5 minute

Slujba de înviere în Grecia: o mână de oamenii încă se agață disperați de niște tradiții, altă mână simte nevoia să-și marcheze bucuria în cele mai zgomotoase feluri, câțiva sunt prinși între, indeciși. Per total suntem în continuare niște barbari.

Sunt în Grecia, pentru un scurt concediu, și aseară am fost la Înviere, conform tradiției locale și voinței mamei, evident 🙂 Cu o seară înainte fusesem la ceremonia de înmormântare a lui Gizăs, care ne-a purtat, laolaltă cu alte câteva sute de oameni din orășelul numit Neos Marmaras, într-un pelerinaj lunguț, de la biserica din port până sus în vârful dealului, unde oamenii ăștia își au cimitirul. Drum lung, ocolit pe tot felul de străduțe în pantă, mărginite de clădiri tipice, la balcoanele cărora așteptau alți oameni să treacă cortegiul. Nu prea se închinau, doar afișau pe măsuțele de cafea câte o icoană, niște lumânări și ardeau tămâie parfumată. Pentru noi a fost interesant și diferit. În România în noaptea respectivă se dă roată doar bisericii, nu se pornește lumea prin tot orașul. Or fi românii mai comozi. Oricum am aflat a doua zi, de la o localnică, cum că procesiunea de cu seară a fost varianta prescurtată, întrucât popa avea o jenă la un picior. Altfel, zicea ea, s-ar fi ocolit toaaată localitatea. Și e destul de întinsă pe dealurile astea pline de pini și măslini. Și la cât e de întinsă au o singură biserică, după cum remarca un român, cu uimire, „că la noi sigur ar fi fost vreo cinci, la ditamai localitatea” 😉

popi

Aseară, însă, parcă și componența mulțimii, și ceremonia au fost diferite. Lume ceva mai multă, tineret costumat de club, tocuri, fuste scurte, burice goale, machiaj, toți cu lumânări accesorizate divers în mâini – cu funde, cu diverse figurine etc. În fine, important e că veniseră la biserică, ar zice cineva. Mie mi s-a părut că exact despre asta era biserica de la bun început: despre socializare. Dacă ne uităm acum pe Facebook, de exemplu, tot asta o să vedem, ca o oglindă a satului global în care trăim. Aseară, într-un loc din Grecia, oamenii se găseau în curtea bisericii, se pupau, se bucurau, plănuiau unde se duc după ce se dă lumina.

Babilonia s-a pornit fix de la 12 noaptea, când popii au ieșit din biserică cu lumânări, s-au așezat cu spatele spre port și cu fața spre mulțime, și au început să cânte „Hristos a Înviat”. Nu cred că i-au auzit mulți, în afara celor câteva babe din față, pentru că deja explodau petarde în jur, undeva din port se dădea cu artificii, de parcă o flotă de barbari venită pe mare ataca ultima cetate creștină, iar noi stăteam descoperiți, în bătaia tunurilor, ca fraierii. Din stânga popilor se ridica spre ceruri ditamai vâlvătaia de parcă se dăduse foc la cauciucuri. În scurtă vreme toți am fost învăluiți de fum. Probabil că Gizăs înviase, dar mai degrabă părea pus pe fugă de hoardele de credincioși care îl atacau cu diverse semne ale bucuriei. În mijlocul acestei cacofonii creștine, soborul de preoți juca rolul orchestrei de pe Titanic. Totul a durat 5 minute.

Cele 5 minute surprinse pe cameră sunt exact despre asta: o mână de oamenii încă se agață disperați de niște tradiții, altă mână simte nevoia să-și marcheze bucuria în cele mai zgomotoase feluri, câțiva sunt prinși între, indeciși. Per total suntem în continuare niște barbari și ne remarcăm printr-o totală lipsă de coordonare.

După ce am reușit să ne extragem din curtea ticsită a bisericii, am defluit în devălmășie cu mulțimea pe străduțele orașului de la Marea Egee, ne-am oprit să ciocnim niște ouă vopsite de mama, într-o bucătărie ortodoxă din România, totul  pe capota mașinii italiene germane cu care am venit la slujba din Grecia 😉  Hristos Anesti!

