Robert Knapp conduce o firmă la București, care le oferă clienților săi acces la Internet securizat printr-o rețea VPN care îi ferește de intruziunea șpionilor. CyberGhost are peste 500.000 de clienți, zice Knapp, care ne explică în engleză care e diferența dintre cybersecurity și privacy. Prima e ca atunci când intri în casă și încui ușa, a doua e când tragi și perdelele la ferestre, ca să nu vadă vecinii când te dezbraci. Pe Internet e bine să ai și o yală bună și niște perdele dese.
Când am înființat firma, în 2011, lumea ne întreba de ce ar vrea cineva să ne folosească serviciile? Apoi a venit Snowden, în 2013, și am crezut că se va dubla numărul de clienți. Nu s-a întâmplat asta, numărul clienților a rămas constant, în schimb nu ne mai întreabă nimeni de ce ar fi nevoie de serviciile noastre”, zice pe jumătate amuzat Knapp, care continuă să creadă că o firmă ca a lui își găsește mai bine locul într-o țară fostă comunistă, unde oamenii ar ști valoarea privacy-ului mai bine decât americanii, de exemplu.
La trei ani după Snowden, lumea e la fel indiferentă față de monitorizarea generalizată practicată de NSA, dar ceva mai informată despre asta. În sensul că au auzit mulți de Snowden, iar monitorizarea practicată global, fără discriminare, de americani, e secretul lui Polichinelle. Concluzia întregii afaceri ar fi că informare/conștientizare ≠ responsabilizare/acțiune. Totuși, dacă mai poate fi cineva convertit la religia activismului anti Big Brother, acum mai are o cale: filmului făcut de Oliver Stone și difuzat ieri la București, în premieră.
Spre deosebire de Citizenfour, documentarul Laurei Poitras, despre care v-am povestit anul trecut, filmul lui Oliver Stone este ceva mai romanțat, dar mult mai explicativ pentru ca oamenii să priceapă cu adevărat dimensiunea lucrurilor despre care vorbea omul ăsta în 2013. Prin expresii pe care toți le folosim sau le gândim – nu am nimic de ascuns/nu sunt un om important ca să fiu monitorizat – și prin exemple concrete de cum poate NSA să-i distrugă viața unui om complet nevinovat, știind lucruri despre rudele lui, Oliver Stone reușește mai bine în demersul ăsta în care se chinuie în ultimii ani media și activiștii.
Dacă n-ați citit sau n-ați înțeles mare lucru până acum despre cazul Snowden, nu vă e la îndemână limbajul tehnic, este o ocazie bună să vedeți filmul. Chit că nici după ăsta n-o să faceți nimic pentru intimitatea voastră, așa cum nici eu n-am făcut mare lucru după ce am văzut anul trecut documentarul. De data asta însă am decis să-mi lipsesc măcar o bandă pe camera laptopului 😉
În rest mărturisesc că nu prea știu dacă mai există soluții în lupta asta inegală. De aici cred că se și trage oarecum lipsa asta de acțiune a oamenilor, pentru că se simt un pic depășiți de situație. Monitorizarea – așa cum e explicată de Snowden – este atât de vastă și merge atât de în detaliu încât practic nu există loc în care să te ascunzi. Fie că știi, ești conștient de faptul că ești monitorizat, fie că nu știi sau nu-ți pasă, suntem toți cam pe același picior beteag.
Sigur, există instrumente de criptare, VPN-uri precum rețeaua de care zicea Knapp la început, dar sunt voci care nici măcar în ăștia nu au încredere, pentru că sunt tot niște oameni în mâinile și serverele cărora îți pui viața până la urmă. Și ai de ales între a fi în folderele NSA sau în serverele unei firme private, care câștigă de pe urma incapacității statelor de a-și apăra cetățenii de propriile servicii de informații sau de serviciile altor state (din ce înțeleg din film, reiese că deși la noi este ilegală monitorizarea fără mandat judecătoresc, NSA o face bine mersi și asupra noastră, fără să se împiedice de detaliile astea juridice). Iar acum unii se mai îngrijorează și că toate aceste informații ajung la mâna lui Trump. Wow, de parcă el ar fi mai rău decât regimurile anterioare lui care au creat și întreținut posibilitatea ca un serviciu secret să monitorizeze lumea!
