Popor latin, caut avocat nordic, cu prințip

Avocatul poporului, Victor Ciorbea, a înfuriat poporul, sau cel puțin o parte a lui, atacând la Curtea Constituțională legea care îi interzice lui Dragnea să fie prim ministru. A făcut o ditamai lista de motive – de te și miri cum de a ieșit ceva atât de neconstituțional pe poarta parlamentului – în esență spunând că în România poți fi președinte sau parlamentar dacă o instanță judecătorească nu ți-a interzis drepturile civile, printr-o condamnare definitivă, în timp ce pentru ministru sau prim ministru interdicția e mai generală, formularea fiind vaga „a suferit o condamnare penală”. Ca nejuristă, eu înțeleg că ce zice Ciorbea ar fi că dacă un hoț căruia instanța nu i-a restrâns și drepturile, ba o fi și reabilitat, poate ajunge președinte sau parlamentar, de ce același hoț să nu fie și prim ministru? Nu e cazul lui Dragnea, care mai are câțiva ani până la reabilitare, dar orișicât, e bine ca legile să fie clare și simple, deci o pronunțare a CCR în cazul ăsta e posibil să nu strice. (va fi interesant dacă CCR va decide că legea aia e neconstituțională, iar decizia CCR va fi semnată de președintele curții, Valer Dorneanu, care a semnat și legea incriminată, în 2001, când era președintele Camerei Deputaților 😉 )

Faptul că AVP decide să se autosesizeze în acest caz, care momentan îl ustură pe un singur om, se înscrie oarecum în tipicul activității sale de până acum, Ciorbea remarcându-se mai degrabă prin intervenții punctuale, întru binele unor condamnați celebri, sau perpelindu-se de grija unei televiziuni ca Antena 3 de exemplu. Mai puțin a excelat în rest, dar ca să fim corecți politic trebuie să recunoaștem că a avut și unele mici scăpări, când a acționat ca un avocat al poporului, nu al celor care l-au numit. De exemplu a atacat tot la CCR o ordonanță de-a lui Ponta, pe motiv că nu era urgentă, iar CCR i-a dat dreptate. (pentru cârcotași, da asta s-a întâmplat în 2015, înainte ca Ponta să pice)

Ce se întâmplă de câteva zile, de când Ciorbea și-a dat singur cu testa în bruma de imagine pe care o avea, este tot un exercițiu de imagine, dar de data asta făcut de poporul indignat. Peste 100.000 de persoane au semnat pentru demiterea lui Ciorbea din funcție și îi aruncă cuvinte de ocară personajului, pe Facebook dar și prin telefon, de când cineva i-a făcut public numărul. Omul n-a reacționat bine la sudălmi, cine o face? Ce i se întâmplă acum lui Ciorbea e mai degrabă o lapidare cu pietre virtuale în piața publică, de către o mulțime degrabă vărsătoare de sânge, dar in general incapabilă să înțeleagă chichițele unui text juridic sau măcar să priceapă care e treaba cu avocatul ăsta al poporului, care de fapt e doar un ins singur aflat la cheremul unei majorități simple din parlament, indiferent care ar fi aia.

De ce avem un avocat al poporului slab 

În teorie nu e mult diferit la noi față de alte popoare (găsiți aici cum funcționează avocații altor popoare). Are un mandat de 5 ani (în alte țări durează 6), care i se poate reînnoi o singură dată, e votat de parlament (în alte țări mai e numit și de guvern sau de monarh), demis tot de parlament, dacă … printre altele nu are o activitate corespunzătoare, adică nu ține cu poporul, firește 😉 Acesta a fost motivul oficial pentru care s-a trezit demis brusc din funcție în 2012 și Gheorghe Iancu, Avocatul poporului ce fusese ales doar cu un an înainte. În realitate, însă, Iancu era omul PDL, iar în 2012, când USL a dat lovitura de palat în care a schimbat președinții celor două camere și l-a suspendat pe Băsescu, avea nevoie și de un avocat al poporului care să țină cu noua majoritate din parlament.

Victor Ciorbea a fost numit abia în 2014, după ce la cârma instituției fuseseră vreo doi interimari. Ca o pată de culoare, Ciorbea a fost propus de PNL, dar votat doar de PSD pentru că PNL se supărase între timp și și-a scos parlamentarii din sală. Și mai ironic e faptul că Ciorbea, un țărănist, a ajuns să ocupe un scaun importat în 1990 de la popoarele nordice. Dan Amedeo Lăzărescu a insistat să fie inventat Avocatul poporului și în Constituția noastră, ca să aibă cine să apere poporul de abuzurile statului. Cei care s-au opus atunci la asta ar fi fost tocmai țărăniștii (sursa), care au zis că poporul poate să-și apere singur drepturile în instață, cum era și în interbelic.

