Cum era să devin vegetariană

Slavă sfintei neîndemânări la cratiță că nu mi-a ieșit drobul vegetal cu care voiam să încep o viață sănătoasă ;)

drob-vegetal

Ca orice femeie trecută de o oarecare vârstă a inocenței, am intrat (tare) în noul an cu buna intenție de a deveni o femeie de casă. Că dacă ziarizdă am fost (iar presa s-a dus dracu), activistă mai sunt cât oi mai fi (dar nici oengismul ăsta nu se simte prea bine, Dumniezo să-l mai țină verde pe nea Soros, cât o mai avea și el bănișori), am zis că nu strică să încerc și la cratiță. Nu-i vorbă că am mai tentat eu zeii cu diferite ocazii, dar nu degeaba se cheamă rubrica asta „ceva bun de la mama”, când putea să se cheme „dollo coace bine”, cum amabil s-a exprimat cândva, la adresa mea, celebrul chef Exarhu.

Mi-am dezlipit, deci, degetele de tastatură și am intrat în bucătărie. S-a întâmplat la câteva zile după ce mă întorsesem acasă teribil de impresionată de un soi de drob vegetal degustat într-o vizită. Gazda îmi spusese ce conține, dar n-am insistat pe rețetă, ca să nu fiu nepoliticoasă (la drept vorbind nu eram decisă că o s-o încerc). Așa că m-am întors pentru scurtă vreme la taste, am căutat rețete pe Internet  cu conținut similar și gata, m-am apucat. Cât poate să fie de greu să fierbi niște linte (mai făcusem supă turcească), să călești niscai ceapă cu ciuperci și morcov ras, să le amesteci cu ouă și condimente și să le bagi la cuptor?

drob-vegetal2

Deloc greu. După cum se vede din imagini. Și nici prea îndelungat. Cât s-a fiert lintea am curățat ceapa, am tăiat-o cu noile cuțite de la Mega, la fel și ciupercile, am dat morcovul prin răzătoare, am călit toate astea. Când s-a scurs lintea le-am amestecat, am pus ouăle ca să se lege, mirodeniile, le-am băgat într-o cratiță la cuptor timp de 40 de minute, cum zicea la rețetă. Din păcate nu am avut tavă de copt chec, așa că drobul meu avea să iasă rotund ca o tartă.

drob-vegetal3

La ieșirea din cuptor totul era încă perfect. Deasupra spărsesem alt ou bătut cu niscai brânză și prinsese o crustă frumoasă, care la degustare s-a dovedit și gustoasă. Cine vrea să rămână cu o impresie bună, nu e nevoie să citească mai departe. Cine vrea, însă, să știe adevărul….

Adevărul e că drobul meu vegetal a fost un eșec de imagine, adică taman chestia din care-mi câștig eu traiul 😉 Am lăsat cratița să se răcească, așa cum zicea la rețeta de pe net, și abia după aia l-am răsturnat. Trebuia să-mi dau seama că tipa de pe blogul de pe care m-am inspirat mănâncă rahat, că sigur drob din ăla n-a mâncat. Sau l-a mâncat cu lingura ca mine pe al meu, că și al ei arăta zdrobit în poze. Dar ea a zis că vai, l-a scos din tavă prea devreme, fără să-l lase să se răcească, că era nerăbdătoare să-l guste, vezi bine. Uite și eu am fost nerăbdătoare, dar tot am așteptat. Și la ce mi-a folosit? Tarta mea a fost probabil prea mare. Dacă puneam conținut mai puțin ar fi avut șanse să se închege mai bine și să rămână compact. Poate mai încerc altă dată, poate nu.

Încă mai mănânc din el și azi, la câteva zile de când l-am făcut. Ba chiar i-am obligat și pe alții. Mmm, știi ce bun e? Ia, nu te uita că arată nașpa! E gustos, pe bune, mmmm! De bun e bun, foarte gustos (de ce n-ar fi, tot ce am băgat în el e bun) decât că s-ar încadra mai degrabă la piure sau garnitură inedită de… ceva. Un amestec de legume compactate (dar nu suficient cât să stea într-o formă) la cuptor. În fine, ce e cert e că deocamdată o să rămân la drobul de miel/ied al mamei. Ăsta de legume produce și prea multe bășini, dacă e s-o spunem p-aia dreaptă.

Etichete: , , , , ,

11 comentarii la “Cum era să devin vegetariană” Subscribe

  1. eu 12/01/2017 at 20:51 #

    Incearca cu nuca si fulgi de ovaz. In rest cam aceleasi legume si condimente. Are o consistenta si gust asemanator cu cel cu carne.

