Frans Timmermans, prim-vicepreședinte al Comisiei Europene, a vizitat România zilele astea și în afară de politicieni a avut și o întâlnire cu cetățenii. Cine a fost curios s-a putut înscrie la asta cam cu vreo două săptămâni înainte, știrea a fost publică, înscrierea gratuită. Nu știu câți s-or fi înscris cu adevărat, dar în sala Auditorium a Muzeului Național de Artă nu au ajuns mai mult de o sută și ceva de persoane. Mulți dintre participanți au fost ziariști sau persoane care au legături cu mediul european, niscai foști și actuali funcționari de pe la Bruxelles sau comisari (Leonard Orban) și însuși ministrul justiției, Tudorel Toader.
Cineva comenta pe Facebook că românii s-au înghesuit mai degrabă la protestele din iarnă împotriva corupției, înghețând în piață la temperaturi sub zero grade, dar nu s-au urnit din casă pe ploaia asta, ca să discute cu responsabilul cu rule of law pe Europa. O fi de vină și stilul ăsta românesc, de a da cu pancarta mai degrabă decât cu vorba, însă eu cred că aici a fost de vină neobișnuința românului cu dezbaterea, tocmai pentru că politicienii noștri nu sunt deschiși cu oamenii nici măcar atunci când sunt obligați de lege să-i consulte. Drept e că nici nu știu vreun politician de-al nostru capabil să susțină o astfel de discuție, să vorbească liber, să fie concis, elocvent și cu un pic de umor, să transmită emoție, chiar și cu discursul clasic european, altfel lipsit de înflăcărare.
Pentru cine e curios și are răbdare să asculte toată ora de dezbatere o poate urmări video. Părerea mea e că nu e o oră pierdută. Cine n-are răbdare, cam astea ar fi principalele chestii cu care am rămas eu din ce a zis domnul Frans:
- Câteva întrebări din sală au vizat în special corupția din România și cazul concret al lui Liviu Dragnea, dacă domnul Frans consideră principial ca un condamnat penal să ocupe o funcție publică?, și ce exemplu le dă el tinerilor, din țara asta și din Europa. Timerman a spus că nu e vorba de prințip, ci de ce zice legea, și că dacă omul și-a ispășit pedeapsa și legea permite, atunci el poate ocupa orice funcție. Apoi domnul Dragnea și partidul său au fost aleși de electoratul convins de promisiunile lor sociale, de bunăstarea promisă. Domnul Dragnea și partidul trebuie acum să livreze ce au promis și abia dacă nu se țin de cuvânt sau dacă vor folosi puterea pe care o au ca să se sustragă justiției, abia atunci vor da un prost exemplu tinerilor.
- Guvernul a dat impresia în iarnă, prin Ordonanța 13, că ar vrea să întrerupă parcursul justiției spre victoria finală (și ridicarea monitorizării MCV) de aceea domnul Frans crede că principala sarcină a guvernului acum e să înlăture aceastră suspiciune din mintea populației. Domnul Frans e de părere că guvernul merită a doua șansă pentru că s-a întâlnit cu domnul prim ministru după protestele din iarnă și i-a promis că va numi un ministru al justiției nepolitic, și s-a ținut de cuvânt. Apoi s-am întâlnit cu ministrul justiției și a avut o discuție interesantă și cu el. Câtă vreme guvernul face ce a promis în direcția în care s-a angajat (îndeplinirea angajamentelor pe ultima sută de metri din MCV până când atingem un punct de la care nu mai putem da înapoi) asta e ce trebuie să demonstreze.
- Corupția există peste tot și va exista întotdeauna, pentru că oamenii sunt dispuși să păcătuiască, dar dacă ai un sistem de justiție suficient de puternic încât să nu fie influențat de cine e la putere, atunci înseamnă că ai ajuns în acel punct ireversibil. Și asta nu e neapărat ce vrea Comisia Europeană, ci e ceea ce vor cetățenii, ce vor investitorii și ce are nevoie piața.
