O renovare care s-a întins pe mai bine de o lună de zile s-a încheiat glorios chiar azi, de Ziua Internațională a pisicii. Întrucât cea mai bună metodă de sărbătorire e relaxarea, răsuflăm ușurate că am scăpat de praf, moloz, rumeguș, tăieri cu fierăstrăul, flexul, găuriri cu bormașina și mai ales de labe înmuiate în vopsea, și trecem la recepționat noile locuri apărute în casă. Toshiba tocmai a trecut cu bine de prima renovare din viața ei. Foarte posibil să fie și ultima, dat fiind că acum 15 ani când am zugrăvit ultima dată am zis că nu-mi mai trebuie prea curând.
Ca informație utilă, pentru aceia dintre voi care ați ajuns aici pentru cuvântul cheie „renovare”, și nu „pisică”, răspunsurile la întrebările care mi s-au tot pus până acum ar fi cam astea:
– am zugrăvit în baie, bucătărie și hol, adică vreo 20 de mp din cei 40 pe care-i dețin, cu vopsea lavabilă Dulux (2 cutii). Foarte bună, o recomand;
– am pus mozaicul din pozele cu Toshiba pe anumite porțiuni, nu în toată baia, că altfel probabil n-aș fi isprăvit prea curând. Rezultatul îmi place. Ca minus în toată povestea cu mozaicul este că la magazinele Brico nu se găsește adeziv în saci mai mici de 25 de kg, de parcă toată lumea își plachează vile și piscine, nu niște amărâte de băi de bloc;
– când am ajuns cu zugrăvitul la bucătărie am constatat că jumătatea placată cu faianță (acum 15 ani) și în dreptul căreia fusese aragazul și frigiderul tocmai se cojea, așa că a trebuit să regândesc toată operațiunea, întrucât nu prevăzusem bani și de altă faianță, iar cea dezlipită nu putea fi refolosită. A mai fost nevoie de glet pentru a uniformiza tot peretele de pe care s-a dat jos faianța;
– după ce bucătăria a fost gata zugrăvită, meșterul instalator mi-a mai oferit surpriza spargerii țevii de apă rece din perete, în momentul în care îmi făcea o alungire a ei cu un metru, ca să pot muta chiuveta mai încolo – spart perete, oprit apa pe coloană aproape toată ziua, reparat peretele, alți bani, altă distracție;
– pe parte de mobilier am beneficiat de curajul nebunesc al unui prieten care mi-a proiectat o bucătărie cu mască de chiuvetă, un dulap, niște sertare și polițe, mobilă în care am putut să încorporez și o plită electrică și un cuptor, la care m-am dedat în mod scandalos, pe principiul „dacă e bal, bal să fie”. Înainte nu aveam dulapuri deloc în bucătărie, doar niște improvizații de rafturi. Plita am luat-o de la Ikea – cea mai ieftină – iar cuptorul de la eMag, cel mai ieftin raportat la calitate – un polonez Hansa. Ambele par să funcționeze perfect;
– mobila am făcut-o noi, cu pal-ul și accesoriile cumpărate de la diverși furnizori. A fost una dintre cele mai grele operațiuni la care mai mult am asistat decât am participat, dar și cea mai satisfăcătoare, în raport cu rezultatul. Am o bucătărie foarte frumoasă, la care nici nu visam când m-am apucat „doar” de zugrăvit, și pe care probabil unii ca Bukovsky ar găsi-o ca un semn de deranj mental 🙂
– dacă vreți să faceți ceva similar vă recomand cu căldură două magazine de profil: Mam Bricolaj – este probabil magazinul cu cei mai drăguți vânzători și cu cele mai convenabile prețuri din branșă. Mi-au schimbat niște obiecte cumpărate și pe care nu le-am putut folosi – deh așa e cu meșterii de ocazie, testează mult 😉 – și au un program suficient de lung încât să îi găsești acolo mai mereu când ai nevoie;
– a doua recomandare este Darel – mai au ceva de lucru la capitolul atitudinea unor angajați, dar au respectat termenul de livrare a materialelor, nu au greșit dimensiunile de debitare și nu au uitat decât o mică piesă din vreo câteva zeci, ceea ce a fost acceptabil per total. Și prețurile lor sunt OK;
– o problemă în cazul în care vă apucați să vă renovați singuri este și căratul obiectelor comandate. Dacă la eMag a mers șnur comanda cuptorului – adus direct în casă de Fan Curier – la Darel a trebuit să îmi rup spatele cu ele, de la mașina lor până în casă, pentru că șoferul a zis că ei asigură numai transportul, nu și căratul. Iar plăcile de pal tăiate au fost cum au fost, dar un blat de doi metri jumate, cărat pe scări, nu e pentru toată lumea. A ajutat și șoferul, ce-i drept, dar contra cost. Alt cost.
– atenție când mergeți să cumpărați de la Brico – oricare magazin din rețea – faceți mai întâi o vizită de recunoaștere a prețurilor. Din experiența proprie rezultă că prețurile la Brico (store/depot/lage etc) sunt de cel puțin două ori mai mari, dar uneori sunt chiar nesimțit de mari la fix aceleași produse pe care le puteți cumpăra la prețuri decente de la magazinele fără fițe.
– acum trebuie să mă duc la Ikea să-mi cumpăr o tigaie și măcar vreo cratiță care să meargă pe plita cu inducție, că nu vrea să-mi recunoască decât oala minune (în care am fiert porumb în vreo 15 minute). Am rămas, deci, încă o dată fără tigaie de clătite 🙂
Multă admiraţie pentru curajul nebun al prietenului cu proiectul mobilei.