Povestea domnului I. a cunoscut zilele astea o cotitură plăcută și neașteptată, când prin meandrele nebănuite ale Facebook-ului a ajuns la ochii domnișoarei O. care a decis să-mi scrie pe loc că vrea să-i ofere o bicicletă în dar domnului I. Zis și făcut, mesajul ei s-a transformat într-o luuungă conversație online despre cum să facem ca să fie bine, apoi s-a mutat pe telefon și în final, astăzi am reușit să ne cunoaștem în carne, oase și pinioane. Și ce de pinioane are bicicleta! 🙂
Ne-am întâlnit în fața Muzeului Antipa, ca protestatarii de profesie, lângă girafă. Domnul I. era așa de emoționat că nu-i venea nici să pună mâna pe bicicletă. Domnișoara O. era emoționată și ea, de gestul unor domni de la DHS, care nu numai că i-au făcut o reducere de 50% din prețul bicicletei, dar au și venit din Deva (unde au fabrica de biciclete) astăzi cu ea, ca să-l cunoască și ei pe domnul I.
Una peste alta, ca să-l încurajăm pe domnul I. au pus toți mâna pe bicicletă și i-au oferit-o cu drag, ca să facă o tură cu ea în jurul girafei, și să se acomodeze cu vitezele.
După ce el s-a convins că bicicleta e a lui, iar noi că el știe s-o folosească, ne-am spus la revedere și fiecare a plecat la treaba lui, cu sentimentul ăla al naibii de plăcut că am făcut o bucurie cuiva. Domnișoara O. cu zâmbetul pe buze, domnii de la DHS cu satisfacția că încă un bucureștean le va folosi produsul.
Când am rămas singuri, domnul I. mi-a cerut permisiunea să-mi spună ceva:
– Acum, dacă tot ați intrat în viața mea, vă mai rog ceva, dacă puteți să scrieți acolo pe Internet. Că nu vreau să primesc numai daruri, aș vrea să scrieți că viața m-a adus în situația de a ști să fac unele munci, cum ar fi să fac curat în case, să spăl covoare, să curăț podele sau să plantez pomi, să îngrijesc grădini. Grădinăritul îmi place foarte mult. Și dacă cineva are nevoie de genul ăsta de servicii eu m-aș bucura să le fac. În București sau în provincie, pot să merg și în provincie, dacă cineva are nevoie de mine. Să știți că nu cer bani mulți, nu iau pielea de pe om, doar să-mi mai completez și eu pensia. Că nu pot să aștept mereu să mi se ofere câte ceva, nu?
Așa că îmi fac datoria să vă zic că undeva în orașul ăsta, în colțul ăsta de Internet, există un om de 55 de ani, în putere, care știe să îngrijească o grădină sau să presteze niscai curățenie – că tot vine Paștele acum și poate aveți casă mare și forță puțină 😉 În plus, acum are și bicicletă și se poate deplasa mai ușor prin oraș.
Dacă aveți cunoștință de astfel de nevoi, scrieți-mi un mesaj și eu vă pun în legătură cu domnul I.
Și-am încălecat pe o șa și v-am spus și epilogul la povestea domnului I., cu ajutorul minunat al domnișoarei O. și al unor oameni inimoși de la DHS 😉
Ce frumos, Dollo, si Domnisoara O., si DHS! N-are Zuckerberk icon nou pe Fb pentru ce simt eu acum. Bravo tuturor.
Da-mi si mie detaliile domnului, cred ca stiu pe cineva care are nevoie la gradinarit – nu zilnic, dar din cand in cand.
Ți-am trimis pe email, mulțumesc 🙂