Vă recomand călduros filmul Snowden, măcar așa, ca mijloc de popularizare a unei informații destul de tehnice pe care IT-iștii obișnuiți nu prea știu să ne-o traducă. Cât despre banda de pe camera mea video, o să văd, poate în funcție de dispoziție, din când în când o s-o dezlipesc și o să le mai arăt câte ceva ăstora de la NSA 😉
Te-am mai rugat cândva să-ți revii: ești mai deșteaptă de atât.
De fapt, și boul de nepotu-meu și-a lipit un căcat dintr-ăsta. Și doar există buline autocolante mai frumoase, mai estetice, mai discrete…
Unii au descoperit ca exista doua resurse inepuizabile pe pamant: frica si prostia. Asa ca fac bani frumosi din ele.
si pe mine ma stresseaza big-brotherismele, si pe mine ma enerveaza aroganta americana, dar…..
pe oliver stone l-am trecut la index, nici platit nu m-as mai duce la un film de-a lui. chit ca m-am uitat cu placere la filmele lui antirazboi, e drept ca eram cu vreo 20-25 ani mai tanar.
nush daca sufera de alzheimer, dar nu pot considera altfel decat cretin pe cineva a carui model de politician e chavez.
a, si snowden nu e un erou, ci un dezertor. nici macar scuza ptsd-ului prin care treceau racanii englezi in wwI nu o are.
e trist ca multi dintre noi si-au dat seama doar dupa episodul dezertarii lui snowden cat de mult se calca in picioare privacy-ul nostru.
Dollo, serios, te respect, dar e al doilea articol saptamana in care sustii exclusiv puncte de vedere ultrastangiste. nu am avut timp sa comentez, dar si in articolul cu frica de viitor ai facut tot o varza stangista.
Ce-i aia stângist?
gauchist:)
mai in gluma mai in serios, chestiile astea cu egalitate intre sexe, intre homosexuali si heterosexuali, discriminari pozitive, dreptul de a trai din ajutoare sociale si a nu munci sunt temele recurente ale stangii de ceva vreme incoace. unde-s vremurile alea in care luptau pentru conditii mai bune de munca, educatie de calitate, egalitate rasiala?
N-am văzut niciuna din aceste teme recurente în acest articol. Deci nu mi-ai răspuns satisfăcător la intrebare
pai m-ai intrebat ce-i aia stangist si ti-am dat definitia.
articolul de fata e stangist ca ma trimite la un film de-al unui stangist; pentru oliver stone guvernul de la washington e sursa raului iar chavez si castro sunt sursa binelui. deci punctul lui de vedere nu ma intereseaza. el sustine totalitarismul si nu democratia.
articolul e al doilea intr-o saptamana care invoca incalcari (potentiale sau reale) de drepturi ale omului ca fiind din vina unei mari puteri- in speta nsa.
asta e alta tema recurenta a stangii: cum „aia mari” ne spioneaza pe noi. aia mari fiind sua, marile companii occidentale, masonii si numaistiu cine. si numai noi, stanga luptam pentru dreptul vostru la intimitate.
PS:nici eu nu-s de-acord cu legile big brother.
Snowden e un om care a ales să facă niște lucruri pe care alții n-au vrut să le facă, n-aș zice nici că e erou, dar nici dezertor. Poate că a fost atins altfel de niște experiențe. Nu știu dacă ai văzut documentarul Laurei Poitras, dacă cu Oliver Stone ai o problemă. Sau, în fine, nu e musai să vedem la fel același documentar, sper că cu asta suntem de acord.
