F ierbe presa internațională zilele astea pe un subiect petrecut acum 40 de ani și despre care s-au mai aflat noutăți acum 3 ani. Cam asta e actualitatea știrilor 😉
Dar să intrăm în subiect. E vorba despre filmul „Ultimul tango la Paris”, regizat de Bertolucci, în care a jucat Marlon Brando și tânăra speranță Maria Schneider. El avea 48, ea 19, combinația perfectă de amantlâc pasager, și în 1972 și acum. OK, și ce fac ăștia doi? Și-o trag pe tot parcursul filmului, într-un apartament jegos, dar minunat din Paris. El proaspăt văduv – nevastă-sa tocmai își tăiase venele în cadă, indecisă între soț și amant – ea tocmai avea să fie cerută de nevastă de logodnic și să înceapă împreună un frumos mariaj ca oricare altul.
Scena celebră deja cu presupusul viol (despre care recunosc, când am citit, m-a ultragiat și pe mine. De aia am căutat filmul ca să-l văd) se petrece din senin. Cred că cei doi, Brando și Bertolucci, s-au gândit de fapt să mai adauge un pic de condimente filmului, că era cam tern. De altfel Bertolucci povestește în secvența video de mai jos că tocmai luase micul dejun cu Brando în dimineața aia, pe masă era o baghetă și niște unt și… masculii din ei s-au înțeles din priviri, nu a fost nevoie să-și verbalizeze fantezia. Pe care au aplicat-o pe tânăra Maria fără s-o anunțe înainte, vezi fată că o să te lubrifiem cu niște margarină, ca să-ți iasă replicile mai natural… Dinspre mine nu le-a reușit secvența, adică după ce am văzut filmul m-am simțit ca atunci când citești o știre atrasă de un titlu fals și le faci trafic unora de la un site dubios. Evident până la urmă nu a fost de fapt viol (și dacă ar fi fost era ok să-l vedem?), ci doar un acting fără consimțământ, dar cu finalizare. Firesc, după asta, fata nu a păstrat legătura cu cei doi monștri ai cinematografiei.
Înțeleg că lumea cinematografiei s-a împărțit la aflarea veștii. Unii strigă viol, la cremenal cu regizorul, alții zic că ce regizor e ăla care nu e în stare să-și facă actrița să joace ca și când ar fi violată. Chiar așa, până la urmă de ce nu ar fi și crestat-o cu cuțitul, ca să urle mai natural de durere? Alții zic că până la urmă asta e, arta cere sacrificii, vorba aia, a căutat-o cu lumânarea. Pe cartea asta merge și Bertolucci, care susține că se simte vinovat de ce a făcut, dar nu-i pare rău.
Filmul nu e rău, dar nici extraordinar. Până și titlul mi s-a părut un fals pretext, cam după rețeta lui Cristi Puiu cu Sieranevada. Spre deosebire de Puiu, Bretolucci a băgat la final o scenă cu niște tango dement, ca să se lege titlul.
În fine, de ce vă spun toate astea, dacă tot nu m-a dat pe spate filmul? Păi mi-a rămas totuși în minte o scenă anume din film, în care duduia Maria se arată în toată splendoarea ei (înțeleg că după scena cu violul neconsimțit nu s-ar mai fi lăsat filmată nud în alte filme), frontal nudity în toată păroșenia cuvântul. Domnule, și avea Maria Schneider o pisicuțăăă, ca în poza asta. Ce vremuri au fost și în anii ăștia 70! 😉
Niste barbati egal niste canalii, vax Albina! S-au jucat si ei putin cu emotiile lu’ Maria Schneider. Ea trebuia sa-i traga un cot in dinti lui Brando si sa-si bage unghiile in curul lui, na. Apoi, sa protesteze, sa-i faca de ras public si sa refuze difuzarea filmului.
Si uite asa, ramanea cu onoarea reperata si scapa si de depresiile ulterioare.
Asa ii apuca pe toti ceasul sinceritatii dupa 100 de ani…ca sa mai aiba opinia publica ce sa mai rumege.
Da, cam la asta s-ar reduce, ca și când pui maimuța să facă ceva, să vezi ce iese
„Am, da’ n-am remuscari !” ?! Dincolo de exprimarea total confuza, dar lipsita de maiestria in gen a unui Becali, omu’ chiar n-are de niciunele, ba din contra, chiar tine mortis sa se fuduleasca cu consensul tacit, precum ca, vezi tu, intre doi granzi cuvintele sunt de prisos. Scena propriu-zisa nu-si atinge scopul, acela de a se apropia de un viol autentic (vezi mai jos de ce), in schimb realitatea povestita chiar reda un act de desconsiderare, spune umilinta deplina a unei tinere, oooricat de libertina ar fi fost ea. Doi cretini !
