Răspuns de la primărie despre demiterea consilierilor mojici

Primarul Gabriela Firea pare că nu poate să ia vreo măsură împotriva consilierilor care au agresat trei femei în consiliul general, pe motiv că cetățeanul care o sesizează pe email nu i-a scris și unde stă.

I-am scris ieri primarului Gabriela Firea, ca de la fost jurnalist la fost jurnalist, de la femeie la femeie și cetățean la primar. Îi ziceam să le ceară demisia celor doi consilieri mojici care au agresat trei consiliere USR:

email-gabriela-firea

Azi am primit răspunsul ăsta:

email-firea2

M-am semnat cu nume și prenume fără să folosesc alte „date de identificare” (care apropos, conform art. 59 din Codul civil cuprind și starea civilă) pentru că în mod evident nu așteptam un răspuns ștampilat acasă în care doamna Firea să-mi trimită copiile xerox ale demisiilor celor doi, ci era mai mult o indignare personală exprimată față de primar, în urma căreia mi-aș fi dorit ca ea să ia niște măsuri sau măcar să aibă o atitudine. Drept e că în acest caz doamna Firea ar putea să se teamă că cineva i-ar trimite un milion de emailuri de pe adrese false, cu nume inventate, ca să-i ceară demisia, și ea trebuie să se asigure că oamenii ăia care-i cer demisia sunt reali și din București, nu din Bacău, de exemplu. Deși la fel de bine un cetățean din orice oraș al României are dreptul să fie indignat că în consiliul Capitalei țării sunt unii care bat și înjură femei.

Răspunsul primăriei arată că de fapt se leagă de o chichiță care nu e clar definită în acea ordonanță pe care o invocă, pentru că probabil nu vrea să răspundă. E ca atunci când reclami la poliție că s-a petrecut o agresiune, iar poliția te legitimează pe tine în loc să fugă după agresori. Nu mai zic că această adresă de email, de pe care am scris, este de aproape 20 de ani în baza de date a primăriei, adresă pe care  am primit, și uneori încă mai primesc, comunicări de presă ale diverselor departamente din primărie.

Mai amintesc și că dacă scrii pe email, de exemplu unui comisar european, primești răspuns la acel email, necondiționat de completarea altor date personale în afară de nume și … adresa de email pe care să ți se răspundă. Același lucru se întâmplă dacă ceri informații publice pe Legea 544/2001, pe email. Prin poșta electronică le ceri, acolo le și primești.

Deocamdată nu m-am decis dacă să insist și să-i scriu din nou doamnei Firea, ca să-i spun unde stau, dar mă întreb cum va răspunde la petiția online semnată până acum de 1594 de nume, prenume și localități de domiciliu? Voi ce părere aveți?

Etichete: , , , , , ,

10 comentarii la “Răspuns de la primărie despre demiterea consilierilor mojici” Subscribe

  1. Béranger/Ludditus 31/03/2017 at 21:16 #

    Sunt de părere că duamna Firea trebuie să sugă wiener-ul.

  2. Un om 31/03/2017 at 22:05 #

    Eu zic ca la asa nesimtire si mojicie trebuie insistat si luptat cu armele lor. Vor adresa le dam adresa le dam si doua adrese ca sa vedem cum le vor duce.

  3. IoanaS 31/03/2017 at 23:05 #

    Eu scriu mesaje pe site la PMB si acolo ti le cer ei pe toate, direct. Nu stiu daca e voie sau nu sa le ceara, dar sunt cam obligatorii daca vrei sa finalizezi mesajul. Scrie pe toate partile !

    • Andreea 03/04/2017 at 09:58 #

      Da, si eu am facut petitii (una si cu un oarecare succes) pe siteul pmb.ro -> contact -> formulati o petitie
      Nu cred ca de data asta vom avea succes, dar trebuie sa incercam.

  4. Stelian 01/04/2017 at 02:42 #

    Buna seara,

    Vedeti ca prin lege, sunt obligati sa ia in considerare si reclamatiile care au nume, prenume si adresa de e-mail.
    Am avut si eu niste clenciuri de genula asta si le-am dat in cap cu legea, citindu-le exact paragraful din lege asa cum e el.
    Si s-au conformat.
    E drept, nu mai stiu daca respectiva OUG nu a fost modificata printr-o alta OUG, cum se face in Romania.
    La tupeul si nesimtirea lor…
    Cel mai mult ma enerveaza raspunsurile ca cel de sus.
    Le trimit imediat raspuns si ii intreb cine mi-a scris? Clanta, biroul, scaunul, perdeaua? Ca doar asta e biroul de relatii cu publicul, o incapere cu ceva scaune, birouri, o usa, o clanta…
    Sau raspunsurile de genul: eu ii intreb daca au brinza si ei raspund ca le pare rau, dar nu tin sticle de lampa. Si le dau replica asta.
    (art.7 din Ordonanţa Guvernului nr.27/2002 “petiţiile anonime sau cele în care nu sunt trecute datele de identificare a petiţionarului nu se iau în considerare şi se clasează”… Raspunsul lor:
    Si raspunsul meu:
    Si mai jos si din Ordonanta pomenita:
    Art. 2
    In sensul prezentei ordonante, prin petitie se intelege cererea, reclamatia, sesizarea sau propunerea formulata in scris sau prin e-mail,…

    Si culmea, e ca dupa ceva vreme (faimoasele 30 de zile nu se stie care, calendaristice sau lucratoare) au si raspuns.

