Bărbații din agenda mamei

Cum am învățat-o pe mama să (nu) le răspundă admiratorilor la telefon, și ce vor ei de fapt de la ea.
Pe mama o tot sună un fost coleg de serviciu, cu care ei nu-i face plăcere să vorbească. Mă uit în telefonul ei și mă ofer să-i bag numărul ăluia în agendă. Sare ca arsă:
– Dar ce-mi trebuie? Lasă-l încolo că nu vreau să-i păstrez numărul…
– Păi ca să vezi data viitoare, când te mai sună, că e el și să nu-i răspunzi, zic.
După o fracțiune de secundă i se luminează fața și zice:
– A, dar știi că nu ești proastă?!
După câteva zile îmi zice că am avut o idee nemaipomenită, dar că ăla a început să-i scrie sms-uri și o întreabă „ce faci, benezico, nu vrei să mai vorbești cu mine?”
Tocmai când începusem să mă gândesc că mama are un nou admirator, la 75 de ani, îmi zice că ultimul mesaj al ăluia e despre cum se oferă el să-i fie intermediar între ea și un alt prieten din tinerețe, acum căzut la pat, care nu mai poate să vină la ea la masă.
– Zice că se oferă să se ducă el cu mâncare la N. că să-i trimit eu mâncare acuma de Crăciun. Ce să spun, s-a găsit el acuma intermediar, atâția ani ne-am descurcat și fără el (colegul e proaspăt întors din emigrare și probabil nu are prieteni, de asta a cășunat pe vechii colegi). 
– Păi ce, vrea N. mâncare de la tine? Ți-a cerut el? o întreb eu pe mama.
– Ei vrea, da de unde!? Dă-l încolo de prefăcut, el vrea de fapt mâncare și mă minte că se duce să i-o ducă lui N. O prostie, nici nu i-am răspuns. Dar ai avut o idee foarte bună asta cu băgatul în agendă, ca să știu cine e.
Așadar, doamnelor, războiul sexelor nu se încheie nici la 75 de ani. Dimpotrivă, se diversifică 😉

Etichete: , ,

One Response la “Bărbații din agenda mamei” Subscribe

  1. marin 24/12/2016 at 13:37 #

    asta cu praspat intors din emigrare,fara prieteni,e cea mai trista faza.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani (II)

Bucuria revederii dupa 50 de ani

Noi nu am muncit pentru un regim politic, ci pentru bunăstarea unui popor. Am rămas aici ca o datorie față de cei care ne-au învățat. Însă acum în România specialiștii sunt tratați în bătaie de joc. Eu încă nu sunt pensionar, deci nu simt că atentez la siguranța țării, cum sunt considerați acum pensionarii, cu veniturile lor

Mergând pe sârmă

domnul i

Împrumutam bicicleta și mergeam noaptea în parc la Icoanei. Îmi era rușine altfel, pe zi, să nu râdă lumea de mine, că sunt ditamai bărbatul și cad de pe bicicletă. Că am căzut de câteva ori, dar de aia am și ales Grădina Icoanei, că are aleile de nisip și pământ, nu mă răneam prea tare când cădeam. În trei nopți am învățat.

Fiecare moment dificil din istoria unei țări are nevoie de victime

mineriada

Ce or mai face oamenii ăia care au bătut la Mineriadă? Or fi bine, sănătoși, or avea copii, planuri, or fi mulțumiți de viața lor, de deciziile pe care le-au luat, or dormi liniștiți? Or face politică?

Suntem mai proști decât ne credem, dar ne și cam place

ignoranta

Oamenii sunt mai puțin înclinați să caute informații după ce află că se înșală, deoarece le place să se simtă bine, nu incompetenți. În plus, când li se confirmă părerile, chiar false, creierul lor secretă dopamină și se simt ca atunci când fac sex sau mănâncă ciocolată.

Ce zice FMI de finanțarea găurii negre „biserica”, de la buget?

prefericitul Daniel arata calea

Biserica Ortodoxă Română nu vrea concurență pe piața lumânărilor și a locurilor de veci, dar vrea bani de la buget pentru salarii și catedrale. Oare FMI știe?