Incredibil! Au ajutat o bătrânică să se înarmeze ;)

După ce a înnebunit lumea că nu avea suficiente cuțite la promoție, Mega Image a rămas cu cuțitele pe stoc și nu mai are bonuri pentru ele. Cum s-a rezolvat situația pentru o bătrânică din București, căreia îi mai lipseau doar 7 bonuri până la victoria finală.

Scenă înduioșătoare zilele trecute la un Mega de cartier. O bătrânică a cumpărat ceva, iar la casă după ce a plătit a cerut să i se dea și bonurile alea pentru cumpărat cuțite.

Nu mai dăm bonuri, gata, s-a închiat campania aia. Decât cuțite mai avem, bonuri nu, îi zice implacabil și tăios casierul, un bărbat între două vârste care abia se angajase la Mega Image și voia să impresioneze prin atitudine.

Aoleo, păi și cu ce mai luăm cuțite acuma? întreabă bătrânica consternată. Acasă o așteptau nepoțeii ca să le facă o plăcintă cu mere, iar cuțitașul ăla mic și ascuțit i-ar fi prins de minune ca să scobească merele de cotor.

Păi cine mai are bonuri pe acasă, nu știu, că cuțite avem, zice casierul mulțumit că are ocazia să vorbească despre oferta bogată de produse a magazinului la care tocmai se angajase.

Și nu mai aveți pe acolo niciunu…? Că mai am nevoie de șapte ca să iau și eu un cuțit, insistă doamna, jucându-și ultima carte.

Nu mai avem…, ridică casierul din umeri, încurcat că nu mai era nimeni la casa lui, ca să-și poată face de lucru cu alt client și să nu fie nevoit s-o privească în ochi pe biata bătrânică.

Bătrâna s-a dat de-o parte, dar a mai adăstat în loc, descumpănită, cu o hârtie de 50 de lei ținută de acum inutil în mâinile zbârcite. De la casa alăturată, la care eu tocmai îmi achitam cumpărăturile, un client din spate își deschide portofelul și o întreabă:

Câte bonuri ziceți că mai aveți nevoie?

Șapte!!, rostesc în cor și bătrânica, și casierul ei, privind în sus la bărbatul pe care generozitatea îl făcuse, parcă, brusc, mai înalt.

Bărbatul se scotocește în portofel și scoate o mână de bonuri, pe care i le întinde grămadă femeii. Ea le apucă cu ochii sticlind de emoție și mulțumește repetat.

Mișcat de gestul clientului, și casierul nostru își scoate o țoașcă de piele de sub casă și plusează:

Luați și de la mine două, ia vedeți, vă mai trebuie ceva?

Ia uite că vă dă și el două, haideți că se adună de un cuțit, o încurajează primul casier pe bătrâna căreia deja îi tremură mâinile de emoție și nu poate să-și numere bonurile căpătate.

În magazin se revarsă brusc o lumină caldă, însorită, în ciuda cenușiului rece de afară. Mă uit zâmbind neîncrezătoare la ei și în jur. Paznicul stă crăcănat în ușă și privește impasibil sceneta. O lacrimă i se furișează, totuși, din colțul ochiului stâng, precum ministrul Iordache din clădirea guvernului, în noaptea aia după ordonanță. Nu suntem la camera ascunsă. Dar o bătrânică din București tocmai a fost ajutată de doi buni samariteni să se înarmeze. Viva la revolucion! 🙂

*Întâmplarea e reală, doar cu descrierea m-am jucat puțin, că simțeam nevoia de nițică varietate între atâtea postări prea serioase din ultima vreme. Cu această ocazie marcăm și încheierea uneia dintre cele mai capitvante promoții derulate de Mega Image de când e el în viețile noastre 🙂

Etichete: , , , ,

5 comentarii la “Incredibil! Au ajutat o bătrânică să se înarmeze ;)” Subscribe

  1. Corporatista 11/02/2017 at 17:42 #

    Nu radea!
    Cutitele alea e bune!
    Am lasat si eu alor mei 2 cupoane sa imi mai cumpere, ca sunt belea de belea iataganele.
    Si nu li se rupe manareul, cum patesc cu alte pocnitori.
    Ca deh, imi place sa tai bine si apasat:).
    Apropo, unde mai sunt?

    • Dollo 12/02/2017 at 12:04 #

      Cam peste tot sunt cuțite acum.

      • Eugen 12/02/2017 at 13:30 #

        Chiar că.

        Într-un Carrefour era ditamai standul cu cuțite, săbii și iatagane fix în capătul raftului cu rechizite. Numa’ dădeai colțul (scuzați expresia) și aveai de ales: de pâine, de legume, de măcelar (!), cu lungimi ale lamei de la 15 în sus. Cel mai impunător pe care l-am văzut cred că bătea înspre 30-35cm. Numa’ bun de tăiat plăcinta cu mere…

        • adib 12/02/2017 at 17:28 #

          In Cora aveau macete de vinzare (!!!). undeva pe la 60-90 ron bucata (in functie de calitate) :))

  2. Corporatista 12/02/2017 at 21:48 #

    Cel mai bine discut cu sotul, in bucatarie, cand tai ceva si gesticulez cu cutitul.
    E numai ochi si urechi:).
    Gata! refac stocul! Ala de paine e bun si de transat porcul.
    Si foarfeca e ok.
    Doamne, ce preferinte pasnice am…

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

De ce nu plecăm din România

Mâini de români - copiii culegători de afine din Pasul Prislop

Dacă despre curajul și nerăbdarea celor care pleacă s-a tot scris, teama, lenea, sentimentalismul și, de ce nu, curajul de a rămâne al celorlalți a fost lăsat în umbră.

Megastructuri și mini-popoare

catedrala2

Cum ne privesc turiștii care ne vizitează Casa Poporului. Ce diferență e între uimirea lor și a noastră când le vizităm catedralele lor, vechi de secole. Și la ce ne ajută clădirile astea impunătoare pe noi, oamenii de rând.

Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid

Miron Radu Paraschivescu

Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai

De ce picură în Casa Poporului

casa poporului senat

Un accident umed a fost descoperit ieri, pe Facebook, în Parlament. Pentru că am apucat s-o cunosc pe mama Casei Poporului înainte să moară, vă invit să citiți un text din care veți afla și voi cum e când se sparge o țeavă în Palat, cum intră zăpada în birouri iarna, de ce unii zic că ar fi nevoie de termopane noi, câtă apă, curent și nervi consumă Casa Poporului ca să fie ceea ce este: locul în care cei mai iubiți fii ai poporului muncesc zi de zi pentru propășirea noastră, a tutulor.

Moartea iedului, mănânc și trăiesc

cioban-ied

Ciobanul mi-a zis să nu mă uit, că la ei femeile pleacă de acasă când se taie mieii. Am decis să nu-l ascult. Credeam că o să fiu mai tare ca Labiș și n-o să mai pot mânca după asta.

Nostalgii maso-comuniste de 1 Mai

steaguri

O frântură dintr-o zi grea, muncitorească, a unui chelner hâtru de la Restaurantul Riviera din Parcul 23 August.