Cât ne-a costat înflorirea sectorului 3, în campania electorală 2016

Bugetul sectorului 3, cel mai mare sector din București, pare să nu mai țină pasul cu frenezia cu care-l cheltuiește primarul Robert Negoiță. Numai în ultimele săptămâni am aflat de la consilierii USB că se chinuie să afle de la primar cât costă betonările unor alei de blocuri, că primăria a luat un credit de 96 de milioane de euro ca să acopere o gaură de 44 de milioane de euro pierduți din fondurile europene pentru reabilitarea blocurilor, că Gabriela Firea, o admiratoare a realizărilor colegului de la 3, a decis să-l ajute și să-i dea în administrare și alte bulevarde din București, ca să nu-l mai tragă Curtea de Conturi la răspundere că cheltuiește banii ilegal.

Pe tot felul de canale de comunicare apar în ultima vreme isprăvi ale primarului Robert Negoiță și pare că nimeni nu știe nici cât costă lucrările astea și nici de ce se fac. E un stil de lucru obișnuit pentru politicianul român, care consideră că nu e treaba cetățeanului ce decide el, alesul, să facă cu banii publici, că de aia e pus acolo, ca să taie și să spânzure cum îl duce pe el capul, fără să dea socoteală pentru asta. Ca și când ne face cadou tot felul de chestii în sector, iar noi, ca niște mimoze, ar trebui să stăm și să ne minunăm de frumusețea și surpriza cadoului, și în niciun caz să nu vrem să știm cât a costat, că… deh, e cadou, nu se face. Culmea e că mulți dintre oameni (cel puțin 70% dintre cei care s-au prezentat la vot și l-au reales pe Negoiță) sunt de acord cu stilul ăsta opac de lucru, pe motiv că „lasă că măcar e frumos”. O fi, dar asta nu ar trebui să ne împiedice să ne întrebăm: vrem să plătim neapărat prețul pentru frumosul ăsta sau ne-am permite ceva mai puțin pretențios?

În campania electorală pentru alegerile locale, chiar în mai-iunie, înainte de vot, în sectorul 3 a debutat o operațiune ciudată. Angajații ADP sector 3 au început să decupeze gazonul pe care tot ei îl plantaseră în anii din urmă, și care forma deja un covor verde foarte plăcut în tot sectorul, și să pună în acele petice decupate niște flori roșii și albe. Triunghiuri, dreptunghiuri, covorașe de flori albe și roșii, denumite în limbaj popular „ghețică”, au inundat scuarurile, liniile de tramvai și spațiile verzi din sector. Părea o operațiune din categoria „panseluța”, de care s-a indignat toată lumea la începutul acestui an și despre care aflam, tot atunci, că nu se va mai întâmpla.

Ce am întrebat la primărie

Am făcut o solicitare de informații publice la Primăria sectorului 3, după alegeri, în 9 iunie. Am întrebat asta:

N-am primit niciun răspuns timp de mai bine de o lună de zile. Conform Legii 544/2001, orice cetățean are dreptul să întrebe autoritatea despre cheltuirea banilor publici, iar dacă nu primește răspuns în 10 zile sau 30 (dacă informațiile sunt mai complexe) poate să facă o reclamație administrativă la șeful unității și/sau să dea în judecată respectiva instituție. Așa am făcut și eu. Pentru că era deja a doua oară când Primăria sectorului 3 mă pasa cu răspunsul până dincolo de termenul limită prevăzut de lege, am decis ca de data asta să încerc și cu justiția.

De ce am dat primăria în judecată

În data de 12 iulie am făcut în același timp și reclamația către Negoiță – în care îi spuneam că funcționarii din subordinea lui au refuzat să-mi comunice informațiile cerute – dar am trimis și o plângere către Tribunalul București, secția Contencios Administrativ, ca să oblige primăria să-mi răspundă la solicitare.

Pentru cine nu știe, operațiunea de obligare în instanță a unei instituții să-ți furnizeze informații publice este gratuită (scutită de taxa de timbru) și se poate face prin corespondență. Adică trimiți prin poștă plângerea și ceri instanței să judece procesul în lipsa ta, deci nu trebuie să te prezinți la vreun termen (detalii aici). Pentru mine e prima experiență de acest fel, sunt și eu curioasă cum va decurge.

