Prea puțini cetățeni pentru un parlament așa de mare

Câteva observații după protestul de aseară din poarta Senatului

parlament

La protestul de aseară s-a văzut încă o dată disproporția dintre imensitatea aia de clădire care adăpostește parlamentul (protejată de curtea și mai mare și gardul impenetrabil) și numărul insuficient de oameni dispuși să-și piardă câteva ore într-o seară ca să-și arate dezaprobarea față de legislativ. Nu că ar fi fost printre noi dispuși să dea cu barosul în piatră, dar orișicât. Chiar și după două ore de adăstat cuminți, pe maidanul din fața clădirii Academiei, când s-a rupt cordonul anemic de jandarmi și oamenii au ocupat cele două benzi de circulație de pe 13 Septembrie, până în poarta Senatului, nici atunci n-am reușit să fim o forță de temut pentru nimeni din interior.

În spatele gardului de piatră, zidit întru apărarea unui dictator putrezit demult, aleșii poporului și-au văzut liniștiți de treburile lor de joi după amiază, și-au așezat fundurile în limuzinele cumpărate din bani publici și au ieșit pe celelalte porți libere ale domeniului. Ca niște aristocrați de secol 19, prea nobili ca să-și întineze privirile cu mizeria clasei inferioare care agita pumni schilozi la poarta servitorilor.

jandarmi

Dacă în loc de 1500-2000 de oameni, câți se vehiculează că am fi fost aseară, am fi fost 15-20.000 poate că altfel ar fi stat lucrurile. Iar cifra asta nu ar fi deloc greu de adunat într-o metropolă. Cum remarca cineva aseară, sunt mai mulți studenți la facultățile private în București decât protestatari la poarta palatului. Dar și așa am fost mai mulți decât estima probabil chiar Jandarmeria, judecând după numărul destul de simbolic al celor aduși să păzească gardul. De regulă se așteaptă ca la fața locului să ajungă 10% din numărul celor care dau join pe Facebook. În cazul de aseară ar fi trebuit să fim maxim 500 de oameni. Am fost mai mulți și asta ne-a surprins chiar și pe noi.

În mulțime, ca de obicei, amestecați democratic, oameni de toate convingerile. Protestatari de profesie, membri ai galeriilor de fotbal, naționaliști și soroiști, polițiști, motocicliști, de data asta de aceeași parte a gardului. Protestul de aseară a demonstrat că, mulți, puțini, oameni cu stări și convingeri politice diferite pot fi reuniți de o nedreptate, iar politicienii vechi sau noi ar trebui să înțeleagă asta odată. Un om a murit făcându-și datoria față de alt om, care acum se acunde în spatele unui statut incert juridic, dar apărat mafiot de clica celor ca el. În caz că mai există cineva care nu știe de ce se protestează, găsiți aici un mic rezumat.

soros cruce

 

clotildeFiind primul de după constituirea noilor forțe politice de astă vară, protestul de aseară a fost un moment de derută – sper – pentru membrii USB/USR, care mișunau în număr destul de mare printre noi. Derută în sensul că nu știu încă să facă diferența între societatea civilă din care au făcut parte înainte de a intra în politică, și partidul în care acum sunt membri. Chiar dacă sunt o susținătoare USB/USR, m-a deranjat, de exemplu, prezența Clotildei printre noi, urmată de o gașcă de scuturători de scame și niște camere de luat vederi (una dintre ele părea chiar o televiziune străină). Clotilde s-a pus inutil într-o postură delicată și a reușit să se simtă chiar și ea prost, admonestată de un protestatar îmbrăcat cu un tricolor, care-i striga că nu are ce căuta acolo, că pe el nu-l reprezintă și că USR nu e toată societatea civilă. Destul de corect punctul lui de vedere, mi se pare un pic dubios și că Clotilda nu a respectat măcar directiva șefului ei de partid, Nicușor Dan, care a îndemnat înainte de protest liderii marcanți ai USR să se abțină să apară pe acolo. Ba chiar spunea același omuleț cu steagul să a văzut pe unii strângând semnături pe o foaie, pentru USR, ceea ce e chiar jenant dacă e adevărat.

