C ând am semnat pentru candidații USB, la cortul de la Unirea era un băiețaș care teoretic strângea semnături, dar care, cât am stat eu în zonă, se tot dădea pe lângă candidata de la sectorul 3 cu tot felul de pretexte: doamna primar în sus, doamna primar în jos, facem o poză, doamna primar?, vreți o apă, doamna primar?. M-a râcâit la urechi expresia asta mustind de servilism, într-un moment în care de femeia aia nu auzise aproape nimeni din sector, și m-am gîndit atunci că uite, ăsta e genul de oameni care înconjoară politicienii odată ajunși în funcție.
La un moment dat, puștiul vine la „doamna primar” și-i zice pe față că el poate să-i facă rost de 4000 de semnături (nu mai puțin) chiar în week-end-ul următor. Doamna a ridicat din sprânceană sceptic și a zis: bine, dacă spui tu, dar 4000… e ceva! De atâtea avea nevoie candidata pentru sectorul 3 – cel mai mare din București.
4000, zice puștiul sigur pe el, că eu strâng semnături și pentru liberali și duminică mergem în acțiune la biserică și când strâng pentru ei, strâng și pentru dumneavoastră. Liberalii la momentul ăla nici măcar nu-l desemnaseră pe Munteanu, deci era foarte devreme.
Nu știu ce a făcut puștiul, dacă s-a ținut de cuvânt, dar judecând după apelurile disperate ale candidaților USB chiar și în ultima zi de strâns semnături, mă îndoiesc că s-a ținut de promisiune. Dar de atunci mi-a rămas în cap întrebarea asta: verifică cineva cum sunt păstrate, manipulate datele noastre personale, ale celor care semnăm de bună credință pentru un candidat sau altul? Sau eu semnez pentru unii și prin metoda copy/paste ajung de fapt prin numele și seria mea de buletin să le girez candidaturile și altora?
Un alt semn de întrebare a venit și din modul în care a decurs semnarea propriu zis. Omul care avea tabelele așezate unul peste altul te punea să-și treci datele – nume, prenume, adresă, cetățenie, serie și număr de buletin, semnătură – doar pe primul tabel, care de regulă aduna semnături pentru candidatul la Primăria Capitalei. Tabelul următor era pentru consiliul general, apoi altul pentru candidatul sectorului în care stai și ultimul pentru consiliul sectorului respectiv. Pentru comoditate, semnatarii erau rugați să-și scrie toate datele de mai sus doar pe primul tabel, iar pe restul tabelelor doar să semneze, urmând ca datele să fie copiate de cei care strâng semnăturile. Ca să meargă mai repede, mi s-a spus.
Teoretic, deci, nu prea ai cum să strângi semnături pentru mai mulți candidați de la diverse partide, la aceeași funcție, decât dacă le zici cinstit oamenilor că lucrezi pe mai multe fronturi. Practic, însă, cum nimeni nu-i verifică pe strângătorii de semnături ce fac cu datele alea mai departe, e posibil orice.
Trebuie spus că e legal să semnezi pentru mai mulți candidați, dacă vrei să le dai șanse și altora să concureze la funcția publică, pentru că semnătura nu înseamnă vot, ci doar sprijin pentru candidat. Nu e legal ca altcineva să „te semneze” fără să-ți spună, de aia ar fi important ca datele noastre să fie protejate.
Am întrebat la Data protection (Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal) dacă acești oameni care strâng semnături pe stradă sau măcar partidele care i-au angajat au statut de operatori de date cu caracter personal și se supun acelor reguli din Legea 677/2001. Pentru cine nu știe, legea asta ne protejează, teoretic, datele personale, în sensul că oricine are de gând să umble cu astfel de informații de la oameni este obligat să notifice Autoritatea și să figureze într-o bază de date de operatori autorizați, ceea ce presupune că oricând Autoritatea se poate duce să-i controleze să vadă dacă protejează datele alea sau le lasă la dispoziția oricui, să aibă acces la ele necontrolat.
Iată ce am întrebat eu la Data protection:
1. ANSPDCP are o evidență a persoanelor care strâng semnături în aceste zile în România pentru candidații la alegerile locale?
2. Care este procedura pe care un partid sau un candidat independent trebuie să o urmeze ca să se declare la ANSPDCP ca operator de date personale? Conform legii, cine este obligat să notifice ANSPDCP că urmează să strângă semnături și deci date personale ale populației: partidul sau persoanele care strâng în numele acestuia semnături pe stradă sau la corturile candidaților?
3. Câte astfel de declarații a înregistrat ANSPDCP, privitoare la alegerile din acest an?
4. Ați primit plângeri în legătură cu faptul că strângerea de semnături încalcă legislația privind protecția datelor personale în acest an sau în anii electorali trecuți? Cum ați soluționat aceste cereri?
5. ANSPDCP a făcut controale în țară pe această temă în ultima perioadă sau în alți ani electorali? Dacă da, care au fost rezultatele?
6. Cum poate identifica cetățeanul care vrea să semneze pentru un candidat dacă cel care îi colectează datele personale este operator declarat/legal de date sau nu?
Răspunsul, pe scurt, la toate întrebările de mai sus este NU.
Pe lung e cam așa: În mărinimia ei, autoritatea a emis chiar în decembrie 2015 decizia nr 200 prin care a scutit de la obligația de notificare mai multe categorii de „manipulatori” de date personale, printre care și partidele sau persoanele care strâng semnături.