În fine, Ciorbea nu are, așadar, decât doi ani de mandat împliniți și cu siguranță ar vrea să mai stea pe funcție măcar până împlinește 5, dacă nu chiar maximum de 10 prevăzut de lege. Pentru asta, însă, trebuie să aibă grijă să nu supere majoritatea din parlament, care oricând poate să constate că „nu-și îndeplinește îndatoririle față de popor” și să-l demită. Dacă ar fi rămas un simplu apărător al drepturilor omului, Avocatul poporului ar fi avut toate șansele să rămână o funcție neinteresantă pentru politicieni, însă în 2003 i-au fost sporite atribuțiile prin adăugarea acestei pârghii, de a ataca legile și ordonanțele la CCR. De atunci a devenit, se pare, AVP un instrument politic și a încetat să mai fie unul civic – dacă o fi fost vreodată.

În aceste condiții, cam care credeți că ar fi șansele ca majoritatea PSD+ALDE din parlament să-l demită pe Ciorbea, sub presiunea celor peste 100.000 de semnături adunate de oamenii indignați că Ciorbea nu ține cu poporul, ci cu PSD? Eu cred că într-un singur scenariu s-ar întâmpla asta: dacă PSD-ul actual (nu cel condus de Ponta care l-a votat pe Ciorbea în 2014) ar vrea să-l schimbe acum pe Ciorbea cu cineva și mai obedient. Oricât ar părea de incredibil, sunt sigură că există un astfel de candidat.

Ciorbea are datorii de 1,5 milioane de euro și niște creanțe incerte de 1,2 milioane de euro

O altă chestiune care trebuie amintită în această afacere, în care toată lumea se indignează că uite cum nu are Ciorbea coloană vertebrală, de parcă noi am fi un popor de o moralitate scandinavă, este situația financiară a lui Victor Ciorbea. De câteva zile am stat și i-am studiat declarațiile de avere și interese, postate pe site-ul Agenției Naționale de Integritate. Omul s-a aruncat în 2007-2008 la niște credite care însumate depășesc 1,2 milioane de euro, aparent ca să-și construiască un căsoi de 700 de mp împreună cu soția. Fiica era deja plecată în SUA, unde învățase la Harvard, și unde ulterior s-a căsătorit cu un domn care lucrează într-o mare firmă americană, cu interese imobiliare și prin România (asta am aflat googălindu-l pe domnul Ciorbea, desigur că organele de control ale statului ar avea la dispoziție și alte mijloace în afară de Google, dacă ar fi curioase).

Fie că nu i-au ajuns banii, fie că l-or fi adus între timp menajerele în sapă de lemn (nu e ușor să faci curat în ditamai casa), Ciorbea a mai contractat și alte credite de atunci, în prezent datoria lui cumulată fiind de peste 1,5 milioane de euro, scandentă în 2024. Pe care aparent trebuie s-o achite din salariul de Avocat al poporului (aproape 110.000 de lei anual = 24.000 de euro) cumulat cu cel de avocată a propriei case de avocatură al soției (216.000 de lei = 48.000 de euro). În total, deci, oamenii ăștia sunt siliți să trăiască lunar din 6000 de euro și cu sabia acestei datorii de 1,5 milioane de euro deasupra capului.

Ce este mai interesant în declarația de avere a lui Victor Ciorbea abia urmează. La capitolul 3 din secțiunea active producătoare de venituri figurează o frază care sună așa:

Deci domnul Ciorbea susține că are de primit „circa” 1.200.000 de euro din contractele de reprezentare juridică pe care le-a încheiat în perioada 2003-2014 cu diverși clienți cărora le-a câștigat casele probabil naționalizate, și care-l vor plăti când vor vinde casele sau … la calendele grecești, dacă ne gândim că totuși el așteaptă banii ăștia de peste 12 ani.

Ce păzește Agenția Națională de Integritate?