Cât despre ultrastângism…, hai să vorbim după alegerile voastre din Franța, nu ar fi mai bine? Sigur că România încă nu e Polonia sau Ungaria, dar eu nu mă pot împiedica să mă îngrijorez în avans, așa sunt eu, mai fraieră.
lasati-o mai moale si cu polonia, oameni buni.
legea aia anti-avort inca nu a trecut prin parlament.
sunt de-acord ca si legea care o au in vigoare astazi e aberanta.
in alta ordine de idei, am inteles ca de fapt e vorba de cativa preoti care au adunat cele 500k semnaturi pentru a initia schimbarea legii + 2 deputati; in final, ar trebui sa vorbim la trecut, pentru ca legea NU a fost votata de parlament.
stii ce e cel mai interesant legat de polonia? ca toate acuzatiile de deriva totalitara au aparut dupa ce:
1)a pierdut psd-ul
be)ei au acceptat baze militare americane pe teritoriul lor si au inceput sa fie intre membrii mai activi nato si sa fie mai anti-rusi. dar asta nu observa nimeni.
ma chinuiam deunazi sa explic unopr belgieni la un curs ca polonia nu e o dictatura si ca nici macar ungaria nu e (bine aici am acceptat ca actualul guvern maghiar are niste tendinte autoritare, dar si acolo mai e un drum lung pana la dictatura). ei o tineau pe-a lor, ca au vazut la televizor ca ungaria si polonia sunt dictaturi. A dat ordin tov junker ca polonezii si ungurii sunt rai,, ce mai conteaza.
despre ungaria pe mine ma ingrijoreaza mai tare politica ei externa. in spetza, legaturile cu rusia. dar ue nu cu asta a re o problema, ci cu faptul ca un militian a amendat un tigan ca nu avea lumina noaptea la bicicleta (chestie ceruta de lege de altfel). si ca au conditionat ajutoarele sociale de indeplinirea unor munci in folosul comunitatii. deci incalca oamenilor dreptul de a primi ajutoare fara a munci. (pe bune, a fost un documentar care a prezentat aceste 2 cazuri ca fiind incalcari ale dreturilor omului).
iti inteleg ingrijorarea. eu am comoditatea de a sta intr-o tara in care exista niste mecanisme democratice functionale. de-aia sunt temperat cand e vorba de frica de trump sau de lepen. adica aia nu guverneaza de capul lor. intr-o tzara din est insa….nu vreau sa ma gandesc. ma si mir ca inca mai intra la parnae politicienii romani.
luati exemplele poloniei, romaniei sau de ce nu, cehiei de la 1918-19 pana azi, numarati anii de dictatura crunta, dictatura „liberalizata”, ocupatie militara straina, stare de razboi, impartiti la cei aproximativ 100 ani care au trecut de-atunci. comparati apoi cu franta, sua si de ce nu olanda sau germania. dup-aia intelegeti de ce in est visam cu totii doar la politicieni impuscati pe stadioane:)
legat de franta, exact ca si in romania, trebuie vorbit inainte de alegeri, nu dupa. pe bune. adica trebuie convinsi oamenii sa nu voteze extremele. cum vazusem recent un jurnalist britanic spunand bbc-ului: „va rog nu imi spuneti ca lepen nu e pericol pentru franta. asa ati zis si despre brexit si despre trump.
legat de romania, o chestie care ma intereseaza si am vazut o arestare recenta la autoritatea electorala, se cunoaste exact numarul de alegatori reali? eu consider ca cel putin de la alegerile din 2000 incoace se cam joaca politicienii cu numarul de voturi raportat la numarul total de alegatori. poate intereseaza pe cineva sa investigheze un pic pe tema asta:)
@bogdan: sint de acord, in mare parte, cu ce spuneti. Dar legat de Polonia si Ungaria (unde traiesc), ar fi bine daca, inainte sa trageti concluzii si recomandari, ati vorbi cu niste persoane care traiesc in tarile respective, si nu ati cadea in capcana de a va forma opiniile strict pe baza unor generalitati adunate de prin presa.
