De pe sârmă, direct pe bicicletă

Povestea domnului I. continuă: undeva în orașul ăsta, în colțul ăsta de Internet, există un om de 55 de ani, în putere, care știe să îngrijească o grădină, iar de azi are și bicicletă :)

bicla

Povestea domnului I. a cunoscut zilele astea o cotitură plăcută și neașteptată, când prin meandrele nebănuite ale Facebook-ului a ajuns la ochii domnișoarei O. care a decis să-mi scrie pe loc că vrea să-i ofere o bicicletă în dar domnului I. Zis și făcut, mesajul ei s-a transformat într-o luuungă conversație online despre cum să facem ca să fie bine, apoi s-a mutat pe telefon și în final, astăzi am reușit să ne cunoaștem în carne, oase și pinioane. Și ce de pinioane are bicicleta! 🙂

mainile-donatorilorNe-am întâlnit în fața Muzeului Antipa, ca protestatarii de profesie, lângă girafă. Domnul I. era așa de emoționat că nu-i venea nici să pună mâna pe bicicletă. Domnișoara O. era emoționată și ea, de gestul unor domni de la DHS, care nu numai că i-au făcut o reducere de 50% din prețul bicicletei, dar au și venit din Deva (unde au fabrica de biciclete) astăzi cu ea, ca să-l cunoască și ei pe domnul I.

Una peste alta, ca să-l încurajăm pe domnul I. au pus toți mâna pe bicicletă și i-au oferit-o cu drag, ca să facă o tură cu ea în jurul girafei, și să se acomodeze cu vitezele.

dl.i-d.oDupă ce el s-a convins că bicicleta e a lui, iar noi că el știe s-o folosească, ne-am spus la revedere și fiecare a plecat la treaba lui, cu sentimentul ăla al naibii de plăcut că am făcut o bucurie cuiva. Domnișoara O. cu zâmbetul pe buze, domnii de la DHS cu satisfacția că încă un bucureștean le va folosi produsul.

 

Când am rămas singuri, domnul I. mi-a cerut permisiunea să-mi spună ceva:

– Acum, dacă tot ați intrat în viața mea, vă mai rog ceva, dacă puteți să scrieți acolo pe Internet. Că nu vreau să primesc numai daruri, aș vrea să scrieți că viața m-a adus în situația de a ști să fac unele munci, cum ar fi să fac curat în case, să spăl covoare, să curăț podele sau să plantez pomi, să îngrijesc grădini. Grădinăritul îmi place foarte mult. Și dacă cineva are nevoie de genul ăsta de servicii eu m-aș bucura să le fac. În București sau în provincie, pot să merg și în provincie, dacă cineva are nevoie de mine. Să știți că nu cer bani mulți, nu iau pielea de pe om, doar să-mi mai completez și eu pensia. Că nu pot să aștept mereu să mi se ofere câte ceva, nu?

victorieAșa că îmi fac datoria să vă zic că undeva în orașul ăsta, în colțul ăsta de Internet, există un om de 55 de ani, în putere, care știe să îngrijească o grădină sau să presteze niscai curățenie – că tot vine Paștele acum și poate aveți casă mare și forță puțină 😉 În plus, acum are și bicicletă și se poate deplasa mai ușor prin oraș.

Dacă aveți cunoștință de astfel de nevoi, scrieți-mi un mesaj și eu vă pun în legătură cu domnul I.

Și-am încălecat pe o șa și v-am spus și epilogul la povestea domnului I., cu ajutorul minunat al domnișoarei O. și al unor oameni inimoși de la DHS 😉

Etichete: , , , , ,

3 comentarii la “De pe sârmă, direct pe bicicletă” Subscribe

  1. Xanaxdoo 26/02/2016 at 11:02 #

    Ce frumos, Dollo, si Domnisoara O., si DHS! N-are Zuckerberk icon nou pe Fb pentru ce simt eu acum. Bravo tuturor.

  2. Bogdan 26/02/2016 at 15:52 #

    Da-mi si mie detaliile domnului, cred ca stiu pe cineva care are nevoie la gradinarit – nu zilnic, dar din cand in cand.

    • Dollo 26/02/2016 at 16:35 #

      Ți-am trimis pe email, mulțumesc 🙂

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Din Buenos Aires con mucho calor

eu

Zgomotos, fierbinte, cu iz de grătar și cu aromă de tango – Buenos Aires, orașul cu 13 milioane de oameni

De ce nu s-a surpat Bucureștiul când „ne-a făcut Ceaușescu” metroul

metrou5

Pentru că pe vremea aia s-au folosit mulți mineri cu târnăcoape, care au săpat cu grijă tuneluri, pentru că specialiștii de atunci și-au făcut doctoratele pe bune la metrou, nu plagiindu-i pe alții, și chiar și atunci au existat tasări de teren.

Primăria Capitalei cumpără lumina soarelui la suprapreț

panouri

Aministrația parcurilor București a cârpit sistemul de iluminat din Parcul Tineretului cu niște panouri fotovoltaice pe care le-a cumpărat cu de patru ori prețul pieței, de la o firmă care a făcut în viața ei o singură afacere: asta.

Rulată Germania

marcela

Cum mi-am înscris mașina nemțească în România și am trăit să povestesc despre asta

De ce nu plecăm din România

Mâini de români - copiii culegători de afine din Pasul Prislop

Dacă despre curajul și nerăbdarea celor care pleacă s-a tot scris, teama, lenea, sentimentalismul și, de ce nu, curajul de a rămâne al celorlalți a fost lăsat în umbră.

Sanssouci, casa de la țară a unui rege cool

pajiste

La 1740 oricine putea să intre pe domeniul lui Frederick cel mare al Prusiei, cu condiția să fi fost îmbrăcat corespunzător. Azi intrarea costă 19 euro și îți dezvăluie un colț de rai și o poveste frumoasă.