P.S.  Iar dimineață, când m-am trezit, am citit asta pe BBC. Nu știu câți dintre români se simt cetățeni ai lumii, dar ceva mă face să cred că suntem undeva între ruși și nemți, departe de procentul care cred că ne-ar face liberi cu adevărat. 

Tags: , , , , , , , , , , ,

8 Responses to “5 minute” Subscribe

  1. Lucian Mustață 01/05/2016 at 10:46 #

    Adevărat a înviat!

    Sărbători luminate să aveți!

  2. Constantin 01/05/2016 at 12:06 #

    „Acest videoclip este privat.
    Ne pare rău. ”

    Sarbatori fericite in Grecia

    Hristos a Inviat!

  3. VASILIU MIRCEA PAUL 01/05/2016 at 12:39 #

    Diogene (ăla de ședea într-un butoi – vorba vine, se pare că încă nu fuseseră inventate – mînca aproape orice și se îmbrăca cu încă și mai puțin):

    ”Sînt cetățean al lumii și toți oamenii îmi sînt frați.”

  4. Petra 01/05/2016 at 14:32 #

    Hristos ainviar! Paste fericit alaturi de cei dragi!

  5. Anonim 01/05/2016 at 23:44 #

    Cu respect, chestia cu cetateni ai lumii e de o naivitate de bubuie, incerc sa o zic cat mai cu perdea pt ca imi place mult blogul.

    Paste fericit to all.

  6. bugsy 02/05/2016 at 08:57 #

    nici macar in lumea FB (perfect definita de Umberto Eco) nu ar exista o asemenea imbecilitate – cetatean al lumii!

  7. Petra 02/05/2016 at 18:12 #

    Confirm

  8. santamanta 03/05/2016 at 08:07 #

    satul global=plecat-am noua din Vaslui, la Bucuresti, via Madrid, afaceri in Florida (Trump real estate), banii in Panama
    religie=ideologie
    filosofie(5 min)=exista viata si pe alte planete? da/nu/probabil…
    si de ce?

Leave a Reply

Oldies but goldies

Secretul Rozaliei din Criţ: “Ne-a ferit Dumnezeu de emigrare aicea, că avem mult de lucru”

Minunata ciorba ardeleneasca a adunat Europa la aceasi masa

Cu timpul oamenii au constatat că activităţi pe care noi le considerăm plictisitoare, pentru că le facem zi de zi, pot fi vândute foarte bine străinilor, care nu le-au văzut niciodată

Biblioteca națională s-a deschis, dar nu funcționează

Biblioteca Națională Samsung

Biblioteca te păcălește că-ți face legitimație online, dar nu ți-o face decât la sediu, îți zice pe site că are anumite cărți, dar în depozit ele nu există, și nu împrumută cărți acasă. Niciodată. Avem un sediu ultracentral și modern de 100 de milioane de euro, doar ca suport pentru o reclamă Samsung deocamdată.

Viața și moartea într-un sat românesc. În 2012

Ale lor mâini bătrâne

Despre mutarea clasei muncitoare de la oraș la sat, înmormântarea organizată de firma de pompe funebre a preotului, despre UE care ne obligă să nu mai ținem mortul în casă, dar noi vrem să facem economie. Și despre politicieni.

Diferența dintre șpagă și cadou, versiunea polițistului de la rutieră

malecon

O lecție de anticorupție de la doi români indignați, pentru doi polițiști cubanezi înfometați. Plus ultimele experiențe din Cuba, hai, luați de citiți, ca să plec și eu acasă 😉

Jurnalul unei pisici de garsonieră

toshiba cu bile

Best of #pisicaToshiba 2017, foto, video și cugetări adânci 😉

Mergând pe sârmă

domnul i

Împrumutam bicicleta și mergeam noaptea în parc la Icoanei. Îmi era rușine altfel, pe zi, să nu râdă lumea de mine, că sunt ditamai bărbatul și cad de pe bicicletă. Că am căzut de câteva ori, dar de aia am și ales Grădina Icoanei, că are aleile de nisip și pământ, nu mă răneam prea tare când cădeam. În trei nopți am învățat.