Blocul în care m-am născut și am copilărit, mai bătrân deci ca mine, a intrat în reabilitare abia anul trecut înainte de Paște, mult timp după ce blocurile vecine, construite în anii de avânt edilitar comunist, fuseseră deja capitonate cu scârțâitoare și tencuite în culori stridente. Nu discutăm aici ordinea în care primăria a ales să reabiliteze termic blocurile, că nu vechimea a stat la baza acestei liste, după cum nici logica sau măiestria nu au vreun rol în ceea ce s-a făcut în operațiunea asta. Într-o discuție purtată astă vară la o ședință a Consiliului local sector 3, primarul Robert Negoiță a admis că lucrările s-au făcut prost și greu, dar a motivat că asta e, nu avem cu cine, că ne-au plecat valorile peste hotare. Tot el zice că dacă nu mai avem meseriași nu înseamnă că noi nu mai facem treabă aici în țară. O facem cum putem.
Prost și pe bani mulți, ar fi calificativul, dacă ne luăm după vocile care spun că reabilitarea ar costa cam 35.000 de euro pe apartament (la banii ăștia îl făcea din nou), dar realitatea e că nu știm exact pe câți bani, că primăria domnului Negoiță nu e cea mai transparentă dintre instituțiile statului. Încă mai cred că cifra asta de 35.000 de euro e greșită, altfel nu îmi explic cum au explodat așa prețurile față de 2010 când am documentat eu acest fenomen.
În fine, după aproape un an de șantier (început înainte de Paștele 2016 și nefinalizat nici acum), blocul mamei arată pe dinafară rozaliu cu gri, ca un șobolan în cerul gurii, iar pe dinăuntru are încă multe de reparat în urma dezastrului făcut de meșteri când au pus termopanele. Mama de exemplu are câteva găuri în balcon, de la piroanele băgate în ziduri ca să susțină schelele. Când au demontat schelele și au scos piroanele, a mijit soarele prin găurile alea.
Mai întâi au pus schelele, au montat plăcile de scârțâitoare, le-au tencuit, apoi i-au anunțat pe proprietarii care deja aveau termopane puse și nu voiau să le schimbe că, ghinion, trebuie să le desfacă glafurile de la ferestre și balcoane, că nu se mai potrivesc cu noile grosimi ale pereților exteriori. Locatarii care nu aveau termopane n-au fost mulțumiți de firma desemnată de primărie să le monteze, au făcut niscai scandal, le-au adus alta, rezultatul e, vizual cel puțin, trist. Geamurile noi nu respectă nimic din arhitectura blocului (la dormitoare aveau trei geamuri, acum au patru mai mici, la balcoane au făcut un soi de puzzle din geamuri fragmentate în dreptul bucătăriilor, ca pe la mijlocul lor să scoată aerisirea hotei, deși nu are toată lumea hotă). Toate arată de parcă ar fi fost de fapt proiectate pentru altă clădire și le-au folosit la asta din lipsă de variante.
În interior au înlocuit robineții caloriferelor, evitând cu grijă să se atingă de restul rețelei. Atât era în proiect, atât s-a făcut, chiar dacă țevăraia blocului e la fel de bătrână ca și blocul (40+) și cu siguranță are nevoie de reabilitări. La mama demontarea unui robinet vechi s-a lăsat cu ruperea unei țevi și a trebuit înlocuită pe banii mamei. Pentru că locatarii nu au fost de acord să-și monteze și repartitoare de căldură (au auzit ei că la blocul vecin, cu arhitectură identică, după montarea repartitoarelor s-a majorat factura la căldură), robineții montați pe calorifere nu le folosesc acum decât ca să închidă sau să dea mai încet radiatoarele, care fiind din fontă dau destul de multă căldură. Desigur că în limbaj oficial, primăria spune că blocurile reabilitate înregistrează deja economii importante la întreținere. În realitate lucrurile sunt mai nuanțate.
De exemplu am pornit astă vară o discuție cu mama pe tema asta, a economiei pe care o pot face totuși, ca bloc, chiar dacă nu au montate repartitoare și deci nu pot beneficia de ea strict cei care închid robinetul și mai pun o haină în plus – așa cum ar prefera mama.
Eu i-am zis că acum dacă tot au cu ce, pot da caloriferele mai încet, atunci când li se pare că e prea cald, iar asta se va vedea în contorul de jos, de la intrarea în bloc, care va înregistra per total un consum de căldură mai mic. Așa ar fi logic.
