O javră extraordinară

O zi din viața pisicii Toshiba: dragostea de pliculeț cu hrană umedă în vremea viscolului și a budei în fundul curții. În rest, trai neneacă, pe bani de la Soros, firește :)

toshiba-cos

toshiba-etajDe când a dat frigul, sclava folosește un calorifer electric ca să dezmorțească garsoniera asta debranșată de la sistemul centralizat de termoficare, în care supraviețuiesc și eu din cauza hazardului.

Cu chiu cu vai, am luat în sistem quaker, că n-am văzut încă scris vreun act de proprietate, câte un locșor meschin în apropierea sursei de căldură. Mai exact pe masa de cafea pe care sclava a cărat-o de la Ikea acum câțiva ani, vrând să-și încropească o casă elegantă.

Sub masă am găsit un coș în care mă cuibăresc în timpul zilei, în rarele momente când îmi permit să ațipesc, dar și atunci stau de fapt cu ochii deschiși, vigilentă cum mă știți. Noaptea, precum se știe, mă întind pe pilota ei, contribuind cu atât cât îmi stă în greutate la unele coșmaruri în care sclava crede că o apasă o dihanie neagră și mare pe burtă. Evident, când se trezește și vede că sunt doar eu, mă drăgălește ușurată, minute în șir.

toshiba-gratiiDupă masă, mă urc la etaj, unde în mod miraculos și inexplicabil a apărut un soi de covor pe care l-am mai văzut, prin baie. Când nu urmăresc cu atenție derularea lucrurilor prin tavanul de sticlă, sunt cu geana pe tot ce mișcă în casă, printre elemenții caloriferului. E un loc ideal de monitorizare neobservabilă. Practic sunt un Big Brother pe care toți îl bănuiesc că ezistă, dar nu l-au văzut niciodată.

În zilele în care vreau s-o mai păcălesc pe fraieră ca să mă mângâie pe burtă, să-mi mai facă un shooting sau pur și simplu s-o dau pe spate cu drăgălășenia mea, mă urc pe terasă, pe sticla mesei, și mă alint. Acolo fiind am constatat că dacă stau aplecată cu botul între elemenții caloriferului, pot să captez toată căldura cu mustățile. Pentru că sunt generoasă, nu fac asta prea des, îi mai las și sclavei câteva grade prin garsonieră.

toshiba-terasa

Viața devine un calvar de două ori pe zi, când trebuie să ies la buda din fundul curții, mai ales pe vremea asta când curtea a fost înzăpezită zile la rând, iar sclava a pierdut timpul pe la proteste, în loc să-mi facă mie cărare. Când a viscolit am jucat dur cartea grevei de căcare, am mieunat sfâșietor în pragul ușii, și de frică să nu cumva să-i botez parchetul s-a îndurat și a mutat buda în casă. Însă doar pentru câteva zile. Acum cică vine primăvara și buda și-a reluat locul ei în fundul curții. Firește, ce-i pasă ei, că se duce în Cuba, unde sunt 30 de grade la umbră, iar pe mine mă lasă aici să mă piș pe mine de frig cât îmi scormonesc un locșor potrivit în nisip ca să-mi ascund rușinea.

M-am gândit mult în perioada asta care e menirea mea pe lume. Dacă mănânc ca să mă duc la budă sau dacă mă duc la budă pentru că mănânc. Încă nu am pus concluziile acestei introspecții hibernale, însă îmi e clar că dacă nu pot renunța la ceva anume, acel ceva se numește pliculeț cu hrană umedă. Iar cât va fi ea plecată, sclava cu care voi locui e muuult mai generoasă cu pliculețele din câte știu 😉

Deocamdată #rezist. După cum se vede, orice neajuns e transformat în oportunitate. De imagine cel puțin.

toshiba-rezist

Toshiba

Etichete: , , ,

7 comentarii la “O javră extraordinară” Subscribe

  1. Om bun 19/02/2017 at 12:00 #

    Frumos pentru descrețirea frunții și aflarea unor adevăruri puțin știute.

  2. Stefan Bragarea 19/02/2017 at 13:48 #

    Om rău!
    Detest felinele și ador caii! Din păcate nu îmi pot ține herghelia în București.
    Dar nu putem avea totul!