- Dar, realist vorbind, vă puteți permite să luați măsuri împotriva României, dacă nu respectă angajamentele anticorupție, câtă vreme pare că nu puteți face mare lucru împotriva altora, cum ar fi Ungaria, care încalcă grosolan regulile și valorile europene? Europa are de luptat pentru propria unitate în ultima vreme, prin urmare anticorupția pare să pice pe planul doi în acest caz. Nu știu de ce credeți că nu-mi permit să iau măsuri? Ori de câte ori a fost o amenințare la statul de drept am acționat. De exemplu la adresa Poloniei, a Ungariei și urmează să mai luăm câteva măsuri…, nu vă temeți, regulile se aplică fiecărui stat. Dar nu poți folosi exemplul altuia ca să scuzi ce faci.
- O întrebare venită de pe Facebook l-a întrebat pe domnul Frans ce mesaj are pentru tinerii europeni, în perspectiva alegerilor europene din 2019? Am acasă patru copii, tineri europeni. Ei iau Europa ca pe ceva natural, garantat, să poată călători liber, să se simtă în siguranță, în pace. Mesajul meu către ei este că Europa e făcută de oameni, nu e indestructibilă. Iar în prezent cei care vor să o distrugă par mai determinați decât cei care au făcut-o. E nevoie să deveniți activi ca să o apărați în continuare. Ceilalți par momentan mai determinați și foarte vocali. Trebuie să arătați și voi același nivel de determinare. Nu luați Europa, libertatea și drepturile pe care vi le conferă ca garantate. Libertatea înseamnă angajament politic și cetățenesc. Fără implicarea cetățenilor se va dizolva.
- Nu există o corelație între criza economică și curentele xenofobe, extremiste, populiste și naționaliste. Aceste curente nu se manifestă în țările afectate de criză – Grecia, Cipru, Irlanda, Portugalia, Spania, Italia – în schimb sunt în Franța, în Danemarca, Suedia, Germania. Pentru că oamenii au pierdut încrederea în viitor, le e frică că vor pierde ce au, iar pe asta se contruiesc sentimentele extremiste. Trebuie să readucem speranța acestor oameni din clasa de mijloc, să le redăm încredere că viitorul copiilor lor va fi în regulă. Sunt oameni între 40 și 55 de ani care se simt împovărați: copiii încă le sunt acasă, părinții lor sunt bătrâni și au devenit o povară, nu au încredere în sistemele sociale și se simt striviți de toate aceste griji. Societatea și politicienii trebuie să remedieze acest lucru prin redistribuire, prin justiție socială. Soluția stă în reducerea inechității sociale.
- Nicio țară nu e imună la naționalism. Acum nu mai avem dispute ideologice între stânga și dreapta, avem dispute între oameni care cred în securitatea oferită de o societate închisă, și oamenii care cred în diversitate, într-o societate deschisă și în bunăstarea oferită de aceasta. Viitorul lumii e diversitatea, să lupți împotriva diversității e ca și când ai vrea să separi gălbenușul din omletă (unscrumble the scrumbled eggs). Hai să apărăm societatea deschisă și diversitatea!
- Marea provocare a UE nu e, totuși, cooperarea, ci reconectarea diverselor segmente din societate și cultivarea solidarității. Percepția actuală e că în UE fiecare e pentru el. La nivelul UE avem țări mediteraneenene care se plâng că țările estice nu vor vor să preia din povara imigranților, avem țări vestice care se plâng că țările mediteraneene nu-și fac treaba ca să oprească migrația la granițe, avem țări din sud care se plâng că țările nordice impun austeritate, ceea ce le ucide economiile, avem țări nordice care se plâng că țările sudice nu vor să muncească și trăiesc din banii nordicilor, toate aceste stereotipuri ucid solidaritatea europeană. Dacă nu rezolvăm această problema fundamentală, orice discuție va fi futilă, pentru că societatea noastră nu va funcționa. Redistribuția devine un fapt foarte important. La fel și educația. Noua economie cere să fii adaptabil. Analfabetismul nu va mai însemna că nu știi să citești, ci că nu ești capabil să înveți toată viața.