– Da, zice, mama, dar degeaba închid eu caloriferul, dacă nu îl închide și domnul E., care tot timpul se plânge că îi e frig. El și alții din bloc tot timpul vor căldură din octombrie până în martie și ne certăm mereu pe tema asta. Eu ca să fac economie prefer să mă îmbrac mai gros și să dăm drumul la căldură din noiembrie-decembrie.
– Da, dar chiar și așa, dacă să zicem că jumătate din bloc vrea temperaturi mai mici și închide caloriferele, iar cealaltă jumătate le lasă la maxim mai mult timp, pe medie, pe bloc, tot se va consuma mai puțin acum, de când puteți să faceți asta, față de cum era înainte (din cauza vechimii foștii robineți erau blocați și inutilizabili). Deci la factura lunară o să vedeți că o să fie măcar cu puțin mai mică.
– Da, și ce folos? Adică eu fac eonomie și toți plătim la fel? De ce să fac eu economie pentru ei? Mai bine le las așa și eu și gata, a decis mama.
Am avut discuția asta prin vară. Acum, când blocul e aproape gata și se simte deja în casă o temperatură mai ridicată, datorită mai bunei izolări a pereților, mama a început să răsucească robinetul de la calorifer, mai înspre mediu, pentru că i se pare prea cald. Nu se mai gândește că domnul E. își va ține caloriferele la maxim și probabil nici la economia generală a blocului nu-i stă mintea, ci mai degrabă la confortul personal. Înainte deschidea geamurile când îi era prea cald, și arunca pe fereastră gigacaloria.
Sigur că ce vă povestesc eu nu e o soluție normală de economisire și folosire a resurselor. La fel cum nu e nici reabilitarea blocurilor, așa cum se întâmplă în România, populist, pe repede înainte, prin metoda „ciocul mic că plătește primăria, nu ai voie să știi tu, cetățean, dedesubturile afacerii”. Placarea blocurilor cu scârțâitoare și vopsirea lor este tot doar o etapă din lanțul eficientizării sistemului de termoficare, insuficientă în sine, așa cum nu a fost suficientă nici contorizarea scărilor de bloc, în mandatul lui Băsescu. Rezultatul acestor cârpeli făcute cu prețul unor îndatorări costisitoare și inutile ale bugetelor locale este, zece ani mai târziu, o regie de termoficare în insolvență, cu datorii mai mari decât întregul buget al Capitalei pe un an, un colos cu prea mulți angajați, plătiți ca să împacheteze aburul produs de ELCEN și să-l vândă la suprapreț. Din păcate nu există semne că Primăria Capitalei ar avea vreun plan real de eficientizare a sistemului. Nici în iarna asta, care a fost una electorală. Iar acum că au trecut alegerile, poate că oamenii ar trebui să se bucure că măcar li s-au îmbrăcat blocurile, că dacă se oprește căldura tot o să fie mai cald în casă decât afară.
P.S. O soluție mai bună ar fi fost să copiem modelul ceh, dar asta ar fi însemnat să lipsim primarii de acest instrument populist de câștigat bani și voturi în același timp, care se numește prețios reabilitarea termică a locuințelor.
Citește și:
Ciocu mic, primăria vă reabilitează gratis blocul
Constructorii despre reabilitare: Preţul cel mai mic, lucrarea de mântuială
Cum te convinge Negoiță să-ți reabilitezi blocul pe banii tăi
35.000 de euro de apartament pare intr-adevar exagerat.
In mod normal costul maximal al lucrarii trebuia sa fie trecut in indicatorii tehnico-economici ai lucrarii de reabilitare, hartie pe care primaria trebuia sa o trimita asociatiei de proprietari si pe care presedintele trebuia s-o afiseze la avizierul blocului inainte de inceperea lucrarilor. In mod normal, pentru ca in realitate in Republica Populara Sectorul 3 nu se intampla intotdeauna asta. Iar cand se intampla e dupa eforturi sustinute ale asociatiei. Si chiar daca primaria ar trimite hartia cum e normal, presedintii de asociatie sunt in majoritate, am impresia, pe dinafara in ceea ce priveste procedura care trebuie urmata.
La blocul meu, la fel de vechi ca al mamei tale, intrat in reabilitare tot primavara trecuta, acum terminat 99,99%, costul maximal a fost cam de 5500 de euro de apartament. Vom vedea daca l-au respectat peste 5 ani cand ar trebui sa incepem sa platim… 🙂
Văd multă amăreală, dar cam puține motive pentru ea. Mai exact, partea cu glafurile e normală, țevăraia a fost întotdeauna treaba asociației, iar toată căldura care se pierdea pe la ferestrele vechi și prin pereții goi acum chiar se economisește, fiind oprită a se consuma încă de la robineții cu termostat. Ca idee, și eu susțin ideea de robineți termostatați fără repartitoare, tocmai fiindcă modul de repartizare a costurilor mi se pare prea complicat și arbitrar.
