6 ani de împliniri mărețe

Pisica Toshiba a împlinit azi 6 ani. Ceea ce ne-a lăsat relativ indiferente pe amândouă. Dar ăsta nu e un motiv ca voi să nu vă entuziasmați :P

toshiba6ani

Dacă e 13 (noiembrie) e ziua pisicii negre, pe numele ei de fată Toshiba. Anul ăsta am rupt tradiția tortului cu lumânărică, pentru că deja intrăm într-o etapă de maturitate, nu ne mai fac ele pe noi lumânăricile colorate. În plus, nici n-am prea meritat tort&lumânărică, pentru că ziua a debutat prea devreme pentru o duminică, în momentul în care Toshiba a vrut/n-a vrut să iasă pe balcon, apoi a vrut/n-a vrut la bucătărie să mănânce, apoi a tot vrut să trieze și să arunce din rafturile bibliotecii tot felul de obiecte. Iar ceasurile nu erau deloc, dar deloc potrivite pentru vreuna dintre activitățile astea.

Pentru că, evident, ca orice sclav de pisică am o bogată arhivă cu imagini în care mi se oglindește stăpâna, am ales azi două filmulețe din acest an, unul de astă iarnă, când a testat cu lăbuțele-i fine zăpada de pe balcon (pentru că tot vine iarna și nu vrem să fim luate pe nepregătite, măcar să avem știrile gata făcute :P):

iar celălalt e de astă vară, când eu încercam să-i arăt cum se face să-l trezești pe sclav, și ea se făcea că nu înțelege 😉

La ora la care scriu aceste rânduri, sărbătorita doarme, dar nu mă îndoiesc să mâine dimineață devreme … devreme.

 

Tags: , , , , , ,

3 Responses to “6 ani de împliniri mărețe” Subscribe

  1. Spufa 14/11/2016 at 01:45 #

    La multi ani papushe! Aici cica de la 7 ani pisicile devin senioare, asa ca poti sa pretinzi inca si mai multa consideratie din partea sclavei 😉

  2. Marius Georgescu 14/11/2016 at 07:37 #

    M-am entuziasmat.Să-ți trăiască !

  3. Xanaxdoo 14/11/2016 at 13:22 #

    Traiasca si infloreasca!

Leave a Reply

Oldies but goldies

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

gene-hitaki

Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?

De ce nu plecăm din România

Mâini de români - copiii culegători de afine din Pasul Prislop

Dacă despre curajul și nerăbdarea celor care pleacă s-a tot scris, teama, lenea, sentimentalismul și, de ce nu, curajul de a rămâne al celorlalți a fost lăsat în umbră.

Skopje, Macedonia: sărăcie și statui pe datorie

Prometeu, turiștii și clădirea parlamentului în plan secund

Premierul macedonean ia credite externe ca să clădească identitatea națională cu statui și clădiri impozante, în timp ce țara are 30% șomeri, iar oamenii emigrează ca să trăiască mai bine.

Fără dosar cu șină la Consulatul Boliviei

20180224_105612

Aventurile birocratice din lumea care nu vrea să înțeleagă avantajele renunțării la vize turistice.

Cum s-a întors ţurcana în Haţeg, în loc să emigreze

iovaneasa

Şapte tineri de la poalele Retezatului s-au apucat să crească oi când alţii ca ei voiau să emigreze. În câţiva ani au adunat în jurul lor peste o sută de crescători şi speră să fie urmaţi şi de consătenii care acum stau la poartă şi-i bârfesc.

De ce ea? (3)

tarau-victoriei

Viața de după: reabilitarea, mai grea decât pușcăria, a muncit la negru pentru că nu o angaja nimeni, victoria de la CEDO și rejudecarea procesului în țară, pierderea și regăsirea dosarului, apariția unor „victime” noi atrase de ideea de potențial câștig, facultatea de drept, doctoratul și victoria finală.