În timp ce procesul era înregistrat la Tribunal, în 25 iulie primesc pe email un răspuns de la Primăria sectorului 3, adresat altui cetățean, în care i se spunea, printr-o formulă standard, că reclamația lui nu este întemeiată. Crezând că un funcționar din primărie a făcut o greșeală nevinovată, le-am răspuns la email că nu sunt eu adresantul, deși aștept și eu un răspuns de la ei. Au revenit a doua zi (26 iulie) cu răspunsul către mine. Aceeași formulă standard, prin care mi se spunea că:

Au avut nevoie de 15 zile ca să „analizeze” reclamația mea și să decidă (o comisie, evident) că este neîntemeiată. De ce e neîntemeiată, că cere informații inexistente, aberante sau nepublice? Nu mi se spune.

Dar, pentru ca lucrurile să fie și mai interesante, aceeași primărie, prin Serviciul Relaţii cu Mass-media şi Societatea Civilă din cadrul Primăriei Sectorului 3 (pentru că atunci când făcusem solicitarea le-am trimis-o și lor) mi-a răspuns în 27 iulie că:

În 27 iulie, când se încheiase demult plantarea florilor, ba unele deja se uscaseră, altele se furaseră etc, Primăria sectorului 3 susține că „operațiunea” nu era recepționată, și mai mult, că primăria, când contractează o lucrare, o face la modul: hai să vedem cât material ne intră, apoi plătim ce iese.

ADPB zice că primăria știa foarte bine cât au costat florile

Știind că procesul, dacă va fi câștigat, se va întinde oricum mai mult decât vor ține ghețicile lui Negoiță în stratul de gazon, am făcut o altă solicitare la ADP sector 3. Dintr-o experiență precedentă știam că ADPB se ascunde în spatele statutului de SA și refuză să răspundă la solicitările pe Legea 544, așa că le-am inserat în solicitare și faptul că exact din luna iulie 2016, Legea 544/2001 a fost modificată și au fost introduse în categoria instituțiilor care sunt obligate să furnizeze informații publice și acele entități așa zis private, dar care primesc bani de la buget. Deci ADPB, de banii pe care-i primește de la primărie, trebuie să dea socoteală și cetățenilor, nu numai acționarului majoritar, adică primăriei. Primul răspuns primit de la ei a fost același, că ADPB are statut de societate pe acțiuni, că nu deține informațiile bla, bla… I-am rugat să reconsidere răspunsul și să citească mai bine articolul 2 din Legea 544 modificată, așa că în câteva zile am primit răspunsuri detaliate la fiecare întrebare, așa și așa.

În 3 august, la o săptămână după răspunsul primit de la primărie, în care mi se spunea că nu au aceste informații că nu e lucrarea recepționată, ADPB a avut, deci, toate răspunsurile, mai puțin motivația plantării florilor – la care au spus că așa le-a cerut primăria – inclusiv faptul că lucrările au fost recepționate.

152.371 de euro fără TVA – operațiunea „begonia”

Analizând răspunsurile ADP am înțeles așa:

– Că plantarea de gazon în zonele 2 și 3 ale sectorului a costat 28 de lei mp fără TVA, iar în zona 1 a costat 12,64 lei ruloul. Nu știm cât are un rulou, dar dat fiind că e pus în zona 1 e posibil să fie mai mic de un mp, deci probabil ieșim la un tarif mai mare pe mp decât cei 28 de lei. În total avem 219.000 de mp de gazon plantat de ADPB în sectorul 3 în ultimii doi ani jumate (din 2014);

– Că gazonul decupat pentru plantarea de flori a fost în suprafață de 3054 de mp, deci avem o pierdere de 85.695 de lei/ 19.043 de euro dacă socotim doar la prețul de 28 de lei mp. Probabil pierderea din zona 1 o fi costat mai mult;

– Că au fost plantate în zonele decupate un număr de 334.174 fire de begonii x 1,78 lei/bucata (adică 1,50 lei firul plus 0,28 lei manopera) =  600.169 lei / 133.371 euro;

– Că întreținerea gazonului este mai ieftină (ce surpriză!), și implică 4 treceri pe lună de cosit mecanizat, taxat cu 0,22 lei fără tva/mp, în timp ce întreținerea straturilor de begonii necesită plivit manual, o trecere pe lună, taxată cu 1 leu fără tva/mp; Adică un cost de plivire lunară a begoniilor de peste 800 de euro cu TVA, de care bugetul ar fi fost scutit dacă rămâneam la gazon.