Da, e păcat că nu e mai multă transparență din partea primăriei, mai multă educație din partea asociațiilor și mai multă responsabilitate din partea constructorilor. Dar nici chiar așa, să le băgăm pe toate în oala cu spleen…
Înseamnă că nu m-am făcut eu înțeleasă, iar tu ai rămas doar cu senzația de amăreală.
1. reabilitare termică înseamnă că reabilitezi clădirea din toate punctele de vedere, asta înseamnă că proiectul cuprinde și altceva decât placare cu polistiren și schimbare de tocărie, mai exact schimbarea instalațiilor interioare, pe unde vine alimentarea cu căldură măcar. am vizitat astfel de proiecte în Berlinul de est și în Cehia, nu spune nimeni că toate cheltuielile trebuie suportate de primărie, dimpotrivă, după cum am scris în textul despre Cehia, părerea mea e că nici reabilitarea asta exterioară nu era treaba primăriei, atâta vreme cât clădirile sunt private. de exemplu dacă stai la casă nu-ți reabilitează primăria acoperișul sau pereții, nu?
2. dacă tot și-a asumat primăria acest deziderat, putea să facă proiectele ca lumea, să includă și înlocuirea țevilor, cu creșterea corespunzătoare a părții pe care proprietarii o vor plăti ulterior – ca o creditare.
3. critica mea (că nu e amăreală) vine la adresa acestei cârpeli cu polistiren, care la unele blocuri a început să se și cojească, făcută ca să le ia ochii alegătorilor și să îngroașe banul pentru partid. beneficiul real așteptat de la această operațiune fiind deocamdată iluzoriu, câtă vreme oamenii nu sunt stimulați să facă economie, chiar și în lipsa robineților cu termostat. pentru că așa e când nu dai din buzunar pentru reabilitare, ci vine primăria și-ți face chipurile moka.
4. nu în ultimul rând, depășind faza pe bloc, constatăm că de fapt sistemul e oricum în colaps, câtă vreme RADET nu a fost, nu este și nu se știe când și cum va fi „reabilitat”. prin urmare, dă-mi voie să nu fiu atât de optimistă ca tine privind pereții rozalii placați cu polistiren ai blocului mamei.
1. Aia ce vrei tu e reabilitare „extinsă”. Pentru mine, reabilitarea termică e aia în care se reduce Qpierdut, iar înlocuirea țevilor interioare nu-l reduce! 🙂 Dar, mă rog, e un punct de vedere ingineresc.
2. Economic ar fi fost să se pună stimuli fiscali și facilități de creditare garantate de stat ca proprietarii să și-o facă singuri, după cum consideră necesar, de la proiect și până la recepția finală.
3. Beneficiul nu e iluzoriu, ci real: cantitatea totală de căldură necesară scade, mediul este stresat mai puțin. Oamenii nu trebuie stimulați să facă economie, întrucât scopul lor este să trăiască în confort. Economia de dragul economiei e un simptom al sărăciei. Ceea ce se întâmplă în mod natural e ceea ce face mama ta: își crește confortul prin izolare și termostatare. Economia de căldură e un efect secundar.
4. Din câte înțeleg, problemele sunt în principiu legislative: undeva scrie că statul trebuie să plătească subvenții, și n-a făcut-o. Oricum, nu cred că confortul a 2 sau 3 milioane de locuitori se va împiedica de niște legi amârâte. Conducerile se vor schimba sau nu, legile se vor schimba sau nu, banii vor fi plătiți sau nu, dar căldură pentru București va fi în continuare. A spus-o și Frank Herbert: The Spice Must Flow!
2′) Că de aia se plânge nea’ Negoiță că nu avem meșteri, fiindcă nu avem piață liberă pentru ei, pentru că toată piața e captată și distorsionată de stat!
Pare că tot nu ne înțelegem. Eu zic că placarea pereților și vopsirea lor e insuficientă pentru o economie reală, în lipsa unei eficientizări economice a distribuitorului de abur, tu zici că nu contează, că ăla nu e bugetofag, ci e doar o problemă de legislație, că cineva nu a dat subvențiile, dar că nimic nu contează, că nimeni nu va îndrăzni să oprească căldura în București.
