5 minute

Slujba de înviere în Grecia: o mână de oamenii încă se agață disperați de niște tradiții, altă mână simte nevoia să-și marcheze bucuria în cele mai zgomotoase feluri, câțiva sunt prinși între, indeciși. Per total suntem în continuare niște barbari.

Sunt în Grecia, pentru un scurt concediu, și aseară am fost la Înviere, conform tradiției locale și voinței mamei, evident 🙂 Cu o seară înainte fusesem la ceremonia de înmormântare a lui Gizăs, care ne-a purtat, laolaltă cu alte câteva sute de oameni din orășelul numit Neos Marmaras, într-un pelerinaj lunguț, de la biserica din port până sus în vârful dealului, unde oamenii ăștia își au cimitirul. Drum lung, ocolit pe tot felul de străduțe în pantă, mărginite de clădiri tipice, la balcoanele cărora așteptau alți oameni să treacă cortegiul. Nu prea se închinau, doar afișau pe măsuțele de cafea câte o icoană, niște lumânări și ardeau tămâie parfumată. Pentru noi a fost interesant și diferit. În România în noaptea respectivă se dă roată doar bisericii, nu se pornește lumea prin tot orașul. Or fi românii mai comozi. Oricum am aflat a doua zi, de la o localnică, cum că procesiunea de cu seară a fost varianta prescurtată, întrucât popa avea o jenă la un picior. Altfel, zicea ea, s-ar fi ocolit toaaată localitatea. Și e destul de întinsă pe dealurile astea pline de pini și măslini. Și la cât e de întinsă au o singură biserică, după cum remarca un român, cu uimire, „că la noi sigur ar fi fost vreo cinci, la ditamai localitatea” 😉

popi

Aseară, însă, parcă și componența mulțimii, și ceremonia au fost diferite. Lume ceva mai multă, tineret costumat de club, tocuri, fuste scurte, burice goale, machiaj, toți cu lumânări accesorizate divers în mâini – cu funde, cu diverse figurine etc. În fine, important e că veniseră la biserică, ar zice cineva. Mie mi s-a părut că exact despre asta era biserica de la bun început: despre socializare. Dacă ne uităm acum pe Facebook, de exemplu, tot asta o să vedem, ca o oglindă a satului global în care trăim. Aseară, într-un loc din Grecia, oamenii se găseau în curtea bisericii, se pupau, se bucurau, plănuiau unde se duc după ce se dă lumina.

Babilonia s-a pornit fix de la 12 noaptea, când popii au ieșit din biserică cu lumânări, s-au așezat cu spatele spre port și cu fața spre mulțime, și au început să cânte „Hristos a Înviat”. Nu cred că i-au auzit mulți, în afara celor câteva babe din față, pentru că deja explodau petarde în jur, undeva din port se dădea cu artificii, de parcă o flotă de barbari venită pe mare ataca ultima cetate creștină, iar noi stăteam descoperiți, în bătaia tunurilor, ca fraierii. Din stânga popilor se ridica spre ceruri ditamai vâlvătaia de parcă se dăduse foc la cauciucuri. În scurtă vreme toți am fost învăluiți de fum. Probabil că Gizăs înviase, dar mai degrabă părea pus pe fugă de hoardele de credincioși care îl atacau cu diverse semne ale bucuriei. În mijlocul acestei cacofonii creștine, soborul de preoți juca rolul orchestrei de pe Titanic. Totul a durat 5 minute.

Cele 5 minute surprinse pe cameră sunt exact despre asta: o mână de oamenii încă se agață disperați de niște tradiții, altă mână simte nevoia să-și marcheze bucuria în cele mai zgomotoase feluri, câțiva sunt prinși între, indeciși. Per total suntem în continuare niște barbari și ne remarcăm printr-o totală lipsă de coordonare.

După ce am reușit să ne extragem din curtea ticsită a bisericii, am defluit în devălmășie cu mulțimea pe străduțele orașului de la Marea Egee, ne-am oprit să ciocnim niște ouă vopsite de mama, într-o bucătărie ortodoxă din România, totul  pe capota mașinii italiene germane cu care am venit la slujba din Grecia 😉  Hristos Anesti!