In termeni comparativi, „scuza artei” chiar mi se pare rizibila. Se compara rahatul lui de film, fie per total sau numai in privinta scenei de viol, cu e.g. „Young Adam” a lui David Mackenzie ? Cine-si doreste, se poate convinge singur, tragand cursorul direct la 1.12.12, si mai vorbim dupa aia.
https://www.youtube.com/watch?v=BsbNNJt1ot4
deci ce inteleg eu de aici e ca fie:
1. in filme nu e bine sa apara scene de viol (eventual nici crime, certuri, si alte fapte reprobabile. Numai susur de izvoare si nori lenesi pe un cer albastru)
sau 2. daca totusi reprezinti scene d.astea trebuie sa o faci asa… un pic la sanchi…ca sa se vada totusi ca e un film.
Btw imi vine greu de crezut ca tipa s.a simtit vreun pic amenintata pe un platou de filmare inconjurata de toata echipa de filmare. Ranchiuna de o viata are probabil alte cauze.
Parerea mea e ca toata povestea e despre un batran in cautare de atentie..
*vai tu, emotiile mariei schneider. plm…nu e actrita, nu asta e treaba ei? sa produca emotii??
altii slabesc 30 de kile pt un rol si nu fac atata caz ca asta pt putin unt dat pe pasarica. Asta presupunand ca vaicarelile chiar ii apartin raposatei si nu sunt scoase din context de mosulica.
despre asta ce spui, si tot in Paris 🙂 ??
http://www.imdb.com/title/tt0290673/?ref_=nv_sr_1
Se pare ca ceva se intimpla in Orasul Luminilor 😀
Un film mult mai bun decât ăsta, clar.
Io n-am inteles despre ce e vorba. a fost fata penetrata sau n-a fost? ca altfel, putea sa nu-i puna unt, tot nu mai conta, fara penetrare, nu e viol. sau e? chiar n-am inteles nimic. si eu de obicei inteleg.
Cică n-a fost penetrare, da’ untu’ a fost neanunțat (și deci, neacceptat în prealabil) și probabil intenția a fost s-o pună pe tipă pe gânduri (ce _alte_ surprize mai urmează?) Poate n-o fi în categoria juridică „viol”, dar tot e măgărie.
Am vazut filmul acum vreo 4 ani, si mi s-a parut incredibil de plictisitor si de nerealist. Eu, spirit cartezian, nu ma uit la filme ca toti artistii, ci ca inginerii, si ma preocupau, dupa cum ma tine memoria, urmatoarele chestii:
– cine platea chiria pentru apartamentul alora?
– se mai si satura omul de atita sex, mai este si despre altceva filmul asta?
– mi-a scapat faptul ca nevasta s-a sinucis, insa il retin si acum pe pateticul amant (cu intrebarea implicita „ce o gasit la el, sau, altfel spus, ce nu a gasit la sot?”)
In plus, celebra scena si-a pierdut efectul asupra mea, eu am interpretat doar ca tipul o penetreaza pe la spate, mai virtos, dar tot in orificiul clasic. Si, vai de mine, nu am interpretat scena drept viol. La cite facuse tipa pina atunci cu partenerul ei de sex, am vazut scena doar asa, ca un sex-surpriza, care inclina spre dominare, dar nu viol. Chestia asta ma pune pe ginduri, poate ceva nu e in regula cu mine
Una peste alta, nu am priceput deloc care era sensul filmului si de ce avea nevoie omenirea de el la momentul ala in timp. Filmul are exact virsta mea, insa mi s-a parut pretentios si lipsit de mesaj si pentru 1972, si pentru acum. Am fost si eu socata de „pisica” Mariei, dar retin si ca mi s-a parut ca are unul din cele mai frumoase trupuri goale pe care le-am vazut cinematografic. Chiar m-am mirat ca duduia nu a avut o cariera dupa acest ultim tango (poate o fi fost scena untului si circul din jurul ei de vina).
Uite de-aia nu ar trebui ca oamenii cu gindire analitica sa se uite la filme ‘artistice’, doar la comedii romantice si la filme politiste. Dar si la filmele politiste, adesea ma irita daca gasesc cite un „plot hole” care nu se explica. Poate nu ar trebui sa ma uit la filme deloc
Păi bine, mă, fraților, cum vine asta? Pif, paf, din pistoale. Du tu caii acasă. Dâ-mi un rachiu. Muierea mea, ia-o tu. Da’ ăl porumb… Al cui o fi ăl porumb, măă? Cine l-o griji? Cine l-o prăși?… Cine l-o culege?… Că-l călcau cu caii-n picioare, auzi! il călca cu caii-n picioare, mi se rupse inima!… Și nu mi-e mie de alta, da’ detei io doi franci, și nu știu al cui e porumbu’! Ce mai, taie-mă, omoară-mă, nu știu!
PS: De sex nu te saturi. Sau, cel puțin eu…
Xanaxdoo, Maria era frumușică toată, și mie mi-a plăcut ca prezență. Chiar dacă nu sunt ingineră, tot nu am reușit să rezonez cu întânirea asta a lor romantică și fără speranță, deși admit că cei doi erau personaje coapte pentru o astfel de aventură. Dar cred că din ingredientele astea se putea face ceva mai bun decât ce i-a ieșit regizorului ăsta cu untul.