Mie mi se pare că e ca atunci când ai o inundație și tu în loc să repari țeava spartă sau să închizi robinetul, te apuci să cumperi cârpe ca să absoarbă apa care iese pe sub ușă. Dar eu nu sunt inginer.
Hai să definim termenii, atunci. Ce înțelegi tu prin economie reală?
Eu citeam azi că rețeaua Radet este actualmente supradimensionată, fiind utilizată la 30% din capacitate (restul sunt debranșații, cu centrale de apartament, și consumul redus al reabilitaților. Așadar, ce fel de economie vrei să faci? La factura consumatorilor? La costul total de funcționare RADET? La subvenții? La gigacaloriile de înaltă temperatură și presiune oferite de Elcen? La consumul de gaz și păcură al Elcenului? La emisiile de dioxid de carbon ale Elcenului?
Exact, regia a rămas supradimensionată și nu îndrăznește nimeni să intre în ea pentru că înseamnă o criză socială și de imagine – mulți salariați, majoritatea neamuri, salarii inutile, firme căpușă etc – și nici tehnic nu cred că stă mai bine (s-au consumat la un moment dat niște credite pentru retehnologizarea punctelor termice, dar acum aud că tot învechite sunt). În continuare are un buget uriaș, consumă resurse inutil, încarcă facturi ca să acopere pierderi. În aceste condiții, chiar și închizând robinetul mai mult de jumătate din bloc, locatarii vor plăti tot o gigacalorie scumpă, purtătoare de costuri artificiale, niște facturi ce nu reflectă consumul lor, ci ineficiența sistemului. Soluția – din câte am auzit de la alții mai deștepți – stă în spargerea regiei în câteva unități mai suple, care să asigure termoficarea pe cvartale, tehnologizare și reabilitare a magistralelor pentru reducerea pierderilor și a costurilor de distribuție. Economia la subvenții ar trebui și ea discutată și păstrată subvenția doar în cazurile sociale, nu la grămadă cum se întâmplă acum. Deci răspunsul e da, se poate face economie la toate categoriile enumerate de tine. Termenii sunt definiți, discutați și răsdiscutați, nu se inventează acum, reabilitarea întregului sistem, de la elcen la caloriferului omului, e o chestie integrată, care trebuia făcută demult, iar noi o facem pe bucăți, după ureche.
*consumul redus (poți să editezi tu, te rog?)
După umila mea părere, spargerea în mini-radeturi de cvartal nu are cum să rezolve ceva, deoarece astea nu vor putea concura între ele (spre deosebire de cabliștii de acum 15 ani, care își furau clienții unul altuia). Fiecare va gestiona ne-suplu câte un monopol natural (cvartalul din dotare), instalațiile ar fi tot astea de acum, însă personalul TESA s-ar multiplica cu numărul de cvartaluri. În plus, ar fi scandal pe responsabilitatea asupra rețelei primare (conductele de la CETuri la punctele termice).
O idee bună pe care am auzit-o însă tot azi ar fi fuziunea dintre Elcen și Radet, care ar împiedica acumularea altor penalități având pe de altă parte beneficiul integrării pe verticală.
În ultimul tău mesaj aud iar tonul ăla de exasperare, fără să-mi fi răspuns la întrebare, așa că reiau:
„Eu zic că placarea pereților și vopsirea lor e insuficientă pentru o economie reală, în lipsa unei eficientizări economice a distribuitorului de abur” => presupun că te referi la ceva agregat financiar al radetului care nu scade. Eu mă refeream la consumul total de căldură, care scade cu fiecare metru pătrat de izolație pus în plus.
„tu zici că nu contează, că ăla nu e bugetofag, ci e doar o problemă de legislație” => aici e cu totul altă problemă, și anume politica locală. Undeva se fură în draci, că dacă nu s-ar fura ar fi bani iar Radetul n-ar fi în insolvență. Tare sunt curios cum o cheamă pe analoaga lui „Vrăbi” de la Radet (dar asta doar pentru că sunt obsedat de femei, vezi bine). Nu există niciun motiv tehnic sau economic pentru care un sistem de termoficare bazat pe cogenerare, ca cel din București, să nu fie rentabil economic fără subvenții. Dovadă stau toți cei cu centrală de apartament, care au randamente inferioare fără cogenerare! Nu-i mare scofală să faci un plan de investiții și să pui conducte izolate. Problema e politică: se VREA ca Radetul să fie permanent în budă, s-a dat INTENȚIONAT legea aia cu subvenția obligatorie, și tot intenționat nu s-au plătit banii stabiliți. Restul e doar perdea de fum.