    • Dollo 12/01/2017 at 21:23 #

      Da, da, rețeta originală avea și nucă, dar eu n-am avut.

  2. Stefan Bragarea 12/01/2017 at 21:44 #

    Doamnă Benezic
    Dacă mai faceți d-astea îmi voi pierde reala stimă pentru scriitura dvs.
    Vegetarianismul pur este o prostie, cu atât mai mult în cazul persoanelor intens solicitate mental și/sau fizic. Dna dr Bilic vă poate spune cu competență cât de utilă este o alimentație diversificată
    Este adevărat că boii sunt vegetarieni, dar…
    Sincer, chiar vă necăjește un mic insucces în bucătărie?
    Eu sunt inginer și se pare că am o solidă pregătire teoretică, dar dacă trebuie să bat un cui cu siguranță îmi voi face degetele varză. Și nu am complexe din această cauză – am din altele…
    Otherwise, have a nice New Year
    (Ce bine că nu ați avut nucă)

    • Dollo 12/01/2017 at 22:17 #

      Înseamnă că trebuie să mai lucrez la scriitura asta dacă nu a fost evident că postarea asta nu trebuie luată în serios 😉

      • Stefan Bragarea 13/01/2017 at 08:42 #

        Îmi cer scuze pentru prostul obicei de a lua doamnele în serios. Necazurile vârstei…

    • dumitru 15/01/2017 at 21:42 #

      buna seara , dl. Stefan ,
      de unde stiti dvs ca vegetarianismul este o prostie ?
      Pregatirea dvs teoretica pretins solida , nu face doi bani daca faceti afirmatii fara sa va documentati .
      cititi ,va informati si apoi dati-va cu parerea.
      Cu stima ,
      GH.Dumitru

  3. Motanul 12/01/2017 at 23:00 #

    Probabil ciupercile de conserva strica reteta. Am facut si eu ceva similar si degeaba. Fara ciuperci iese mai bine. Bagi altceva in loc. Carne de exemplu!

    • Dollo 13/01/2017 at 01:21 #

      Nu erau de conservă. Erau proaspăt culese din Mega. Dar ideea cu carnea nu e rea deloc 🙂

  4. mihai 13/01/2017 at 09:12 #

    Eu am învățat următoarea rețetă universală, funcționează la orice fel de preparat!

    Merg la piață/magazin și cumpăr ingredientele necesare. Le aduc acasă și le depun în bucătărie. Pe urmă, iau copilul și ne culcăm pentru somnul de prânz. Când ne trezim, mâncarea este gata!

  5. Marius Georgescu 13/01/2017 at 19:26 #

    Finalul face toți banii.Ca de obicei.

  6. R. Mihaela 21/01/2017 at 16:49 #

    M-am mai „riscat” cu astfel de retete de pe online de la „bucatari” si m-am fript – bine, nici eu nu sunt foarte indemanatic in bucatarie, dar chiar si asa…

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Cum am fost jefuiți în Valparaiso

20180312_112948

Tâlhăriți de bagaje în piața centrală a celui mai vechi port sud-american, Valparaiso, orașul chilian de patrimoniu UNESCO.

Cu prejudecățile la Roma

Vaticanul după ploaie

Cum am cheltuit pensia pe o lună a mamei la o masă de fițe la Pierluigi în Roma

Scrisoarea pe care n-a mai primit-o Eugen Ionescu

dosarul-profesorul

Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale

Meșterul român: manualul sunt eu! (IV)

turnare placa

În care se face, în sfârșit, fundația casei și se vorbește despre hachițele meșterului român, despre cât de priceput e și cât se cere plătit. La final, un scurt video demonstrativ.

Fără dosar cu șină la Consulatul Boliviei

20180224_105612

Aventurile birocratice din lumea care nu vrea să înțeleagă avantajele renunțării la vize turistice.

De ce picură în Casa Poporului

casa poporului senat

Un accident umed a fost descoperit ieri, pe Facebook, în Parlament. Pentru că am apucat s-o cunosc pe mama Casei Poporului înainte să moară, vă invit să citiți un text din care veți afla și voi cum e când se sparge o țeavă în Palat, cum intră zăpada în birouri iarna, de ce unii zic că ar fi nevoie de termopane noi, câtă apă, curent și nervi consumă Casa Poporului ca să fie ceea ce este: locul în care cei mai iubiți fii ai poporului muncesc zi de zi pentru propășirea noastră, a tutulor.