P.S.  Iar dimineață, când m-am trezit, am citit asta pe BBC. Nu știu câți dintre români se simt cetățeni ai lumii, dar ceva mă face să cred că suntem undeva între ruși și nemți, departe de procentul care cred că ne-ar face liberi cu adevărat. 

Etichete: , , , , , , , , , , ,

8 comentarii la “5 minute” Subscribe

  1. Lucian Mustață 01/05/2016 at 10:46 #

    Adevărat a înviat!

    Sărbători luminate să aveți!

  2. Constantin 01/05/2016 at 12:06 #

    „Acest videoclip este privat.
    Ne pare rău. ”

    Sarbatori fericite in Grecia

    Hristos a Inviat!

  3. VASILIU MIRCEA PAUL 01/05/2016 at 12:39 #

    Diogene (ăla de ședea într-un butoi – vorba vine, se pare că încă nu fuseseră inventate – mînca aproape orice și se îmbrăca cu încă și mai puțin):

    ”Sînt cetățean al lumii și toți oamenii îmi sînt frați.”

  4. Petra 01/05/2016 at 14:32 #

    Hristos ainviar! Paste fericit alaturi de cei dragi!

  5. Anonim 01/05/2016 at 23:44 #

    Cu respect, chestia cu cetateni ai lumii e de o naivitate de bubuie, incerc sa o zic cat mai cu perdea pt ca imi place mult blogul.

    Paste fericit to all.

  6. bugsy 02/05/2016 at 08:57 #

    nici macar in lumea FB (perfect definita de Umberto Eco) nu ar exista o asemenea imbecilitate – cetatean al lumii!

  7. Petra 02/05/2016 at 18:12 #

    Confirm

  8. santamanta 03/05/2016 at 08:07 #

    satul global=plecat-am noua din Vaslui, la Bucuresti, via Madrid, afaceri in Florida (Trump real estate), banii in Panama
    religie=ideologie
    filosofie(5 min)=exista viata si pe alte planete? da/nu/probabil…
    si de ce?

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

A venit toamna, acoperă-mi gresia cu niște antiderapant

placi

Robert Negoiță, iubitorul primar al sectorului 3, a lipit bucățele de material antiderapant pe plăcile de gresie de pe Bulevardul Unirii – pe care a dat 10 milioane de euro – ca să nu-și rupă trecătorii picioarele când merg să-și plătească impozitele.

Suntem mai proști decât ne credem, dar ne și cam place

ignoranta

Oamenii sunt mai puțin înclinați să caute informații după ce află că se înșală, deoarece le place să se simtă bine, nu incompetenți. În plus, când li se confirmă părerile, chiar false, creierul lor secretă dopamină și se simt ca atunci când fac sex sau mănâncă ciocolată.

O masă cinstită la cea mai umană închisoare din lume

curte

Halden este cea mai nouă închisoare din Norvegia, a costat 250 de milioane de dolari și le oferă deținuților condiții de viață ca în libertate

De ce nu plecăm din România

Mâini de români - copiii culegători de afine din Pasul Prislop

Dacă despre curajul și nerăbdarea celor care pleacă s-a tot scris, teama, lenea, sentimentalismul și, de ce nu, curajul de a rămâne al celorlalți a fost lăsat în umbră.

Metodologia bătutului în ușă

suricate

Sau cât de mult seamănă românul cu americanul, când trebuie să-și dea zăpada din fața casei sau să facă front comun cu vecinii în fața autorităților

Je suis doamna de la litera B

realitate

Doamna care răspunde de litera B mănâncă dintr-o caserolă, lucrează la un birou care nu se vede de dosare, zilnic cu o armată de oameni nerăbdători la ușă, care nu lasă nici măcar timpul să iasă bășina celui dinaintea lor din birou, că dau năvală să-i ia locul. Nu vreau să știu ce s-ar întâmpla dacă pe doamna ar apuca-o pântecăraia.