Eu stiu ce se intimpla in Ungaria (desi si asta e discutabil, ca am tot mai putine canale de informatie la dispozitie ca sa vad ce se intimpla chiar sub nasul meu, media fiind in mare parte confiscata). Insa despre ce se intimpla in Polonia, mi-am dat seama ca doar „cred ca” stiu, atunci cind am vorbit cu un coleg polonez (omologul meu ca functie in multinationala in care cu onor munceam – deci, o persoana cu care, sa spunem, ma pot identifica intelectual, ca pozitie sociala si ca valori). Din ce mi-a spus el, intr-o vizita la Budapesta, am realizat ca, in fapt, nu stiam nimic despre ce se intimpla in Polonia.
Credeti ca stim ce se intimpla in Turcia, Rusia, Israel, SUA? Habar nu avem, atita timp cit ne informam doar din presa. Cred ca oricum nu ne putem forma opinii 100% obiective, fiind a prioric limitati de inclinatiile noastre de stinga-dreapta. Dar, chiar si asa, pentru a ne forma o opinie, asa limitata cum e ea, avem nevoie de input de la persoane similare cu noi, care traiesc acolo, si nu de la persoanele care traiesc in interiorul ecranului TV
despre polonia exact de la polonezi m-am informat; e drept ca sunt si ei ca mine, traiesc 2-3 saptamani pe an in polonia. toti spun ca se simt mai liberi in franta sau uk sau olanda, dar e departe de atmosfera apasatoare descrisa in presa. legat de presa, este un articol de azi care aduce niste lamuriri suplimentare legate de libertatea presei. iar concluzia autoarei, cum ca noi am fumat demult chestiile astea si ue-i nu i-a pasat, e genial de pertinenta.
insist: legea antiavort nu a trecut de parlament. nu as insista daca nu s-ar tot bate apa-n piua pe tema acelei propuneri legislative, prezentata ca un mare atac la adresa drepturilor omului. asta in timp ce in tari mai vechi in ue, ca irlanda sau finlanda, e interzis si nu zice nimeni nimic.
nu ca as fi de-acord cu legea avortului in polonia in forma actuala.
polonia a mai facut ceva care hipsterii ar trebui sa aprecieze: a oprit exploatarea gazelor de sist. in favoarea micului proprietar de pamanturi si nu a marilor companii.
iar despre ungaria nu ma pronunt, dar reportajul vazut in urma cu un an pe arte tv m-a facut sa rad. vezi mai sus.
ma ingrijoreaza totusi cate masini de ungaria vad in vest cu autocolante cu horthy sau cu ala cu urinarea pe trianon. ma rog, tot asa ma ingrijoreaza si incrancenarea romanilor in a-l considera pe antonescu erau national si a numi strazi dupa el.
nu zic ca adevarul meu e absolut, dar continui sa fiu socat de cate de orbiti suntem unii dintre noi de niste opinii radicale (fie ele de dreapta-vezi fanii avortului in polonia- sau de stanga- vezi cultura vinei in vest sau corectitudinea politica dusa la extrem). sincer, mi se pare ca multi dintre noi suntem mai putin liberi in spirit decat oamenii de varsta noastra din urma cu 30 de ani.
ps despre polonia: imi aduc aminte ca pe la inceputul anilor 90 un coleg de facultate venise socat din polonia dupa o bursa de un semestru in cracovia: dupa 8 seara nici nu te putea apropia de un camin de fete.(vorbesc de studenti, oameni cel putin dpdv legal majori). era ceva lege legata de promiscuitate si ordine publica. o sa intreb poleacii pe tema asta cand ma mai intalnesc.