- Suntem mai sănătoși, mai educați, mai conectați, mai idealiști decât oricând în istorie. Singurul lucru care ne amenință e complezența, ideea că dacă pui ceva pe Facebook e suficient. Dacă tinerii sunt capabili să creeze solidaritate dincolo de granițele dintre state și chiar din interiorul statelor va fi bine, dar trebuie să evităm capcanele: xenofobia, naționalismul, dacă putem mobiliza tinerii să aibă grijă unii de alții, vom fi ok. În Spania mai mult de 50% din tineri sunt șomeri. Si totuși sunt optimiști și deciși să facă ceva împreună. Dacă ăsta nu e optimism, nu știu ce altceva poate fi. Nu renunțați la Europa, e prea valoroasă! Europa nu e UE, sau Parlamentul European, nu e o clădire în Bruxelles, e ce au oamenii în inimă, ideea unui destin comun.
- Organizarea evenimentului merită de asemenea o apreciere, la fel și prezența și moderarea jurnalistului Tudor Mușat. Țin să remarc și concizia materialelor din mapa destinată participanților, informații utile și pe înțelesul oricui vrea să asculte (de exemplu schema foarte bună de mai jos). Din păcate, da, veriga slabă din această dezbatere a fost tocmai publicul lipsă.
Firește că parte din discursul lui Timmermans este demagogie pură, combinată cu ceea ce noi ăștia proeuropeni vrem să auzim. Întâlnirea lui Timmermans cu cetățenii face parte dintr-o serie amplă gândită pesemne de niște oameni care se pricep la comunicare, în cadrul evenimentelor prilejuite de aniversarea celor 60 de ani de când există UE. Pe de altă parte întoarcerea asta la popor a aleșilor europeni are și o simbolistică anume acum, când în câteva țări își fac de cap niște mici dictatori, iar prin Germania și Franța se încălzesc pe margine alții. Speranța Europei ca o construcție a solidarității, libertății și egalității stă tot în oameni și în alegerile lor, uneori nefericite. Dar mai mult decât de câțiva Timmermanși cu carismă și aplomb care să le vorbească frumos cetățenilor, Europa are nevoi mai greu de rezolvat. E o construcție complicată, cam ca USR-ul nostru: membri cu convingeri diferite, uniți de nevoie sub câteva țeluri comune. După 60 de ani de pace și prosperitate li se urăște cu binele și li se pare că le-ar fi mai bine pe cont propriu. În contextul global actual singura șansă e să rămână împreună, deși pare tot mai greu, mai ales când mai pune câte un nebun mâna pe kalashnikov și trage în poliție pe Champs Elysees.
N-am știut că va fi o întâlnire cu publicul. Degeaba ni se oferă oportunități, în orice domeniu, dacă nu aflăm de ele. În comunitățile sărace unde copiii abandonează școala e la fel, părinții nu știu sau nu înțeleg oportunitățile mijlocite de educație.
Facilități pentru IMM-uri, cursuri gratuite pentru liceeni, stagii de practică la companii de renume, toate există, dar pentru cine nu-și imaginează că există așa ceva, sunt inutile. Sau se fac bannere, pliante, share-uri, dar procedura de acces e ori ascunsă, ori incomprehensibilă, și rezultatul e același: șanse ratate.
E improbabil ca cineva care nu a mai făcut un lucru până atunci, să aibă ambiția, timpul și inteligența necesare pentru a descâlci ițele accesului (la orice, în general). Poate aici ar trebui lucrat în primul rând, și doar apoi la detaliile administrative de organizare a unui eveniment, conferință, sesiune.
Exact! Si eu urmaresc stirile pe diverse canale, dar n-am stiut de aceasta dezbatere, sau ca putem participa. Unde se fac pyblice astfel de evenimente.
Mltumesc Dollo pentru sumarul facut.
Da, știrea a fost pe mai multe canale, să zicem că unul mai de nișă ar fi cel al delegației Comisiei la București, deși părerea mea e că în epoca asta în care presa e cum e, fiecare ar trebui să încerce să se „aboneze” pe cont propriu la cât mai multe surse oficiale de știri. Altă sursă a fost Hotnews, care a publicat știrea că te poți înscrie la dezbatere.