– Operațiunea begonia ne-a costat așadar 152.371 de euro fără TVA (decuparea gazonului plus plantarea celor peste 300.000 de fire de begonia), la care se vor adăuga cei 800 de euro întreținerea lor lunară, și asta până la iarnă, când e foarte probabil că begoniile nu vor rezista la frig și zăpadă. Deci la anul, alți bani, altă distracție. Gazonul nu era bun.

Sigur, operațiunea „begonia” sector 3 nu are anvergura milioanelor cheltuite pe panseluțe de primarul sectorului 1, de exemplu, totuși, o simplă căutare pe Internet după prețul la gazon și begonii ne arată că:

– prețul rulourilor de gazon tip peluză, este de 2,5 euro, de 3 euro sau maximum 3,5 euro metrul pătrat (de exemplu aici sau aici), adică maxim 15 lei mp, nicidecum 28 de lei mp cât a costat la ADPB – și dacă ne raportăm la sutele de mii de mp gazonați din sectorul 3 sigur primăria ar fi obținut o ofertă mai mică decât prețul „de raft”;

– prețul unui fir de begonie la Dedeman, un magazin de casă și grădină din categoria supermarket, era în această primăvară de 11.49 lei tăvița cu 10 fire de begonie, deci maxim 1,1 lei firul, nu 1,50 lei fără TVA de la ADPB, iar dacă ne raportăm la peste 300.000 de fire câte s-au plantat în sectorul 3, din nou, cred că se ajungea la un preț mult mai mic.

Iar astea sunt probabil cele mai mici prețuri practicate de ADPB în relația cu primăria. La copacii pe care aceiași angajați ADP îi înghesuie prin toate betoanele, prețurile vehiculate sunt și mai piperate. Nemulțumirea mea, de contribuabil, și ceea ce stă la baza acestei acțiuni, nu e neapărat faptul că primarul Negoiță a vrut să mai ciupească niște sute de mii de euro de la buget prin plantările astea frenetice de begonii, ci faptul că o face crezându-ne proști (adică nu ne dăm seama că gazonul s-ar întreține mai ușor și ieftin decât florile) și că refuză să explice de ce și pe câți bani o face, atunci când e întrebat de cetățeni sau chiar de consilierii locali.

Poate că unora li se par frumoase florile astea, nu neg că pe alocuri imaginea lor e veselă, dar uite că unii dintre noi avem sufletul mai negru, nu ne bucurăm la niște floricele, fără să ne întrebăm, oare nu s-ar fi cheltuit mai bine cei 150.000 de euro de la buget, și să fi lăsat intact gazonul ăla verde, care oricum era frumos și așa simplu și cu preț dublu față de prețul pieței?

P.S. O să vă țin la curent cu mersul procesului, pentru că deși am obținut unele informații de la ADPB, consider că e treaba primăriei să le furnizeze și mai ales să le motiveze. Astfel de cheltuieli ar trebui să fie transparente, să fie postate pe site-ul primăriei și să nu stea o armată de funcționari să le adune, să le transcrie și să întocmească răspunsuri ștampilate și semnate către cetățenil. Cochetam cu ideea ca în cazul în care pierd acest proces cu Primăria sectorului 3 să vă invit, pe cei care doriți să-mi urmați exemplu, să cereți în scris de la primărie aceleași informații ca și mine. Numai așa îi putem demonstra primarului că ele sunt de interes public. Dar o să vă rog să faceți asta independent de rezultatul acestui proces. Să cereți mereu informații de la autoritățile publice din comunitățile voastre. Nu vă costă nimic, cel mult să scrieți un email într-o seară, înainte de culcare. O presiune mai mare și constantă asupra primăriilor, de a transparentiza cheltuielile, va conduce în cele din urmă la o conștientizare a autorității că trebuie să lucreze cu datele la vedere. Iar asta va fi în folosul tuturor. Ne va ajuta și pe noi să știm cum gândesc și acționează primarii, pe banii noștri. Îi va ajuta și pe ei să știe că permanent cineva se uită peste umărul lor. Iar în epoca Internetului este atât de ușor să afli și să transmiți informații, încât nu e nevoie să așteptăm ani de zile să vină Curtea de conturi ca să ne spună că primăriile au cumpărat flori sau iarbă la prețuri piperate.

 

Tags: afacerea begonia, begonii, cost begonii sector 3, cost gazon sector 3, cum obții informații publice, gazon, informații publice, legea 544/2001, Primar Robert Negoiță, Primăria sectorului 3, succesuri