O renovare care s-a întins pe mai bine de o lună de zile s-a încheiat glorios chiar azi, de Ziua Internațională a pisicii. Întrucât cea mai bună metodă de sărbătorire e relaxarea, răsuflăm ușurate că am scăpat de praf, moloz, rumeguș, tăieri cu fierăstrăul, flexul, găuriri cu bormașina și mai ales de labe înmuiate în vopsea, și trecem la recepționat noile locuri apărute în casă. Toshiba tocmai a trecut cu bine de prima renovare din viața ei. Foarte posibil să fie și ultima, dat fiind că acum 15 ani când am zugrăvit ultima dată am zis că nu-mi mai trebuie prea curând.
Ca informație utilă, pentru aceia dintre voi care ați ajuns aici pentru cuvântul cheie „renovare”, și nu „pisică”, răspunsurile la întrebările care mi s-au tot pus până acum ar fi cam astea:
– am zugrăvit în baie, bucătărie și hol, adică vreo 20 de mp din cei 40 pe care-i dețin, cu vopsea lavabilă Dulux (2 cutii). Foarte bună, o recomand;
– am pus mozaicul din pozele cu Toshiba pe anumite porțiuni, nu în toată baia, că altfel probabil n-aș fi isprăvit prea curând. Rezultatul îmi place. Ca minus în toată povestea cu mozaicul este că la magazinele Brico nu se găsește adeziv în saci mai mici de 25 de kg, de parcă toată lumea își plachează vile și piscine, nu niște amărâte de băi de bloc;
– când am ajuns cu zugrăvitul la bucătărie am constatat că jumătatea placată cu faianță (acum 15 ani) și în dreptul căreia fusese aragazul și frigiderul tocmai se cojea, așa că a trebuit să regândesc toată operațiunea, întrucât nu prevăzusem bani și de altă faianță, iar cea dezlipită nu putea fi refolosită. A mai fost nevoie de glet pentru a uniformiza tot peretele de pe care s-a dat jos faianța;
– după ce bucătăria a fost gata zugrăvită, meșterul instalator mi-a mai oferit surpriza spargerii țevii de apă rece din perete, în momentul în care îmi făcea o alungire a ei cu un metru, ca să pot muta chiuveta mai încolo – spart perete, oprit apa pe coloană aproape toată ziua, reparat peretele, alți bani, altă distracție;
– pe parte de mobilier am beneficiat de curajul nebunesc al unui prieten care mi-a proiectat o bucătărie cu mască de chiuvetă, un dulap, niște sertare și polițe, mobilă în care am putut să încorporez și o plită electrică și un cuptor, la care m-am dedat în mod scandalos, pe principiul „dacă e bal, bal să fie”. Înainte nu aveam dulapuri deloc în bucătărie, doar niște improvizații de rafturi. Plita am luat-o de la Ikea – cea mai ieftină – iar cuptorul de la eMag, cel mai ieftin raportat la calitate – un polonez Hansa. Ambele par să funcționeze perfect;
– mobila am făcut-o noi, cu pal-ul și accesoriile cumpărate de la diverși furnizori. A fost una dintre cele mai grele operațiuni la care mai mult am asistat decât am participat, dar și cea mai satisfăcătoare, în raport cu rezultatul. Am o bucătărie foarte frumoasă, la care nici nu visam când m-am apucat „doar” de zugrăvit, și pe care probabil unii ca Bukovsky ar găsi-o ca un semn de deranj mental 🙂
– dacă vreți să faceți ceva similar vă recomand cu căldură două magazine de profil: Mam Bricolaj – este probabil magazinul cu cei mai drăguți vânzători și cu cele mai convenabile prețuri din branșă. Mi-au schimbat niște obiecte cumpărate și pe care nu le-am putut folosi – deh așa e cu meșterii de ocazie, testează mult 😉 – și au un program suficient de lung încât să îi găsești acolo mai mereu când ai nevoie;
– a doua recomandare este Darel – mai au ceva de lucru la capitolul atitudinea unor angajați, dar au respectat termenul de livrare a materialelor, nu au greșit dimensiunile de debitare și nu au uitat decât o mică piesă din vreo câteva zeci, ceea ce a fost acceptabil per total. Și prețurile lor sunt OK;
– o problemă în cazul în care vă apucați să vă renovați singuri este și căratul obiectelor comandate. Dacă la eMag a mers șnur comanda cuptorului – adus direct în casă de Fan Curier – la Darel a trebuit să îmi rup spatele cu ele, de la mașina lor până în casă, pentru că șoferul a zis că ei asigură numai transportul, nu și căratul. Iar plăcile de pal tăiate au fost cum au fost, dar un blat de doi metri jumate, cărat pe scări, nu e pentru toată lumea. A ajutat și șoferul, ce-i drept, dar contra cost. Alt cost.