Alina, tu ai dreptate în esență, dar ca om care se ocupă de comunicare îți zic și că mare parte din public nu vrea să fie informat. Oricât de mult ar veni dinspre comunicator, dacă ușa e închisă la receptor, degeaba. Iar de data asta eu zic că s-a făcut ceva tam tam pe temă, că dacă nici Delegația comisiei nu beneficiază de reflectarea în presă a evenimentelor, nu știu cine mai beneficiază. Ca ongistă am fost invidioasă pe câtă presă au avut 🙂
Uneori mă gândesc și eu dacă e util să dau o știre sau alta pe blog, dar de regulă merg pe ideea de a aduce ceva în plus unei știri care altfel e oricum popularizată mult mai bine de canale mai importante de știri. În cazul ăsta nu m-am gândit că publicarea pe blog a știrii că se fac înscrieri ar fi benefică, dar uite, pe viitor, poate ar fi de luat în seamă.
Uff. Nici pe cal, nici in căruță. Am decis că timpul de la birou ar trebui petrecut mai mult în scopul pentru care am fost angajat, așa că am redus „timpul de presă”. Acasă trec zile întregi fără să ating de PC. La știrile TV nu mă mai uit din principiu de ani de zile. Pe drumul casă-birou am reușit în ultima vreme să înghesui câteva pagini chinuite de carte, după foarte mulți ani de pauză. Hotnews a rămas sursa principală de știri, dar se vede treaba că această știre mi-a scăpat. Și nici pe dollo.ro nu am mai citit totul lately. 🙁
Ei, întrebarea în cazul ăsta este dacă ai fi știut, ai fi avut timp să participi?
În niciun caz. Dacă aș avea timp pentru sufletul meu aș participa la clubul de carte Dollo, nu m-aș duce la întâlniri mai mult sau mai puțin politice. Maximul de politică pe care îl pot duce constă în ședințele ocazionale ale comitetului de bloc (mi s-a propus să candidez la președinte, am refuzat).
Mesajul de mai sus era doar așa, o lamentare că uite cât de puțin am schimbat în viață și am devenit neinformat.
”Oricât de mult ar veni dinspre comunicator, dacă ușa e închisă la receptor, degeaba.”
Știu la ce te referi (pt că provin oarecum din mediul vizat).
Crede-mă, nu-s Dalai Lama, dar orice ușă poate fi deschisă cu o chieie. Că voi n-ați găsit-o, e altă poveste.
Cheie, nu chieie. Că sar acuși unii cum c-aș fi moldovaen, Se-ntîmplă că chiar sunt (dar acolo e typo).
Cand aud de educație, turbez 🙂
Ii vad la serviciu; tineri absolvenți trimiși cu cârdul care chiulesc din obișnuință, a căror grijă e parola de wi-fi și caterinca. Și printre „those scholars” câțiva care fug in Europa la muncă și pe care trebuie să îi fugăresc cu notificări și imputații fiindcă au abandonat un program de formare care nu le folosea și au plecat să muncească.
Iar despre avantajele educației în absența unei analize a piței muncii și unei complete lipse de viziune.. e suficientă o privire la oferta facultăților, liceelor, școlilor profesionale și afișele de pe panourile agențiilor de ocupare. Parcă e o întrecere socialistă în care toți cei menționați se întrec în a produce numărul maxim de persoane calificate în domenii fără cerere fin partea pieței muncii.
Pentru că în România educație=diplome.
Diploma atesta o competenta intr-un domeniu.
Pana la educatie mai este mult.
Mai ales in Romania, diploma nu inseamna educatie!
”Nu știu de ce credeți că nu-mi permit să iau măsuri? Ori de câte ori a fost o amenințare la statul de drept am acționat. De exemplu la adresa Poloniei, a Ungariei și urmează să mai luăm câteva măsuri…, nu vă temeți, regulile se aplică fiecărui stat. Dar nu poți folosi exemplul altuia ca să scuzi ce faci.”
Go ”love” yourself, băi Timmermans… Ce nerușinat!
De ce ar fi publicul interesat sa participe la asemenea intalniri si sa asculte un discurs intr-un exemplar limbaj de lemn? Ca sa afle ce? Ca „faceti progrese in lupta impotriva coruptiei”, ca „sunteti pe drumul cel bun dar mai sunt multe de facut”? Sa afle care sunt amenintarile cu care se confrunta Europa acum, adica migratia (Danke Frau Angela), terorismul (reprezentat, conform mainstream media, de indivizi labili psihic la volanul unui camion) si Rusia lui Putin (bau bau-ul de servici in lume la ora actuala).