„suntem mai putin liberi in spirit decat oamenii de varsta noastra din urma cu 30 de ani”
De fapt e mai rău. Oamenii care au azi 20-25 de ani, deci intră azi în câmpul muncii, sunt mai puţin liberi în spirit decât cei care au 35-45 de ani şi şi-au petrecut adolescenţa în anii 1990. Şi există un motiv foarte precis pentru asta, care nu are de-a face cu Trump sau cu Viktor Orban.
Motivul stă în faptul că toate maniile şi obiceiurile pe care le-am dobândit în anii 1990 sunt caracteristice clasei muncitoare urbane. Unora care trăiau “la blocurile gri”. Nu conta cine sunt ei. Muncitor, inginer, funcţionar, zugrav, doctor, mecanic, câtă vreme trăiau “la blocurile gri” şi aveau Dacie, erau parte a clasei muncitoare urbane. Se uitau la aceleaşi filme, citeau cam aceleaşi cărţi şi ziare, cei care se preocupau de citit, beau cam aceleaşi soiuri de bere.
Copiii acestei clase muncitoare urbane erau în mare parte mici golani cu şapcă de rapper, tricou de rocker şi trening de manelist sau fetele care umblă seara cu ei. La cluburile, barurile şi sălile de păcănele “dintre blocurile gri”. Oricât de cuminte ai fi fost, făceai ce făceai şi tot te-ai fi dus într-o seară cu colegii de şcoală la biliard sau la păcănele dacă erai elev în anii 1990.
Lucruri care au foarte puţin în comun cu modul de viaţă al unui rural din aceeaşi perioadă, sau altui om dintr-o comunitate închisă (cum erau minerii). Sau chiar al unui urban din altă clasă decât aceea muncitoare.
De asta suntem uimiţi de faptul că generaţia corporatiştilor de 20-25 de ani veniţi din provincie / din mediul rural sunt „mai comunişti decât comuniştii” în obiceiurile lor privind familia, relaţia, disciplina, administrarea salariului şi altor surse de bani, ziarele pe care le citesc sau posturile TV la care se uită. Aşa trăiau părinţii lor, bunicii lor, aşa procedează şi ei. Noi suntem cei anormali.
În film se spune ceva și despre camerele video ale telefoanelor? Poate ți-a mai rămas niște bandă adezivă… 🙂
Mi-a mai rămas, dar la cât de supărată e lumea pe mine probabil că ar trebui să mi-o lipesc pe gură
E, nu generaliza! Cei care te plac sunt mai mulți, dar nu se exprimă. 🙂
Ai uitat de frigiderui care trimite la NSA ce potol ai cumparat / consumat decind l-ai cumparat, de TV-u’ inteligent care inregistreaza absolut tot cind e cuplat la retea, smartfonu’ care te urmareste pe unde mergi (al draqului Goagle)…
Dolo….
Vai de mine dnă Benezic, chiar nu aveți nimic de ascuns? Păreți mult mai tânără!
Cred că se confundă un pic lucrurile. Supravegherea generalizata pe internet despre care se vorbeste este un fel de violare generala a corespondentei, intrucat informatiile pe care NOI le trimitem prin internet intre noi sunt interceptate de NSA. Si asta inseamna tot ce nu e criptat (de pilda, mesajul pe care eu il scriu acum e bine securizat si NSA nu-l intercepteaza, ca dollo.ro este pe un site https cu lacat verde, ca la banca!). Revenind la exemplul din text, camera video de pe laptop este controlată doar de softurile din laptop, care de regulă sunt sub controlul utilizatorului(*). Prin urmare, NSA nu se poate uita în mod normal la Dollo oricând se dezbracă, dar dacă Dollo face o sesiune de videosex cu prietenul ei din străinătate, NSA ar putea asista la cele două spectacole video, dacă fluxurile nu sunt criptate corespunzător. 😉
Cybersecurity înseamnă că nu intra nimeni neautorizat in calculatorul meu, nici pe fir ca am firewall si softuri bine scrise si actualizate, nici pe usa ca am yala, nici pe geam ca am obloane. Deloc.(**)
Privacy înseamnă că atunci când ies din casă mă îmbrac cu mantaua și masca CyberGhost, astfel încât să nu mai fiu recunoscut pe stradă și să semăn cu toți ceilalți clienți CyberGhost.
