Se mai încheie un club de carte, primim sugestii pentru altul

Decimat de emigrările în Australia și Africa, sau de lenea de a citit, clubul de carte merge mai departe și primește, luna asta, propuneri de noi lecturi pentru la anul.

U ltima carte pe care o mai avem de citit la clubul de anul ăsta, început astă iarnă, se anunță o dramă. Nici clubul nu se simte prea bine. La ultimele două-trei ediții câteva dintre membre au renunțat pur și simplu să mai citească, din varii motive (ba că era prea porcos, ba că era prea plicticos), puținii participanți de sex masculin care ni se mai alăturaseră în ultimele luni s-au sustras pe rând până când a mai rămas unul, iar acum una dintre membre a decis să fugă tocmai în Africa și să scape de noi 😉

Dar, în anii lui de existență clubul a mai pierdut participanți buni în favoarea altor continente – de exemplu Spufi a fugit de noi toocmai în Australia – sau pur și simplu au decis că nu au răbdare cu genul de lecturi sau cu genul de comentarii poporane pe care le mai facem noi la întâlniri. Cum dragoste cu sila nu se poate, decât pe bani, nici lectură cu forța nu se face, așa că ne vedem nevoiți să continuăm fără ei/ele, dar cu dragoste de lectură, că doar asta ne mână în luptă.

Dacă e să facem un bilanț al acestui an, eu mă declar mulțumită. Cărțile citite tura asta au fost unele dintre cele mai bune din istoria clubului, iar dezbaterile au fost chiar suficient de încinse încât să lase urme. Încă se mai vorbește la câte un club, când vine vorba de alcool, sex și Bukowsky, despre cronica aia la șase mâini 🙂

Tot tura asta am înregistrat și o premieră. O tentativă de evadare cu clubul din oraș. N-am reușit chiar cu toți membrii, dar atâția câți am fost la Shabla (unde a fost făcută și poza), în iulie, a fost interesant. Dar nu mai facem 😉

Prin urmare, ne vedem pe 30 septembrie ca să discutăm ultima carte din seria asta, respectiv Stoner, de John Williams. Până atunci, însă, vă rog să propuneți ce cărți ar trebui să citim din octombrie încolo, inclusiv la anul. Vom proceda ca și până acum, primim sugestii de la oricine se nimerește pe aici, dar de votat au dreptul să voteze numai participanții. De asemenea, ca să evităm discuțiile și situațiile de până acum, în care cei cărora nu le-a plăcut cartea au venit la club deși nu au citit-o până la capăt, și deci nu au avut nimic valoros de adus în discuție, vom întări o regulă mai veche a clubului, dar care nu a fost respectată: cine nu citește, nu vine. Dacă a început cartea, dar nu l-a prins suficient de mult cât s-o și termine, înseamnă că din punctul de vedere al acelui cititor cartea aia nu merită continuată. Nu are rost să te chinui cu ceva ce nu te prinde, doar ca să poți veni să bei un vin cu o gașcă de oameni care au citit-o și vor să vadă și ce păreri au avut alții despre subiect. Au fost participanți la club care s-au retras din cauza asta, considerând că discuțiile sunt sub nivelul așteptat, deoarece unii nu citiseră, deci nu aveau nimic de spus. Un club de carte nu este o piesă de teatru pe care o joacă unii, iar cine n-a avut chef să citească vine să afle rezumatul.

Simțeam nevoia să întăresc această regulă, pentru că deși am tot amenințat până acum că cine vine și nu citește trebuie să plătească vinul, nu s-a întâmplat asta niciodată, pentru că ne-a fost prea jenă să-i punem pe necititori să plătească nota. iar lor nu le-a fost jenă să mai facă. Un răgaz de o lună ca să citești o carte, fie ea și de 500 de pagini, nu e deloc un răstimp mic, ci suficient. Așadar, de la următorul club nu mai primim loaze 🙂

Până atunci, faceți propuneri de cărți bune, ca să vedem ce alegem. Propunerile se primesc până pe 20 septembrie, după care trecem la vot.

 

 

Etichete:

17 comentarii la “Se mai încheie un club de carte, primim sugestii pentru altul” Subscribe

  1. IoanaS 06/09/2016 at 20:39 #

    Nici o privire – Jose Luis Peixoto
    Carnetul auriu – Doris Lessing
    Nimicul de temut – Julian Barnes
    Harfa de iarba. Arborele noptii și alte povestiri – Truman Capote

  2. adobrero 13/09/2016 at 18:29 #

    Elizabeth Strout, Olive Kitteridge
    Ngugi Wa Thiong’o, Râul care ne desparte
    Nurrudin Farah, Ascuns la vedere
    Karen Blixen, Din inima Africii

    Olive Kitteridge e de ceva timp pe lista mea. Restul sunt o provocare, cu tematică africană 🙂

    PS: Toate cărțile se găsesc de cumpărat în format electronic

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Fiecare moment dificil din istoria unei țări are nevoie de victime

mineriada

Ce or mai face oamenii ăia care au bătut la Mineriadă? Or fi bine, sănătoși, or avea copii, planuri, or fi mulțumiți de viața lor, de deciziile pe care le-au luat, or dormi liniștiți? Or face politică?

Dacă-ți iubești copilul

adam si eva

Dacă s-ar face un referendum pentru introducerea în Constituție a dreptului de a fi tras de curent, probabil mi-ar fi greu s-o conving pe mama să nu meargă să voteze. Dar pentru ăsta din 6-7 octombrie nu a trebuit să-i explic că dragostea are forme atât de diverse, încât nu e treaba omului s-o înghesuie într-un tipar alb-negru

Turism nemţesc în Transilvania: “Adevărata Românie poate fi descoperită numai la sat”

Casutele de vacanta ale lui Jonas din Valea Verde

„Pupă-mă-n fund şi rămâi sănătos!”, salutul medieval inedit al sighisorenilor, a provocat, in epoca, indignarea Vienei, iar azi le smulge zambetele turistilor straini

Diferența dintre șpagă și cadou, versiunea polițistului de la rutieră

malecon

O lecție de anticorupție de la doi români indignați, pentru doi polițiști cubanezi înfometați. Plus ultimele experiențe din Cuba, hai, luați de citiți, ca să plec și eu acasă 😉

Ce bucurie aș vrea eu să-mi facă Volksbank

bucurie

Banca pe care au dat-o mii de clienți în judecată oferă trei „lozuri” de câte 1000 de euro pentru satisfacerea unor bucurii omenești. Bucuria mea de client ar fi să-mi achit mai repede creditul la ei și să nu-i mai calc pragul niciodată.

Românul s-a născut poet, de aia e mai lent

casca

Când o lucrare unică intră pe mâinile unor muncitori români termenele contractuale devin opționale. Totul în România durează mai mult, zice spaniolul șef de șantier. Dar la final iese o operă brâncușiană, zice inginerul român