Gitana, vinul care merge cu drepturile civile

 

Mama a absolvit școala viticolă de la Pietroasele, Buzău (binefacerea aia pentru care le e ea recunoscătoare comuniștilor), dar nu a apucat să profeseze în domeniu că a luat-o tata de nevastă imediat după. O fi rămas pesemne cu o nostalgie a vinului artizanal, că în multe toamne, înainte de 1989, cumpăra struguri din Obor, curățam amândouă boabele de pe ciorchine, le zdrobeam în butoiul de varză și le lăsam să fermenteze pe balcon. Cam până dădea bruma și avea nevoie de butoi ca să pună varza. Îl trăgea într-o damigeană pântecoasă de 50 de litri, îl învelea în scoarțele de la mamaie și-l lăsa să se odihnească tot acolo, în balconul închis și el artizanal, cu cornier, până la Crăciun. Atunci îl gusta prima dată. Boasca nu o arunca, o ducea la țară ca să facă frate-su țuică. Uneori făcea și „mâna a doua”. Oricum, vinul ăsta îi ajungea până hăt, după Paște. Nu mai știu dacă era bun sau nu, avea și ani cu ghinion, dar sigur era natural.

Într-un univers paralel, dacă ar fi avut altă vârstă și cu ce, probabil mama ar fi cumpărat o cramă lăsată de izbeliște de comuniști, ar fi investit în ea și în pământ, ca să-și creeze propriul brand de vin sănătos. În universul nostru s-a întâmplat asta în Republica Moldova, unde doamna Dulgher, vinificatoare cu diplomă, și-a implicat toată familia într-o astfel de afacere, cumpărând fosta Vinzavod Sovhoz Țiganca (Fabrica de vin a Cooperativei Țiganca, fondată în 1953) din zona de sud a țării, Valul lui Traian. Se întâmpla la finele anilor 90, iar vinzavodu Țiganca era „în delăsare”, după cum povestește Lilia, fiica cea mare a familiei.

Familia Dulgher a intrat în viticultură cu banii adunați din comerțul cu petrol. Ăsta a fost „primul milion” cum s-ar zice. Au început cu reconstrucția și retehnologizarea fabricii, apoi să cumpere, bucată cu bucată, pământ și să cultive vița de vie. Zece ani mai târziu au scos și prima sticlă cu vin. Azi au 400 de hectare de vie cultivată cu soiuri tradiționale și nu numai (Fetească Regală, Rară Neagră, Merlot, Cabernet Sauvignon, Saperavi, Riesling de Rhein sau Chardonnay), o capacitate de stocare de 7 milioane de litri în cramă și una de producție de până la 2,7 milioane de litri.

După ce l-au vândut o vreme vrac, în Europa și în Comunitatea statelor independente din fosta URSS, în 2010 vinul de la fosta Vinzavod Sovhoz Țiganca a căpătat un brand nou – Gitana winery – conceput de un argentinian, etichete desenate în Italia și noblețe dată de un celebru vinificator italian – Nicola Tucci. La 15 ani de la preluarea cramei şi la patru de la prima sticlă, firma a demarat şi exporturile de vinuri în România, Polonia, Belgia, Franța, Japonia sau Canada. Domnul Dulgher (care are origini bulgărești) și doamna Dulgher (cu origini poloneze) au rămas mama și tatăl afacerii Gitana winery din Republica Moldova, acolo în Stepa bugeacului, iar rodul muncii lor este vândut la București și în lume de Lilia.

Absolventă de drept, fiică de fermieri, medaliată pentru performanțe în agricultură de președintele Moldovei

„Mie îmi iese cel mai bine din familie!”, admite Lilia Dulgher fără modestie, chiar dacă spre deosebire de mama și tata nu a avut legătură cu munca pământului sau a viei. Lilia, blondă, subțire, cu o tristețe poetică pe chip, a absolvit Facultatea de drept și încă din anul doi și-a făcut ucenicia ajutându-și părinții la activitățile juridice din firmă. Azi stă într-un birou mic din centrul Bucureștilor și vinde vinul casei Gitana pe cele mai pretențioase piețe.