În toată povestea asta, reabilitarea termică e victimă colaterală: acționează asupra principalului consumator teoretic de căldură (dacă Radet ar fi bine administrat, majoritatea căldurii primite de la Elcen s-ar livra în blocuri) și acționează imediat și nemijlocit prin reducerea pierderii căldurii din bloc (creșterea eficienței), ceea ce crește confortul resimțit. Înlocuirea țevilor din bloc nu îmbunătățește confortul sau eficiența termică, ci doar fiabilitatea instalației (risc mai mic ca blocul să sufere o avarie în miez de iarnă). În continuare nu văd de ce ar _trebui_ abordată termoizolarea blocurilor la pachet cu restructurarea Radet și cu înlocuirea coloanelor de încălzire din blocuri…
Mda, nici ideea de comasare a ELCEN cu RADET nu e nouă. Dar nici pentru ea nu există interes. Am scris aici despre asta, nu s-a schimbat între timp situația, din câte știu.
La drept vorbind mai exasperantă e discuția asta cu tine, că nu ajunge nicăieri și mă tem că nu am atâta elocvență ca să mă fac înțeleasă. Sau pur și simplu nu vedem lucrurile la fel 😉
Uite, m-am mai gândit un pic, și îți dau dreptate parțial, în felul următor: reabilitarea termică, ducând la reducerea consumului, ar trebui însoțită de redimensionarea/reproiectarea rețelei. Deci, de făcut câte un cvartal o dată, împreună cu înlocuirea țevilor din stradă și a instalațiilor din punctul termic local. Fără coloanele blocurilor! 😛
Soluția aplicată în cazul mamei tale este, într-adevăr, cam frecție la picior de lemn! Iată de ce:
S-au redus pierderile de căldură prin pereți și ferestre. Excelent! Însă, în lipsa repartitoarelor, comportamentul mamei tale e rarisim (adică reducerea căldurii prin robinetele caloriferelor), majoritatea vor prefera pe mai departe să deschidă geamul pe motiv că ”lasă, maică, că tot atît plătim! Mai intră aer prospăt, mai iese fumul de țigară…”.
Pe de altă parte, ”vecinii” au știut ei ce-au știut: repartitoarele pot fi o metodă f facilă de jecmăneală. Am trecut și eu prin etapa asta prin anii 2008-2010: înainte (cu căldură max în toate 3 camerele) cost încălzire 200-300 ron/lună de iarnă; după instalarea repartitoarelor (cu robinete setate așa, mai pt economie), 400-500 ron/lună de iarnă! Doar ”citirea” repartitoarelor mă costa 0,5eur/robinet; la total 5 robinete, 2,5 euro/lună era doar citirea (mă rog, deși raportat la cei 500 ron/lună, 10 ron pt citire nu pare mult dar pt aproape NIMIC, e de fapt enorm). Trebuie să menționez că în acea perioadă blocul nu era reabilitat termic (dar am adus aceste cifre în discuția despre repartitoare).
Așadar, de prin 2010 mi-am băgat șutu-n ea încălzire comună și am montat centrală termică. Cost total (proiect, materiale, execuție): ~10.000 ron. Însă rezultatele au fost imediate (max 150 ron/lună, an 2016).
Acum umblă ăia de la termoficare (cică s-au restructurat între timp) cu advertoriale prin ziare să treacă lumea înapoi la încălzire comună… Le zic ”pas” lejer!
Uitai să zic că înainte de a avea centrală termică, conform legislației (3 zile consecutive cu temperaturi sub…), se întîmpla să vreau totuși ceva căldură cînd… ia-o de unde nu-i! Nu mai zic de veșnicile ciorăvăieli cu vecinii că de ce s-a ”pornit” căldura iar alții, că de ce nu s-a ”pornit”…
În plus, vrei să faci un duș, păi lasă tataie apa să curgă 20-30 min pînă se încălzește (că vecinii ori nu fac duș, ori nu fac la ora aia)… Dar din advertorialele din ziare eu ar trebui să înțeleg c-aș fi mai ”green” cu încălzirea comună!
Pierzi din vedere boala națională, „curentul”! Eu cred că geamurile se vor deschide relativ puțin, pentru că toată lumea poate observa că dacă geamurile noi stau închise, nu e „curent”!
Ca să se producă ”curentul”, sunt necesare minim 2 căi de ventilație deschise. Se poate evita ușor.