Fetele din familia mea

 

Anica a trăit peste 90 de ani, a prins câteva războaie, a născut mai mulți copii, dar i-au trăit ca s-o îngroape numai două fete, a rămas văduvă de tânără. În tinerețe a căzut din pod, și-a rupt coloana și a trăit apoi adusă de spate la 90 de grade tot restul vieții. A avut o viață aspră, cu muncă multă și sărăcie așijderea, a fost moașa satului, deși era analfabetă, i-a plăcut ardeiul iute și țuica înainte de masă.

Aritina s-a măritat târziu și greu, la 24 de ani, cu un dulgher cu casă și niscai pământ, căruia i-a făcut trei copii și s-a bucurat când a rămas văduvă, că o bătea la trei coaste. Viața de văduvă cu trei copii n-a fost o călătorie de plăcere, dar s-a încheiat până la urmă, după vreo 80 de ani. A avut un simț al umorului sănătos, pe care l-a exersat până în ultimii ani de viață.

Elena s-a născut înainte de tragerea ultimului glonț din al doilea război mondial. Taică-su n-a știu de ea, că și-a lăsat în timpul ăla oasele pe la Cotul Donului. A fost prima fată din familia ei care a mers la școală, și asta pentru că veniseră comuniștii la putere, i-au dat bursă și au primit-o la o școală profesională. S-a măritat în silă, îndemnată de mă-sa și o mătușă, cu un bărbat mai mare, mai de lume, care a înșelat-o pe toate cărările. A fost și prima femeie care a divorțat din familia ei, și a crescut apoi, tot singură, copilul din căsnicia aia ratată. Viața ei teoretic a fost mult mai bună decât a mamei și buncii ei, dar numai teoretic, așa cum erau multe lucruri în comunism. Și ei îi place ardeiul iute și bea un pahar la masă.

Eu m-am născut la câțiva ani după celebrul decret de interzicere a avorturilor, dat în vremea lui Ceaușescu. Mama m-a vrut, dar asta nu înseamnă că n-am avut parte de toate încercările decrețeilor: înghesuială la școală, concurență mare la liceu și la facultate, lipsa locurilor de muncă pe piața suprasaturată de prelucrători prin așchiere a întreprinderilor comuniste. Cel mai probabil voi fi un viitor pensionar fără pensie, dacă voi apuca și bucuria asta. Am fost prima fată din familia mea care a mers la facultate și am ajuns o așa zisă intelectuală. Viața mea este cea mai bună dintre variantele posibile de mai sus. Din păcate sau din fericire, șirul fetelor din familia mea se încheie cu mine, dar asta este cel mai probabil doar un accident, nu o alegere conștientă și obstinată.

Azi a Ziua Internațională a Fetelor, o sărbătoare inventată de ONU ca să atragă atenția că pe glob fetele sunt discriminate și de multe ori private de drepturi elementare, doar din cauza sexului lor. Am văzut multe femei schimbându-și azi poza de profil pe Facebook din cauza asta. Nu se va schimba nimic, evident, în soarta fetelor în general. Ele vor trăi în continuare tragediile și bucuriile lumii, mojiciile și mângîierile bărbaților, iubirea și ura copiilor lor, și vor duce mai departe, indiferent de condiții, lumea.

Dar asta nu înseamnă că nu merită să bem ceva măcar azi, în cinstea fetelor! Pentru că ele sunt sarea și piperul vieții. Și uneori chiar ardeiul iute 😉

Etichete: bunicuta, emanciparea femeii, Fete, mama, mamaie, razboi, ziua internațională a fetelor