(*),(**) Desigur, asta nu se intampla intotdeauna fiindca hackerii nu dorm. Chiar si mie mi s-a intamplat acum vreo 10 ani sa-mi penetreze calculatorul de acasa cineva care m-a atacat din reteaua RDS Timisoara, folosind o gaură de securitate dintr-un program neactualizat pe care il foloseam(***). Iar unii hackeri sunt angajati de NSA. Totuși, accesul neautorizat la calculatoarele conectate la internet se intamplă relativ rar, pentru că majoritatea utilizatorilor folosesc programe de tip Internet Security, ale căror producători trăiesc exact din aceste servicii de pază(****). Iar daca te temi în continuare ca anumite informatii ar putea deveni vreodata publice (nume de cod: the fappening) nu le tii „in cloud”, sau chiar (daca esti mai paranoic), nu le tii nici macar in calculator, ci pe cduri/dvduri in biblioteca sau seif.
(***) Mi-a extras din calculator exact pozele din luna de miere. Probabil sunt publicate pe undeva, pe vreun site porn obscur.
(****) Nici paza oferită de alde Bitdefender, Norton, Kaspersky etc, nu este infailibilă, pentru că ei păzesc doar împotriva amenințărilor cunoscute, în timp ce există o piață neagră pentru exploiturile noi și necunoscute. Astea sunt însă scumpe. Iar dacă ai plătit un purcoi de bani (zeci de mii de dolari) pe o metodă de penetrare și o folosești doar ca să vezi cum se schimbă vecinii tăi în dormitoarele lor, ai toate șansele ca unul din vecini să te prindă în flagrant, să descopere metoda ta, să o publice, și într-o săptămână să nu mai poți trece de Bitdefender, Norton și Kaspersky. Și atunci se cheamă că ai cheltuit un purcoi de bani degeaba.
Concluzie: IT-iștii obișnuiți nu știu să explice toate astea fiindcă e un domeniu specific pe care mulți nici nu-l prea cunosc, iar cei care îl cunosc sunt prea ocupați să facă bani din el decât să găsească metafore digerabile pentru popor.
@mihai:pai se pare ca aia si decripteaza tot. si exact asta fac, violeaza la greu corespondentza.
problema mea majora contra legii bigbrother e urmatoarea: ei aduna toate informatiile si le stocheaza pe undeva. nu le analizeaza pe toate pentru ca nu au cum. la un moment dat, deranjez pe cineva si vreo afirmatie scoasa din context poate si va fi folosita impotriva mea.
de exemplu te certi la 20 de ani cu vreo iubita isterica, la despartire ii spui ceva cuvinte grele, sa zicem la telefon sau rpin defunctul yahoo messenger. injuraturile la adresa ei sunt stocate undeva.
apoi la 40 ani te trezesti lider al unui partid politic si chiar vrei sa dai o lege impotriva discriminarii femeilor la locul de munca. legea aia ii enerveaza pe parlamentari care isi trateaza nevestele ca la noi in balcani, tu ai totusi sprijinul poporului si zici ca daca intri in parlament faci sa treaca legea asta. si exact atunci iasa in presa inregistrarea convorbirii in care ai facut-o pe aia isterica. si adio cariera politica.
sechele de totalitarism:))
Ar decripta tot dacă ar putea. Însă nu pot decripta decât dacă criptarea este făcută prost (adică: algoritmi vechi, sau utilizați greșit, sau chei gestionate prost sau furate).
Sunt încrezător că comunitatea internațională a matematicienilor specialiști în criptare e mai „deșteaptă” decât submulțimea formată din matematicienii specialiști în criptare angajați la NSA. Chiar dacă submulțimea nu divulgă comunității ce descoperă intern.