Ca să ne consoleze, autoritatea spune că asta nu înseamnă că ei nu trebuie să respecte Legea 677/2001. Sigur că trebuie, dar de ce ar face-o de vreme ce nu-i controlează nimeni, iar ei știu asta? Autoritatea nu recunoaște explicit, dar emană din toate rândurile, că nu are capacitatea de a verifica de fapt festivalul datelor personale împrăștiate zilele astea pe toți pereții, sub pretextul campaniei electorale, de aceea s-a acoperit comod cu un ordin.
Chiar din exemplul dat de autoritate în răspunsul pe care mi l-a trimis reiese că nici măcar în acel caz raportat în 2008, de furt de identitate, nu a putut să facă nimic și e foarte probabil ca el să fi rămas îngropat pe undeva prin dosarele parchetului.
Pentru cine are timp și chef – răspunsul de la mult prea pompos denumita Autoritate pentru Supravegherea Prelucrării Datelor cu caracter Personal
Așadar, care ar fi soluția pentru a preîntâmpina astfel de situații? Să nu mai semnăm deloc pentru candidați – ar zice unii. Să eliminăm semnăturile cu totul din condițiile impuse candidaților? Ar fi o soluție, dat fiind că oricum marile partide mimează că le adună, iar noile partide sau independenții abia dacă reușesc să le strângă, gâfâind. Pentru că oamenii sunt comozi sau suspicioși – și de ce n-ar fi, date fiind argumentele de mai sus?
Eliminarea semnăturilor ar umple, însă, listele de candidați duși cu pluta, ceea ce evident că nu-și dorește nimeni. Ar mai fi și soluția semnăturilor electronice, ceea ce ar fi mai ușor de verificat și de Data protecțion, și de Birourile electorale și, de ce nu, chiar de cetățenii curioși să vadă dacă nu cumva or fi semnat pentru cineva și n-au știut. Lucru pe care, de exemplu acum, nu-l pot face.
Strângerea de semnături, care tocmai s-a încheiat în sezonul ăsta electoral, este o scenetă ipocrită de la un capăt la altul și o poartă larg deschisă către insecuritatea datelor personale. După cum îmi spunea un coleg avocat, care a citit răspunsul autorității, e ca și cum un tată și-o tot păzește pe fi-sa de tot felul de bagabonți, dar, la un moment dat, ea e obligată să facă un stagiu de o lună într-un bordel. Sigur, după aia se revine la vigilență. Datele personale sunt apărate cu legi, directive europene și autorități naționale, dar din când în când, măcar în ani electorali, ele sunt lăsate să zburde libere prin natură, ca să se bucure de ele tot candidatul.
P.S. Sunt curioasă dacă plângerea făcută la DNA de Inițiativa România va avea vreo urmare.
Puteți prelua maximum 500 de caractere din acest articol dacă precizați sursa și dacă inserați link către articol. Pentru mai mult vă rog să accesați butonul de like-uri în euro, amplasat imediat pe coloana din dreapta. Vă mulțumesc.
Și la un cort USB de la intersecția Rahova/Ferentari tot așa a decurs – datele pe prima foaie, iar pe restul doar semnătura. Tanti care strângea semnăturile nici nu știa cum îl cheamă pe candidatul USB la sectorul 5, credea că e Florin Georgescu în loc de Florin Grigorescu.
Eu sunt un pic sceptic că USB a strâns pe bune semnăturile pentru PS5.
Am strans si eu semnaturi pentru Florin Grigorescu „pe bune”, in timpul meu liber, dupa munca sau in weekend. Am fost la cortul de la Prosper, in parc la Sebastian de doua ori, in fata la Mega Image din Cotroceni, la cortul de la Unirii (la capatul tramvaiului 32). Din punctul meu de vedere, semnaturile pentru el au fost stranse corect. Tanti care nu stia cum il cheama pe candidat era probabil promoter – din pacate sunt destul de putini oameni dispusi sa piarda din timpul lor personal pentru a face acea schimbare a clasei politice pe care sustinem ca o vrem. Vrem sa nu se mai fure, sa fie bine, dar si mai mult vrem sa ne uitam la tv linistiti. Nu iti fac tie un repros – iti explic de ce a fost nevoie de promoteri (care intr-adevar nu au fost foarte bine pregatiti).
În 2012, am fost voluntar pentru Nicușor Dan și am strâns câteva zeci de semnături. Dacă în 2012 s-a putut fără promoteri, de ce nu s-a putut acum? Sau poate, doamne ferește, în 2012 au cumpărat semnături, dar nu acum?
Pe de altă parte, corturile cu promoteri au fost mai mult goale, nu prea cred că au strâns cine știe ce cu ele. Încep să mă întreb dacă a strâns cineva vreodată pe bune. Mi-e cam peste mână să contest candidatura lui ND, n-am timp de circ acum…
Pentru Nicusor Dan au fost vreo 35000 de semnaturi, aproape dublu fata de necesar. Partea grea a fost cu candidatii la sectoare care au fost lansati mai tarziu si erau practic necunoscuti. Si logistica cu cele 14 formulare a fost greu de gestionat.
Da, semnătura electronică ar fi o idee! Dar și asta ar putea fi contestată pe seama faptului că 4 din 10 români, conform unui studiu recent, nu au competențe informatice de niciun fel! Așadar tanti Mama lui Neluțu cum ar semna? Rămîne varianta nesemnării!