De pe sârmă, direct pe bicicletă

Povestea domnului I. continuă: undeva în orașul ăsta, în colțul ăsta de Internet, există un om de 55 de ani, în putere, care știe să îngrijească o grădină, iar de azi are și bicicletă :)

bicla

Povestea domnului I. a cunoscut zilele astea o cotitură plăcută și neașteptată, când prin meandrele nebănuite ale Facebook-ului a ajuns la ochii domnișoarei O. care a decis să-mi scrie pe loc că vrea să-i ofere o bicicletă în dar domnului I. Zis și făcut, mesajul ei s-a transformat într-o luuungă conversație online despre cum să facem ca să fie bine, apoi s-a mutat pe telefon și în final, astăzi am reușit să ne cunoaștem în carne, oase și pinioane. Și ce de pinioane are bicicleta! 🙂

mainile-donatorilorNe-am întâlnit în fața Muzeului Antipa, ca protestatarii de profesie, lângă girafă. Domnul I. era așa de emoționat că nu-i venea nici să pună mâna pe bicicletă. Domnișoara O. era emoționată și ea, de gestul unor domni de la DHS, care nu numai că i-au făcut o reducere de 50% din prețul bicicletei, dar au și venit din Deva (unde au fabrica de biciclete) astăzi cu ea, ca să-l cunoască și ei pe domnul I.

Una peste alta, ca să-l încurajăm pe domnul I. au pus toți mâna pe bicicletă și i-au oferit-o cu drag, ca să facă o tură cu ea în jurul girafei, și să se acomodeze cu vitezele.

dl.i-d.oDupă ce el s-a convins că bicicleta e a lui, iar noi că el știe s-o folosească, ne-am spus la revedere și fiecare a plecat la treaba lui, cu sentimentul ăla al naibii de plăcut că am făcut o bucurie cuiva. Domnișoara O. cu zâmbetul pe buze, domnii de la DHS cu satisfacția că încă un bucureștean le va folosi produsul.

 

Când am rămas singuri, domnul I. mi-a cerut permisiunea să-mi spună ceva:

– Acum, dacă tot ați intrat în viața mea, vă mai rog ceva, dacă puteți să scrieți acolo pe Internet. Că nu vreau să primesc numai daruri, aș vrea să scrieți că viața m-a adus în situația de a ști să fac unele munci, cum ar fi să fac curat în case, să spăl covoare, să curăț podele sau să plantez pomi, să îngrijesc grădini. Grădinăritul îmi place foarte mult. Și dacă cineva are nevoie de genul ăsta de servicii eu m-aș bucura să le fac. În București sau în provincie, pot să merg și în provincie, dacă cineva are nevoie de mine. Să știți că nu cer bani mulți, nu iau pielea de pe om, doar să-mi mai completez și eu pensia. Că nu pot să aștept mereu să mi se ofere câte ceva, nu?

victorieAșa că îmi fac datoria să vă zic că undeva în orașul ăsta, în colțul ăsta de Internet, există un om de 55 de ani, în putere, care știe să îngrijească o grădină sau să presteze niscai curățenie – că tot vine Paștele acum și poate aveți casă mare și forță puțină 😉 În plus, acum are și bicicletă și se poate deplasa mai ușor prin oraș.

Dacă aveți cunoștință de astfel de nevoi, scrieți-mi un mesaj și eu vă pun în legătură cu domnul I.

Și-am încălecat pe o șa și v-am spus și epilogul la povestea domnului I., cu ajutorul minunat al domnișoarei O. și al unor oameni inimoși de la DHS 😉

Etichete: , , , , ,

3 comentarii la “De pe sârmă, direct pe bicicletă” Subscribe

  1. Xanaxdoo 26/02/2016 at 11:02 #

    Ce frumos, Dollo, si Domnisoara O., si DHS! N-are Zuckerberk icon nou pe Fb pentru ce simt eu acum. Bravo tuturor.

  2. Bogdan 26/02/2016 at 15:52 #

    Da-mi si mie detaliile domnului, cred ca stiu pe cineva care are nevoie la gradinarit – nu zilnic, dar din cand in cand.

    • Dollo 26/02/2016 at 16:35 #

      Ți-am trimis pe email, mulțumesc 🙂

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Casa Becali, fostă Groza, fostă Auschnit, fostă Manu

Palatul lui Becali din București

“Intrați, bey, fotografiați ce vreți voi, vizitați tot, mi se rupe! O să văd eu ce-o să scrieți după aia, dacă sunteți cu sufletul curat… Intrați, faceți ce vreți, numa’ să nu furați!”. Așa ne-a primit Gigi Becali în curtea casei sale din Aleea Alexandru nr.1

Cât valorează un om? Dar după moarte?

sidonia cu geo bogza si miron

Cum am descoperit-o pe Sidonia Drăgușanu – scriitoare, ziarist freelancer în timpul războiului, activistă feministă, sfătuitoarea doamnelor, prietena domnilor – deși o uitase toată lumea, inclusiv Uniunea Scriitorilor

Je suis doamna de la litera B

realitate

Doamna care răspunde de litera B mănâncă dintr-o caserolă, lucrează la un birou care nu se vede de dosare, zilnic cu o armată de oameni nerăbdători la ușă, care nu lasă nici măcar timpul să iasă bășina celui dinaintea lor din birou, că dau năvală să-i ia locul. Nu vreau să știu ce s-ar întâmpla dacă pe doamna ar apuca-o pântecăraia.

Megastructuri și mini-popoare

catedrala2

Cum ne privesc turiștii care ne vizitează Casa Poporului. Ce diferență e între uimirea lor și a noastră când le vizităm catedralele lor, vechi de secole. Și la ce ne ajută clădirile astea impunătoare pe noi, oamenii de rând.

Scrisoarea pe care n-a mai primit-o Eugen Ionescu

dosarul-profesorul

Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale

Pe barba mea, poliția face ce vrea

barba

În era datelor biometrice, în care computerul face recunoașteri faciale chiar și sub burka, poliția română îi refuză unui bucureștean înnoirea permisului de conducere pentru că nu vrea să-și radă barba