Păi aici e o mică problemă. Presupui că o instituţie de stat sau una privată care are legături strânse cu statul şi depinde de ANCOM (ca Vodafone) are nevoie de hackeri şi criptografi instruiţi, care să intercepteze ceva şi să îl decripteze.
Analog: dacă se spune că ai împuşcat pe cineva cu arma ta, instituţiile de stat trebuie să îţi ia arma, să tragă un glonţ cu ea în poligon şi să verifice amprenta ţevii.
Dar atunci când depinzi de stat, e foarte posibil ca instituţiile de stat să îţi ceară toate cheile încă dinainte ca softul să fie lansat pe piaţă. Şi toate comunicaţiile să fie deja stocate în serverul lor. Sau, de ce nu, chiar softul preinstalat de la fabrică pe aparat să aibă exploituri introduse premeditat, care au fost deja comunicate instituţiilor.
Analog: e posibil ca arma să fi fost amprentată încă de când a ieşit din fabrică sau a fost importată, şi amprenta ei să se afle deja în arhive…
Guvernul nu ți le cere. Vezi scandalul Gemalto din februarie anul trecut, când s-a aflat (via Snowden) că guvernele au _furat_ în 2010 cheile master aferente tuturor SIM-urilor GSM (2G) fabricate de Gemalto (cel mai mare producător mondial de SIMuri).
Prin urmare, nu presupun că e nevoie de hackeri, ci constat că s-au folosit hackeri. Și aplic teoria minimei rezistențe și deduc că, dacă ar fi existat o metodă administrativă ieftină și rapidă de a se obține același rezultat, nu s-ar mai fi folosit hackeri.
Softurile criptografice lansate pe piață sunt publice și verificate de mii de ochi independenți, iar numărul total de chei posibile este enorm, tocmai ca să facă imposibile atacurile brute-force. Restul argumentului tău (mai exact, partea cu atacurile dicționar) intră în cutiuța „chei gestionate prost sau furate”.
Ceva nu e credibil in chestia asta. Nu văd cum poate NSA înregistra tot traficul pe internet. http://www.vcloudnews.com/every-day-big-data-statistics-2-5-quintillion-bytes-of-data-created-daily/
Nu exista așa ceva. Ar trebui sa facă mirroring la tot ce se stochează și transmite pe internet. Imposibil practic. Ce pot face e sa hack-uiasca niscai servere, sa log-eze activitatea pe net a utilizatorilor, dar sa ne înregistreze pe toți pe ascuns nu are sens. Le-ar crepa serverele la providerii de internet, iar la aia cu telefoane mobile e imposibil sa transferi date de pe toate odată. Capacitatea rețelelor mobile dacă e pe la 10% din numărul de abonați activ simultan. Vedeți cum se blochează rețelele mobile de anul nou.
Eu am zis că nu mă pricep la tehnică, vedeți și voi filmul, analizați ce zice Snowden și lămuriți-mă și pe mine 🙂
Evident că nu e „tot” în sensul absolut.
Pe de o parte, nu-i interesează nimic ce nu poate fi decriptat, iar asta înseamnă majoritatea VPN-urilor și conexiunilor SSL. Pe de altă parte, iarăși nu-i interesează traficul site-urilor video, streamingurile publice și nici torenții. Și uite așa ai scăpat de cea mai mare parte a traficului, în volum absolut. Ce rămâne e chestia utilă informativ, adică comunicațiile de-la-om-la-om.
Pe de altă parte, Internetul e mare, iar ei pot asculta doar traficul care trece prin dreptul urechilor lor (caută Five Eyes). E drept că cea mai mare parte a Internetului este în țările lor, deci la îndemână, așa că argumentul ăsta nu are o relevanță foarte mare. Totuși, o conexiune punct-la-punct din București la Cluj cu mare probabilitate nu va fi înregistrată de nimeni din Five Eyes (deși, ar putea fi înregistrată de SRI sau STS).