„Am făcut Facultatea de drept pentru a face dreptate în societate. Sunt balanță și îmi place dreptatea. Mă vedeam judecător… dar justiția în Moldova nu prea se face. Și mie nu-mi place să fac ceva prin alte căi decât cele corecte. Am absolvit la 21 de ani și la 22 am devenit director de societate. Facultatea a fost un lucru bun, pentru că m-a pregătit din punct de vedere legislativ.”

Prima societate pe care a condus-o a fost de fapt o fermă agro-zootehnică. Creștea porci, cultiva cereale și vindea carnea într-o măcelărie amenajată în stil italian în centrul Chișinăului. „La acel moment era neajuns de carne de porc în Republică. Toată lumea zicea că agricultura e o activitate fără profit, dar eu am făcut profit. Măcelăria în stil italian am aflat-o într-un an când eram la odihnă în Italia, și mi-a plăcut tare mult acolo un magazin de desfacere și degustare, se făcea totul în fața clientului, era totul local. Așa am făcut și noi la Chișinău.”

Pentru afacerea cu porci, Lilia a fost decorată de președintele Republicii Moldova, în 2011, cu Meritul civic (Pentru muncă îndelungată şi prodigioasă în complexul agroindustrial, merite în sporirea eficienţei producţiei şi contribuţie la dezvoltarea infrastructurii social economice). Apoi „pentru că omul sfințește locul”, a vândut totul și s-a concentrat pe afacerea cu vin și vie a familiei.

„Din toată familia mie îmi reușește cel mai bine să vând. Fac ce trebuie cu pasiune, dacă lucrul nu este monoton. Nu-mi place monotonia. Am venit în România pentru că de aici poți să intri mai ușor pe piața europeană. Dar nu am venit în România ca să mă opresc aici. Vând vin în Polonia, Franța, Belgia, Japonia. Dacă ai darul de a vinde, vinzi și castraveți grădinarului. Dacă mă gândesc la toate problemele care pot apărea nu mai ies din casă. Și au fost câteva probleme de-a lungul anilor. Numai dacă îmi amintesc de ziua aia în care ni s-a răsturnat un camion plin cu 15 tone de Lupi – cel mai scump vin al casei, 100 de lei sticla la raft – și am pierdut 20.000 de sticle….”

Vinul nu e pâine, e răsfăț, distracție, plăcere, ca și cum te-ai alinta

Citiți această poveste pentru că Gitana winery este singura firmă care a acceptat să ne ofere vin pentru petrecerea organizată de APADOR-CH – Ziua drepturilor omului, din 10 decembrie. Este deci un advertorial, dar în același timp o întâlnire interesantă, pentru mine, cu un vin despre care nu auzisem și nu-l gustasem până acum. După cum a admis și Lilia, în materie de vinuri din Moldova, noi ăștia profani am auzit de Purcari și atât. Vinurile Gitana se găsesc și în supermarket – de exemplu la Mega – dar pe raturile de mai sus, adică într-o categorie de preț la care nu ajung mulți.

De asta i-am zis Liliei că trebuie să fie tare pricepută să reușească să vândă un vin mai scump, pe o piață atât de competitivă.

Când vând vin mă gândesc ca la ciocolată. Puțin și select. Vinul nu e pâine, e răsfăț, distracție, plăcere, ca și cum te-ai alinta. Mă gândesc la originea lui, la culesul manual, la poveste, dacă mai ai și o taină a creerii lui, moștenită…. Am plantat via în Stepa bugeacului, unde clima e perfectă pentru struguri roșii. S-au ales pantele special pentru plantarea butașilor ca să fie cât mai mult la soare. S-au ales soiuri clasice, autohtone dar și franțuzești. Clima ne ajută pentru că este la o sută de km de Marea Neagră. Avem multe zile însorite. Anul ăsta de exemplu am terminat culesul la 24 noiembrie la Cabernet. Deci noi la 24 noiembrie aveam încă soare. Apoi, culesul manual a fost de la bun început o strategie, ca să păstrăm cât mai mult ceara de pe boabe, care la fermentare joacă rol de drojdie. Suntem o casă de vinuri artizanale și așa vrem să rămânem. Ne gândim ca în viitor să organizăm și tururi de degustare, dar mai avem de lucru. În fiecare an e ceva de îmbunătățit.”

Etichete: cules de struguri, Gitana winery, Lilia Dulgher, mama, vin artizanal, vinuri Gitana, Vinzavod Sovhoz Țiganca, viță de vie