Cum funcționa Oracolul din Delphi – varianta pentru turiști

Unii au pornit sau au pierdut războaie și imperii din cauza unor vorbe fără sens transmise fără punctuație de niște bărbați care aveau pretenția să înțeleagă ce delirau niște biete femei drogate

delphi

Ghida poartă pantaloni mulați cu imprimeu animal print, ochelari de soare oglindă, diverse accesorii hippie și o claie de păr lung, creț și platinat. Vorbește o engleză bună, exersată probabil în anii de ghidușie, fără ț-urile specifice grecilor. Când ajunge cu grupul în fața Templului lui Apollo, din Delphi, îi așteaptă pe toți să se adune în jurul ei și începe poezia:

Acesta este Templul lui Apollo. Acum nu mai vedem din el decât câteva coloane, dar în secolul 3 înainte de Cristos nu era doar atât. Era o clădire impunătoare, cu pereți și acoperiș, și cu sobe în interior. Da, ați auzit bine, pentru că atunci în Templul lui Apollo era gaz. Când Zeus a aruncat bolovanul acela pe care l-am văzut mai jos, din înaltul cerului, de unde l-a aruncat el, ca să marcheze aici centrul pământului, atunci bolovanul a crăpat pământul și din adânc a ieșit gaz. Gazul a fost darul lui Zeus pentru pământeni.

bolovan

Acum nu mai avem gaz, nu mai există nici în Templul lui Apollo, dar atunci exista, iar în subsol erau aduse fete tinere, care să-l venereze pe Apollo, ca preotese. Acuma, imaginați-vă, fetele alea tinere erau ținute tot timpul în subsol, inhalând gaz. Cât poți să reziști așa? O oră, o zi? Apoi, ce fel de viață era aia? Nu te puteai căsători, nu puteai să ai copii, practic o viață ratată. Cu timpul, pentru că nu mai erau suficiente fete tinere care să fie sacrificate ca să-l venereze pe Apollo, s-a făcut o derogare și au fost acceptate și femei mai bătrâne ca preotese. Dar condiția esențială era să fie femei.

coloana pisica templu2 paianjen

Ei, pe lângă inhalarea de gaz, femeile trebuiau să mestece și frunze de dafin. Astea erau favoritele lui Apollo. Fiecare zeu avea frunzele lui favorite. Deci, imaginați-vă, inhalau gaz, mestecau frunze de dafin… clar se aflau într-o stare nu tocmai coerentă… de spirit. În această stare ele trebuiau să le transmită oamenilor care veneau la templu, mesajele lui Apollo. Și nimeni nu înțelegea ce spuneau. Pentru că evident nu era inteligibil.

Atunci s-a decis să se mai introducă un element în acest lanț la transmiterii mesajelor lui Apollo către pământeni: bărbatul. Doh! (aici ghida dă ochii peste cap, toată lumea zâmbește cu subînțeles). Erau bărbați cultivați, educați (diplomați, politicieni, nobili), care veneau la templu și serveau drept interpreți ai mesajelor transmise de femeile preotese. Înainte de a intra în acest serviciu erau educați, făceau un curs ca să descifreze mesajele femeilor.

Să recapitulăm, deci (simte nevoia ghida să întărească absurdul situației): femeile inhalau gaz, mestecau frunze de dafin (adică erau drogate), iar niște bărbați aveau pretenția să înțeleagă ce spuneau ele. Vă imaginați că era practic imposibil. Și oamenii veneau și puneau întrebări la care așteptau răspuns de la Apollo. În plus, în vremea aia nu exista punctuație. Bărbații ascultau ce spuneau femeile, delirând, și transcriau cuvinte, fără sens și fără punct sau virgulă. Acestea erau mesajele transmise de Phitia, în Oracolul din Dephi. Iar acest aspect venea în ajutorul slujitorilor Oracolului, pentru că niciodată nu puteau fi trași la răspundere dacă mesajul era interpretat diferit.

maslini2 maslini dupa delphi  curcubeu

De exemplu, un bărbat a venit la Oracol ca să afle dacă soția lui, însărcinată, urma să nască un băiat sau o fată. Răspunsul pe care l-a primit a fost: „băiat nu fată”. Fără virgulă, fără nimic. Omul a ales să interpreteze mesajul astfel: „băiat nu, fată”. Când nevasta i-a născut totuși un băiat a venit și s-a certat cu bărbații de la templu, că l-au mințit. Iar aceștia i-au zis că nu e adevărat, că de fapt mesajul era: „băiat, nu fată”.

templuAstfel a devenit Delphi un important centru politic și economic în Grecia antică, deși inițial era menit să fie doar un centru religios. Dar faima Oracolului a devenit atât de mare încât a fost ascultat chiar și de personaje politice dușmane Greciei, care au pornit sau au pierdut războaie și imperii din cauza unor vorbe fără sens transmise de niște bărbați care aveau pretenția să înțeleagă ce delirau niște biete femei drogate.