    Parerea mea e sa continuati corespondenta intrebind ca nu stit cui sa va adresati, cuierului, ferestrei… mai gasiti sa-i luati la misto, apoi sa le cereti sa se semneze ca v-ati semnat si in final sa le citati articolul din OUG de mai sus.
    Stiu, nu rezolv nimic, cel mult sunt pus la catastif, undeva.
    Din pacate statul acasa costa enorm, ca si neimplicarea.

    • C 05/04/2017 at 16:19 #

      Subscriu.

      Retrimite petitia cu datele din CI plus articolele de mai sus ca sa clarifici ca trebuie sa o ia in considerare.
      Si o scrisoare recomandata merge.

      Chiar daca nu pare, in interiorul primariei aceste cereri au ecou si le arata ca derapajele sunt taxate.

  5. Béranger/Ludditus 01/04/2017 at 12:14 #

    De ani de zile sunt dezbateri juridice pe tema asta, iar chestiunea nu e soluționată, pt. că OG 27/2002 e prost concepută.

    Întotdeauna se va putea obiecta că datele de identificare sunt incomplete câtă vreme nu ai adăugat sub nume și „Str. Panseluțelor nr. 5, București”, deși la o petiție primită pe cale electronică se răspunde pe cale electronică, deci lipsa adresei fizice de corespondență nu reprezintă un impediment.

    Oricum, problemele din România nu se rezolvă nici cu petiții, nici cu ieșit la vot, ci cu o masivă intoxicație cu plumb (deși instrumentul clasic era ghilotina).

  6. Cristian 01/04/2017 at 13:15 #

    Distinsa doamna : pentru haimanale si derbedei exista si alta solutie : v-as putea indica doar cateva sali unde se invata temeinic arta martiala numita kumite ! Alta solutie eu nu vad cand ai de a face cu asemenea ipochimeni…

    • Stefan Bragarea 03/04/2017 at 17:12 #

      @Cristian
      Kumite este totuși o chestie complicată! Nici capul în gură nu este lipsit de eficiență.
      Lăsând gluma de o parte, este sinistru ce se întâmplă în România, în locuri unde ar trebui să domnească comportarea civilizată….

  7. H. 14/04/2017 at 22:42 #

    Eu zic să-i sugerați să ia legătura cu cei de la finanțele locale căci ăia, dacă au numele și prenumele, te găsesc și-n gaura de șarpe!

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Cine-l bate pe prinţul Charles, la popularitate, în Viscri

Patul care asteapta musafiri in casa Gerdei din Viscri

Transilvania li s-a arătat străinilor exact aşa cum este. Un ţinut minunat, locuit de oameni în esenţă buni, dar inconştienţi de valoarea moştenirii pe care o au în bătătură.

Ce zice FMI de finanțarea găurii negre „biserica”, de la buget?

prefericitul Daniel arata calea

Biserica Ortodoxă Română nu vrea concurență pe piața lumânărilor și a locurilor de veci, dar vrea bani de la buget pentru salarii și catedrale. Oare FMI știe?

Mama mi-a zis să nu mă duc, dar eu nu și nu…

parapanta3

Cu parapanta e ca și cu un bărbat, prima dată nu e bine, dar ceva te face să mai vrei măcar o dată 😉

Viceroy vrea să-și ia permisul, Bianca – doar să se mărite

IMG_2114

Pentru că statusul social adevărat stă în Dacia papuc, cu care se poate căra „marfa”, și în numărul de puradei agățați de fusta nevestei. Restul e deșertăciune.

Ziua presei: Cum pui pe butuci o publicație

free press

Îi interzici secțiunea cea mai profitabilă, sub pretextul săvârșirii unei infracțiuni, apoi tărăgănezi ancheta penală și procesul până când concurența îi ia locul. La final nici nu mai contează verdictul judecătorului. Se întâmplă în România.

Miron Radu Paraschivescu, jurnalul unui comunist fără partid

Miron Radu Paraschivescu

Cine ar ști să se roage cu adevărat pentru sufletul meu decât o curvă – însemnările unui ratat oarecare din România secolului trecut. Miron Radu Paraschivescu, Jurnalul unui cobai