– atenție când mergeți să cumpărați de la Brico – oricare magazin din rețea – faceți mai întâi o vizită de recunoaștere a prețurilor. Din experiența proprie rezultă că prețurile la Brico (store/depot/lage etc) sunt de cel puțin două ori mai mari, dar uneori sunt chiar nesimțit de mari la fix aceleași produse pe care le puteți cumpăra la prețuri decente de la magazinele fără fițe.
– acum trebuie să mă duc la Ikea să-mi cumpăr o tigaie și măcar vreo cratiță care să meargă pe plita cu inducție, că nu vrea să-mi recunoască decât oala minune (în care am fiert porumb în vreo 15 minute). Am rămas, deci, încă o dată fără tigaie de clătite 🙂
Bravo, acum te poti relaa pentru urmatorii 15 ani. Am recunoscut prea bine modul in care, de la un simplu zugravit, se ajunge la reconstruirea casei.
Da, și totul a pornit, evident, de la mama: nu mai dai și tu o vopsea pe pereții ăștia? 🙂
Păi dacă n-ai vile și piscine, chiar că la bloc nu merită să faci nimic; ce te-ai mai complicat? Mai așteaptă câteva decenii și cade blocul de la sine.
Darel sau nu, cum să nu te interesezi de la bun început dacă transportul se asigură până în fața blocului sau până în casă? E o informație e-s-e-n-ț-i-a-l-ă.
Să știi că acum 15 ani așa am zis, nu mai zugrăvesc, să mă scoată cu picioarele înainte de aici! Dar uite că Ceaușescu a făcut blocuri mai durabile decât vrednicia noastră într-ale zugrăvitului 😉
Omul cât trăiește învață, am plătit transportul, nu mi-a dat prin cap să întreb până unde, am presupus că e până în casă.
1. Bucataria a iesit foarte, foarte misto.
2. Mai exista posibilitatea ca pisica sa rateze galetile cu vopsea si sacii cu prafuri (pana acum, nu se stie ce va aduce viitorul), dar sa sara pe geamul deschis pe acoperisul balconului de dedesubt si sa te bage intr-un aproape atac de panica pt ca refuza sa se intoarca. Sau, in timp ce e la tine in brate (ai recuperat vagaboanda de pe palier) sa se sperie de o bormasina si sa-si faca o zgarietura care arata de parca te-ai batut cu ursii. 🙂
3. Admiratia mea eterna se indreapta spre cei care rezista intr-o aventura d-asta mai mult de o saptamana. Eu sunt in noua zi de bucatarie intoarsa pe dos (mobila, aragaz, chiuveta donate, restul inghesuite care pe unde) si a patra de lucrari efective si la birou pare din ce in ce mai imbietor.
4. Daca nu e cu suparare, vreau sa mentionez ca leroy merlin (singurul din cele verificate de mine) asigura (contra cost, evident) si caratul chestiilor in casa. Serviciu separat de transportul efectiv. Cam scumpicel (aproape 50 lei/100 kile de la et. 1 in sus), dar cand o cutie de gresie are cam jumate din greutatea proprie pui in planul de buget si asa ceva.
Să știi că s-a discutat la club despre pisica ta 🙂 Deci e bine, să înțeleg :))
Nu știu cum e la Leroy, am fost de vreo două ori, nu am găsit decât niște polițe de baie relativ avantajoase, pe care mi le-am montat singură. Dar la feronerie, de exemplu, cred că are prețuri similare cu brico. Șuruburi și dibluri foarte scumpe.
Tocmai ma pregateam sa iti scriu ca m-ai uitat cu pozele. Foarte bine au iesit toate, stylish, mai ales baia, very retro quirky nordic! Bravo, sa le folositi sanatoase pana si dupa sfarsitul lumii 😀
Da, da mai ales după sfârșitul lumii 😉
Inainte de drumul la Ikea, te rog sa ai in vedere ca exista un asa-zis adaptor pentru plitele de inductie, care iti permite sa folosesti si vasele clasice. E ca un pad. Google it 🙂
Păi da, dar asta înseamnă că transformi plita cu inducție într-un reșou 🙂 Oricum nu aveam niște tingiri de aur ca să merite să le păstrez cu orice preț, iar o tigaie nu poate fi mult mai scumpă decât un pad din ăla.
Eu nu inteleg de ce te-ai bagat la plita cu inductie. Da, stiu ca e moderna, economica si la fel de rapida ca plita cu gaz, dar e scumpa si n-are „backwards compatibility” cu oalele noastre stramosesti pentru gaz. Da, sunt de acord cu Radu ca se pot folosi adaptoare, si i-am si dat plus pentru asta, insa adaptorul e un cost in plus care in esenta iti transforma plita cu inductie intr-o plita electrica clasica, lenta.
A, daca planul tau era „gata, ma mut de la gaz la inductie, cu tot cu oale, ca sa-mi reduc amprenta de carbon”, era altceva. Dar mi se pare ca schimbatul oalelor te-a luat prin surprindere…
Nu m-a luat nimic prin surprindere, căutareea plitei a fost un proces lung care a implicat și documentare. Am ales-o în cunoștință de cauză. Prețul la care am găsit-o a fost foarte bun pentru categoria ei, iar schimbarea oalelor, repet, nu e o dramă, dimpotrivă. Ce-i drept credeam că tigaia pe care o aveam va fi bună, asta a fost singura surpriză. Slavă ikeii, are piața tigăi suficiente 🙂
A, perfect atunci! Sa fie intr-un ceas bun! 🙂
Ultima poza cu Toshiba e bestiala.