Asta a fost povestea spusă de o ghidă hippie unui grup de turiști americani care vizitau zilele trecute Grecia, ca și mine.

Pe mine m-a amuzat, de aia am zis să v-o spun și vouă. Poate unora o să li se pară chiar actuală, cine știe 😉

je

 

Ce am mai scris din Grecia:

Ce caută englezii în Grecia

Tradițional grecesc pe insula Thassos

Cum de mi-am permis o vacanță pe insula Thassos

Cele mai poze din Grecia 😉

Un maratonaki prin Grecia

Ce mai lasă turistul în urmă

Souvlaki, potiraki și buzuki

 

Etichete: , , , , , , , , , ,

6 comentarii la “Cum funcționa Oracolul din Delphi – varianta pentru turiști” Subscribe

  1. Xanaxdoo 09/05/2016 at 17:23 #

    Imi pare ca Oracolul din Delphoi (ca asa ii spun grecii, nu pricep cum a ajuns sa fie cunoscut in toata lumea drept Delphi) era asa, un fel de Piata a Universitatii din 1990. Numai masinile de scris si de tiparit bani lipsesc din povestea ghidusei hippie.

    • adobrero 10/05/2016 at 11:44 #

      Pentru că în neogreacă diftongul „oi” se citeşte „i”. Grecii scriu Delphoi şi citesc „Delfi”, Iar restul lumii a preluat varianta fonetică, după ureche cum s-ar zice 🙂
      La fel cum pleacă urechea la poveştile ghidei 🙂

  2. marin 11/05/2016 at 20:04 #

    e o poveste amuzanta, care descrie o situatie absurda si prosteasca, dovada prostiei umane. ptr noi acum e amuzant, ptr maimutoii din epoca bronzului era sacru. aceasi situatie se repeta acum , cu religiile actuale. peste o mie de ani, poate, oamenii vor privi nasterea lui Isus din fecioara asa cum privim noi acum nasterea Afroditei din spuma marii.

    • mihai 12/05/2016 at 09:08 #

      Eu ma astept ca peste o mie de ani sa se constate ca in situatii foarte rare partenogeneza se intampla si la specia umana 😉

    • Lucian M Mustaţă 14/05/2016 at 08:55 #

      Iisus și nașterea din fecioară au rezistat 2016 ani. Ce te face să crezi că nu mai rezistă încă o mie?

      • marin 14/05/2016 at 09:28 #

        stiinta

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Je suis doamna de la litera B

realitate

Doamna care răspunde de litera B mănâncă dintr-o caserolă, lucrează la un birou care nu se vede de dosare, zilnic cu o armată de oameni nerăbdători la ușă, care nu lasă nici măcar timpul să iasă bășina celui dinaintea lor din birou, că dau năvală să-i ia locul. Nu vreau să știu ce s-ar întâmpla dacă pe doamna ar apuca-o pântecăraia.

Restul de 60% e tăcere

deget

Portret colectiv al celor 60% absenți de la vot: Vine inspecția sanitară și o întreabă pe asistentă dacă anumite aparate de pe care trebuie să ia probe sunt dezinfectate. Asistenta zice că nu, că nu a avut timp. Inspectorul pune mâna pe soluție, dezinfectează aparatul, ia proba și pleacă mulțumit

De ce picură în Casa Poporului

casa poporului senat

Un accident umed a fost descoperit ieri, pe Facebook, în Parlament. Pentru că am apucat s-o cunosc pe mama Casei Poporului înainte să moară, vă invit să citiți un text din care veți afla și voi cum e când se sparge o țeavă în Palat, cum intră zăpada în birouri iarna, de ce unii zic că ar fi nevoie de termopane noi, câtă apă, curent și nervi consumă Casa Poporului ca să fie ceea ce este: locul în care cei mai iubiți fii ai poporului muncesc zi de zi pentru propășirea noastră, a tutulor.

Pentru Dan. Și pentru toți cei care au murit „ca fraierii” la Revoluție

O bunică de pe strada care-i poartă numele lui Dan

Azi e doar un nume de stradă în Berceni. Pe ea locuiesc oameni. Probabil unii dintre ei s-au enervat acum câțiva ani când au fost nevoiți să-și schimbe buletinele pentru că primăria le schimbase numele străzii.

Regrete eterne fără semnul exclamării

Discuție despre pronumele de politețe pe marginea unei jerbe mortuare în Piața de flori George Coșbuc: se zice „nu vă vom uita niciodată” sau „nu te vom uita, fată?” 😉

Jadranska magistrala

drum4

Este motivul care ar trebui să vă ducă în Croația, drumul cel mai frumos spre o destinație care nu face decât să confirme preludiul ăsta auto, suspendat între munte și mare.