Poate că e doar o scăpare sau poate că e ditamai falsul în declarația de avere, dar această frază figurează în toate declarațiile lui Ciorbea din 2012 încoace, mai puțin în cea din octombrie 2012, depusă în calitate de candidat (ce interesantă ar fi fost declarația lui de avere de după ce a fost primar și premier 😉 ). Deci în octombrie 2012 candidatul Victor Ciorbea are doar venituri din avocatură, fără să amintească ceva de vreo creanță, iar două luni mai târziu, senatorul Victor Ciorbea își trece în declarația de avere că are de primit „circa” 1.000.000 de euro de la clienți reprezentați între 2007-2012. Între timp, în declarațiile de avere depuse ca AVP s-au făcut 1,2 milioane de euro, creanțe din contracte încheiate între 2003 și 2014.

O fi vreo chestie obișnuită în lumea avocățească, să muncești așa pe caiet, cum s-ar zice, cu decadele. Dar poate fi și un cec în alb pe care politicianul și-l trece în declarația de avere, ca să-și justifice eventualii bani negri pe care are să-i facă în timpul mandatului. Nu știm asta, până la urmă nici nu avem cum să aflăm, ce mă nedumerește pe mine este de ce ANI nu a investigat acest aspect. Or fi contracte declarate la Barou, or fi din 2003 sau din 2007 încoace? Declarațiile sunt contradictorii și cred că normal ar fi fost să fie verificat. Nu e vorba de vreun primar obscur de comună, ci de ditamai Avocatului poporului, un om despre care scrie toată presa că are datorii mari și la bănci și la stat (nu și-a achitat nu știu ce impozite și contribuții sociale), și în a cărui declarație de avere apare în mod dubios că ar avea niște sume de recuperat, dar abia după ce e ales, nu înainte. Mă întreb dacă cineva de la ANI chiar citește declarațiile astea de venit postate pe site la ei sau doar le-au pus așa ca să mimăm transparența?

Esența problemei nu stă în demiterea sau nedemiterea lui Victor Ciorbea. El este doar un nume pus vremelnic pe o funcție copiată de la popoarele nordice, dar care la noi nu funcționează. Nu din cauza omului care o ocupă, ci din cauza năravurilor societății în care există. În Norvegia (știu, exemplul e deranjant pentru unii cititori care m-au criticat că sunt prea laudativă de când m-am întors de acolo), Avocatul poporului are fix aceleași puteri ca și la noi și mai mult sau mai puțin aceleași atribuții. Deciziile, rapoartele făcute de el nu conțin măsuri coercitive, însă o instituție care e criticată de Avocatul poporului va face tot ce-i stă în putință să repare neajunsurile și să se conformeze sugestiilor. La ei nu există amenzi sau pedepse dacă nu respecți ce zice AVP, pentru că nu există să se întâmple asta. La noi nu se conformează nimeni tocmai pentru că nu există amenzi, iar AVP nu are, în realitate, vreo putere asupra instituțiilor statului care nedreptățesc cetățeanul. Nu mai departe de acum câțiva ani, reprezentanții AVP s-au dus să investigheze ce se întâmplă la Secția 10 de poliție, unde fusese omorât în bătaie un om. Era să și-o fure și ei de la organ.

Oricât de frustrant ar părea pentru unii, poate pentru cei 100.000 de cetățeni care de bună credință au semnat ca să-i ceară demisia lui Ciorbea, mă tem că Avocatul poporului nu face decât cinste poporului din care provine și se supune, iată, alegerilor făcute de popor. Un popor care știe să-i scoată ochii altuia că nu e erou, că nu preferă să-și piardă job-ul și să țină la prințipuri, dar de regulă eșuează el însuși la proba prințipului, în viața personală. Pe facebook toți suntem frumoși, deștepți, drepți, morali, respectăm principii și defilăm cu ele în gură. În viața reală toți mai închidem ochii la una-alta, mai dăm o șpagă, mai acceptăm o mizerie la serviciu, în numele unei comodități sau a unor chestii personale, a unor slăbiciuni pe care numai noi le știm, ba poate chiar de frica zilei de mâine. Sau frica noastră de a ne pierde job-ul e mai acceptabilă decât dorința lui Ciorbea de a a-și păstra funcția, palatul și de a reuși să-și ducă zilele până îi plătesc clienții datoria aia de „circa” 1,2 milioane de euro? 😉

Etichete: avere Ciorbea, avocatul poporului, curtea constituțională, declarație de avere Ciorbea, demitere, Liviu Dragnea, morală, neconstituțional, Norvegia, popor, prim ministru, principii, semnături demitere ciorbea, Victor Ciorbea