Vara stăm în poziții din astea 😉
Hansa? Eu n-o sa mai fac greseala asta si a doua oara. Cuptorul… coace, ma rog, isi face treaba bine, insa peretii interiori s-au deformat. Motiv pentru care acum tava (care intra si trebuia sa stea tapana pe cele doua „sine” din pereti) se clatina intr-un echilibru instabil, care uneori duce la chestii cazute prin cuptor, cu mirosul de ars care ne baga in alerta pe toti… Valabil si pentru gratar, acum zangane vesel in locul in care trebuia sa fie relativ fix.
Recunosc că la mine a primat prețul/dotările, dar și review-urile găsite pe diverse site-uri. Au fost în majoritate favorabile. Când ai constatat deformările astea nu mai era în garanție?
eu am plita Hansa si dupa cativa ani imi face fite, nu se mai aprinde nici mort un ochi. In schimb cuptorul Bosch merge f bine. Deci daca ma voi muta si voi cumpara electrocasnice noi voi merge pe linie Bosch. Nici cu masina indesit nu sunt f happy, deci va fi bosch de la cap la coada 🙂
Eu am experiențe ok cu Indesit: frigider cu 2 uși, 10 ani deja, nu-și arată vârsta; aragaz cu siguranțe de gaz la toate arzătoarele, termostat la cuptor, vreo 7 ani, în perfectă stare, mașina de spălat rufe cu uscător, 8 ani, folosită intensiv, câteva reparații minore până acum – rezistența, sonda de temperatura, calculatorul). La mașina de spălat vase am luat Bosch că era promoție de 40%. Și asta are vreo 5 ani și merge perfect.
Exista un test simplu ca sa afli daca o tigaie merge la inductie: trebuie ca fundul ei sa tina un magnet. Iar despre inductie versus gaz, discutia e complexa si nu cred ca isi are locul aici. Totusi, cand stai la bloc, faptul ca poti sa gatesti fara sa arzi gaz (care produce caldura ambientala si miros de gaze arse) mi se pare un argument suficinet in favoarea inductiei. Repet, nu caut o analiza globala a celor doua, ci ma uit la ceea ce eu vad a fi un avantaj important in contextul dat. Eu nu mai stau de cativa ani la bloc, dar tot mi-am luat recent o plita pe inductie de un ochi, mobila, pe care in weekendul trecut am scos-o in curte si am gatit. Fara mirosuri si fara caldura in casa. Sublim 🙂
Da, am auzit de testul cu magnetul, partea proastă e că n-am magnet :)) Raționamentul meu pentru înlocuirea aragazului nu a fost neapărat emisia de gaze arse, ci mai mult o comoditate muierească, mă săturasem să frec aragazul după ce găteam. Sticla plitei mi se pare mult mai ușor de curățat 🙂
Rămâne de văzut dacă consumul de curent nu va fi cumva mai mare decât prețul plătit la gaze, care la bloc e infim. Probabil cu curentul voi ieși mai scump, dar deh, boieria costă.
N-ai nici un magnet pe frigider? Asta mi-e greu sa cred 🙂
De comoditatea aia sufar si eu, asa ca s-ar putea sa nu fie chiar muiereasca.
Tii, că bine zici! Am o pungă de magneți, i-am strâns de pe frigider pentru zugrăvit și am uitat să-i pun la loc. Acum trebuie să-mi amintesc unde am pus punga :))
Nu cred ca va costa semnificativ. Consumatorul este mic și e folosit intermitent.
No, dupa 5 ani cu plita pe inductie pot sa zic un lucru: frec mai mult decat la aragaaaaz :((. Dar macar nu miroase si nu mai am frica de gaze scapate (da, o patii, a scazut presiunea, s-a stins flacara si eram acolo de fata si apoi a venit iar gazul).
Este singurul lucru care il avui de comentat.
Ca in rest privesc pozele si iti zic ca sunt moarta coapta de invidie!! sunt minunate si baia, si bucataria, arata f. chique, si cum eu la anul tot vreau sa remobilez bucataria (si reutilez), am inceput sa ma gandesc si la versiunea culoare vie … Minunat. Sa va fie de bine, sa va bucurati, sa gatiti multe salate la plita (ca asa e la moda, da? ), si bai relaxante in baie etc
S-au inventat sigurantele de gaz. E un senzor de temperatura langa arzator: daca se stinge flacara in 15 secunde robinetul face „pac” si nu mai iese nimic. In contraparte, cand aprinzi focul trebuie sa mai tii robinetul apasat cateva secunde, sa se incalzeasca senzorul.
deocamdată facem saune în bucătărie, tot testând cuptorul pe căldurile astea 😉