Pai la Dollo ii e frica ca o înregistrează prin camera laptopului. Asta e posibil ;), dar sa ne înregistreze pe toți simultan nu cred. Parca numai Apple are peste 1 miliard de dispozitive active in lume. Le-ar cam iesi pe nas traficul respectiv. Dar, ce se poate face e intr-adevăr sa existe o monitorizare a traficului web pe la serverele lor de DNS, dar asta e altceva. Pui tu ceva pe internet, chiar dacă îl notezi „private”. Mai mult, mesajele pe iPhoane și Whatsapp sunt cryptate. Poți decripta 100-200 simultan cu niște supercomputere, dar in rest nu prea.
Vezi mai sus. Ar putea fi valabil dacă ar vrea cineva să folosească un server dicţionar ca să decripteze traficul cuiva.
Dar dacă au deja cheia, dată chiar de producător?
Sunt mai multe nivele de criptare. Motanul vorbește despre criptarea SSL folosită de aplicațiile de mobil. Asta se bazează pe niște chei private generate de fiecare producător de aplicație, verificate cu ajutorul unor certificate SSL care sunt semnate de marii verificatori de semnături electronice (Verisign, etc), și care expiră și trebuie reînnoite la fiecare câțiva ani. Și toată lumea are interes să păstreze secret ce trebuie, că altfel le ia concurența jugulara. Guvernelor nu le rămâne decât să fure, cum au făcut la Gemalto.
Referitor la ascultarea ambientală a telefoanelor mobile (folclorul ăla care spune că „ăștia te ascultă ce vorbești în casă cu nevasta dacă n-ai telefonul închis”), nu știu dacă e posibilă tehnic (adică nu știu dacă telefonul poate fi pus în transmisie fără intervenția utilizatorului), însă dacă s-ar practica pe scară largă ar fi nenumărate plângeri că bateria se descarcă prea repede.
Este posibilă, şi teoretic nedetectabilă.
Un lucru însă nu îl pot camufla când e vorba de un telefon mai bunicel, fiindcă ţine de legile fundamentale ale fizicii: încălzirea suspectă a aparatului când nu e folosit şi consumul suspect de rapid de energie din baterie… 😀
Pe ce te bazezi când spui că e posibilă? Eu am spus că nu știu dacă e, în sensul că nu știu dacă această funcționalitate este implementată în softuri, și nici n-am citit standardele de telefonie ca să știu dacă protocoalele permit așa ceva.
Dealerii britanici dau cocaină la schimb pentru telefoane Nokia 8210
„Chestia asta cu GPS-ul și monitorizarea nu le prea convine celor care fac afaceri despre care n-au chef să știe restul lumii. De exemplu, infractorilor și dealerilor, care – din cauza naturii muncii lor – sunt, pe bună dreptate, paranoici că li se monitorizează fiecare mișcare.
Cel mai bun remediu pentru această problemă e să treci, de la un Android sau un iPhone, la un telefon de modă veche. Iar telefonul vechi preferat de toată lumea cu care am vorbit e Nokia 8210.”
„Poliția folosește acum wifi și Bluetooth ca să obțină informații din telefonul tău și pot asculta convorbirile mult mai ușor decât până acum. Toți dealerii pe care îi cunosc folosesc telefoane vechi și toți preferă Nokia 8210 pentru că e foarte mic și bateria ține foarte mult.”
(Wi-Fi 802.11g nu bate mai departe de 20 de metri şi experienţa cu un router ieftin arată că dacă e măcar un perete între tine şi el e mai probabil să fie doar 15 metri. Aproape toate telefoanele au Bluetooth Clasa 2, limitat la 2.5 mW şi 10 metri. Aşa încât băieţaşii cu drogurile încuie uşa care nu trebuie 😀 )
Dealerii de droguri nu sunt recunoscuți pentru abilități intelectuale ieșite din comun. Ca dovadă, li se pare că un telefon pe tehnologie GSM e mai sigur decât unul 3G…