    • Stefan Bragarea 19/02/2017 at 17:54 #

      Pentru cei care au altă părere – urmăriți cum se îngrijește o iapă de un mânz proaspăt fătat!
      Am avut o experiență – de loc plăcută – cu iapa mea favorită – Mașa – când m-am apropiat pe neașteptate de mânzul ei.
      Iar unul dintre unchii mei – fost maior de cavalerie în Armata Română – a avut o experiență de nedescris cu stră-stră-bunica Mașei. A fugit în țară – evident abandonând calul – după tragedia de la Odessa. După mai mult de un an a găsit-o pe Mașa păscând iarba de lângă gardul garnizoanei din Iași – unde era încartiruit. Evident, cu copitele în halul pe care vi-l imaginați…
      Mașa nu este felină, deși este la fel de plină de grație!!!

      • Catalina Ghitulescu 20/02/2017 at 15:22 #

        Nici eu nu eram prea prietena cu pisicile, preferam cainii (in curte, nu in casa). Asta pana cand acum vreo 6 ani, copiii nostri (adulti) au adus un ghemotoc alb cu negru recuperat de la gunoi de sun o coaja de pepne. Era cu codita cu tot cat palma mea. L-am hranit la inceput cu pipeta, apoi cu biberon special pentru pui de pisici. Ne-am mutat intre timp la tara si acum Mufi beneficiaza de posibilitatea de a hoinari in voie (cand are chef) si sa prinda soareci. Am ajuns la concluzia, ca pisicile sunt mai dragute decat cainii. Mai au o mare calitate: le place muzica de opera!

  3. valentin 19/02/2017 at 15:38 #

    haha, amuzant… sclava!!

    http://imgur.com/gallery/tgF1oCB

  4. cristina 20/02/2017 at 09:09 #

    Toshibo, nu mai rezista mult, ca te alegi cu o constipatie nasoala.

  5. Maxim 01/03/2017 at 22:34 #

    Salut,

    Te invit sa faci parte din comunitatea http://www.idealhost.ro/ ; Ne-am bucura sa impartasesti experienta pe care o ai cu hostingul pe care il folosesti.

    Maxim

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Diferența dintre șpagă și cadou, versiunea polițistului de la rutieră

malecon

O lecție de anticorupție de la doi români indignați, pentru doi polițiști cubanezi înfometați. Plus ultimele experiențe din Cuba, hai, luați de citiți, ca să plec și eu acasă 😉

Fatalismul mioritic se tratează cu drujba

diana

Vă mai amintiți că în Drumul Taberei începuse construcția unei noi linii de metrou? Asta e povestea oamenilor care i-au împins liniile și peroanele mai pe mijlocul bulevardului, ca să nu le afecteze pomii.

Cum le iertăm greşiţilor noştri

Roland Jahn, intre dosarele Stasi

Şeful arhivelor Stasi din Berlin a aflat, când şi-a văzut dosarul, că avocatul care-l apăra era informatorul securităţii. Acum le predă lecţii de organizare şi de iertare trimişilor din ţările arabe care s-au trezit că au eliberat arhivele şi nu ştiu cum să le mânuiască

USR, mai bine nu se poate

candidati-scena

Am fost la congresul USR ca să-i cunosc mai bine pe oamenii pe care-i susțin. Am vrut să înțeleg de ce Nicușor Dan ține cu dinții și de progresiști și de conservatori, și cum s-a tranșat soarta partidului prin alegerea celor mai buni 21 de oameni care să-l conducă.

Cum și-a arogat PSD un cinema de 3 milioane de euro din bani publici

poza-cinema-gloria-pro

Cinema Gloria, inaugurat și folosit doar de PSD deocamdată, nu are autorizație de securitate la incendii. ISU susține că nu poate amenda nici PSD, nici primăria, din cauza unor chichițe legislative. Totuși a amendat în același timp un cinematograf autorizat, închiriat de USR pentru un eveniment public.

Cât ne costă să „stârpim” prostituția și cât am câștiga dacă am legaliza-o

ashley

Statul a cheltuit un milion de lei și doi ani de anchete ca să descopere că prostituția se face și prin mica publicitate. Printre „proxeneți” – o femeie de serviciu care cumpăra prezervative la un salon de masaj, o studentă care-i organiza agenda unei fete, un ziar de mică publicitate…