Prezența membrilor USR nu a fost singura componentă politică a protestului. Din mulțime s-au mai auzit și strigături de genul „PSD, ciuma roșie!”, nedrepte în condițiile în care cei 73 de senatori care l-au scăpat pe Oprea erau de la PSD, ALDE, PRU, UNPR și niscai liberali. Iar la capitolul apărat penali prin vot secret nu numai PSD-ul excelează.

Altfel, printre pancartele care m-au amuzat aseară a fost și una afișată fugitiv la un moment dat, pe care scria „Tetelu președinte”. S-a mai strigat și „Antena 3, niște derbedei”, ceea ce iar mi se pare o nedreptate, câtă vreme jurnalismul de proastă calitate nu mai e doar apanajul antenelor. Dar per total a fost un protest bun, lucru pe care ar trebui să-l facă oamenii ori de câte ori se revoltă. Cel puțin ultimele două proteste cât de cât de amploare ne-au arătat că n-au fost degeaba. Chiar dacă a fost nevoie să moară oameni pentru ele.

În plus, aud acum că Oprea ar fi anunțat că-și dă demisia din parlament, deci uite că au fost trei ore petrecute cu folos la poarta Senatului.

Etichete: , , , , , , , , ,

3 comentarii la “Prea puțini cetățeni pentru un parlament așa de mare” Subscribe

  1. iskander 23/09/2016 at 21:58 #

    ca bine le mai zici. pacat ca te-ai lasat de presa. ori, ca nu mai e presa..
    continua sa scrii, totusi, ca nu mor caii, cand vor cainii, vorba poetului.
    in rest, astept sa publice generalul si demisia pe FB, nu doar cererea aia schimonosita, cu reluarea votului

  2. iskander 26/09/2016 at 19:37 #

    update: a postat si demisia. se poate, deci, si cu mai putini cetateni (mai ales cand urmeaza alegeri)

    • Dollo 26/09/2016 at 20:17 #

      Da, dar nu a pierdut prilejul să mai arunce o dată cu onoarea lui de militat și dragostea de neam și biserica, în noi ăștia vânduți Europei și lui Soros

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.

De ce picură în Casa Poporului

casa poporului senat

Un accident umed a fost descoperit ieri, pe Facebook, în Parlament. Pentru că am apucat s-o cunosc pe mama Casei Poporului înainte să moară, vă invit să citiți un text din care veți afla și voi cum e când se sparge o țeavă în Palat, cum intră zăpada în birouri iarna, de ce unii zic că ar fi nevoie de termopane noi, câtă apă, curent și nervi consumă Casa Poporului ca să fie ceea ce este: locul în care cei mai iubiți fii ai poporului muncesc zi de zi pentru propășirea noastră, a tutulor.

Diferența dintre șpagă și cadou, versiunea polițistului de la rutieră

malecon

O lecție de anticorupție de la doi români indignați, pentru doi polițiști cubanezi înfometați. Plus ultimele experiențe din Cuba, hai, luați de citiți, ca să plec și eu acasă 😉

Cum se aproba un film pe vremea lui Ceaușescu

gabriela petre

Povestește Mihai Constantinescu, regizor care și-a început cariera cu niște pușcărie pentru delict de opinie, a stat pe bară zece ani după asta, fiindu-i interzis să lucreze în branșă, apoi a făcut un balet ideologic ca să nu-i fie rușine azi cu filmele semnate în vremea aia

Rulată Germania

marcela

Cum mi-am înscris mașina nemțească în România și am trăit să povestesc despre asta

Pentru Dan. Și pentru toți cei care au murit „ca fraierii” la Revoluție

O bunică de pe strada care-i poartă numele lui Dan

Azi e doar un nume de stradă în Berceni. Pe ea locuiesc oameni. Probabil unii dintre ei s-au enervat acum câțiva ani când au fost nevoiți să-și schimbe buletinele pentru că primăria le schimbase numele străzii.