diplome, sunet, nu mai filma, mă, că nu ne interesează diplomele lor….

Făcute să dureze

Mi-a zis că dacă vreau o baterie să mă țină doi ani să-i dau 20 de lei. I-am zis că nu mai trăiesc eu atâta, așa că să-mi dea de zece lei o baterie pentru un an – mama despre durabilitatea bateriilor de ceas.

Spotlight – diferența dintre cunoaștere și credință

Nu știu ce efecte ar avea filmul pe spectatori non-ziariști, dar pentru mine a fost „like watching porn” – cum au dezvăluit ziariștii de la Boston Globe cazurile de pedofilie din sânul bisericii catolice

Munca îl eliberează condiționat pe om

63 de persoane scriu în acest moment 103 lucrări științifice în pușcăriile patriei, ca să iasă afară. Alternativa pentru scurtarea pedepsei cu 30 de zile e să coși de mână peste 800 de perechi de pantofi. Ministerul Justiției ține cu pantofii.

Cauți ceva în arhivă?

Cine e Dollo

Dollo vine de la Dollores. „Zice bine”, dincolo de orice modestie, vine de la Benezic – nume de familie care provine din zona Neamțului. Se zice că un strămoș de-al tatălui meu trăia într-un sat, acoperit acum de apele Bicazului, și era un soi de slujbaș al cetății. Treaba lui era să bată toba pe ulițe ori de câte ori stăpânirea mai lua câte o decizie. Era un fel de jurnalist medieval care îi informa pe oameni ce biruri li s-au mai pus pe cap. Un Monitor oficial oral. Când ieșea cu toba pe ulițe i se spunea „bine zici, măi!”

Citește mai mult...

Dollo zice Bine

De unde ne informăm în epoca dezinformării

De pe sârmă, direct pe bicicletă

O dimineață pe care continuăm să o pierdem

Je suis doamna de la litera B

Mergând pe sârmă

Un ceai în Țara minunilor

Meseriașii

Făcute să dureze

Spotlight – diferența dintre cunoaștere și credință

Munca îl eliberează condiționat pe om

Articles

Ce citim luna asta

InstaDollo

Ce mai zice Dollo pe Fb

Buton pentru like-uri în euro

Cauți ceva în arhivă?

Cine e Dollo

Oldies but goldies

Ziua presei: Cum pui pe butuci o publicație

De ce ea? (2)

Românul s-a născut poet, de aia e mai lent

Peru: buricul incașilor, capcana turiștilor

Raiul există și e în patrimoniul UNESCO

Când Manhattanu era un soi de Ferentari…