Bucureștiul, văzut de la fereastra de 4 stele a lui Negoiță

Un oraș indecis, care amestecă opulența cu prostul gust și cu sărăcia extremă, în detrimentul decenței, funcționalului, modernului, normalității. Un hotel kitch, vecin cu un șir de maghernițe insalubre, la câteva sute de metri în spatele Bulevardului Unirii, în care același primar a îngropat 10 milioane de euro din bani publici.

rin3

rinAm petrecut ultimele trei zile la niște cursuri ținute într-unul dintre hotelurile fraților Robert și Ionuț Negoiță, mai exact RIN-ul din zona Traian, din sectorul 3. Dacă ați trecut vreodată pe lângă el știți că este o clădire banal spre urâtă, construită pe un teren lung și îngust, în mijlocul unei zone predominate de case stil vagon, multe maghernițe insalubre, zonă în care în ultimii 27 de ani au răsărit ciuperci mai mari, cum este și hotelul ăsta. Cu o mică fațadă înghesuită la stradă, pe latura mică a dreptunghiului de teren, hotelul pare un bloc/cămin de nefamiliști, căuia i-a crescut nefiresc un etaj complet diferit (ultimul, unde sunt sălile de conferințe), cu niște ferestre aparte de restul camerelor, de parcă le-au găsit la ofertă în ultimul moment, și chiar dacă nu se potriveau le-au pus acolo ca să fie. Nu e, desigur, cel mai urât hotel din lume, am stat și în orașe cu pretenții de capitale europene în hoteluri meschine, deci nu-i fac vreun reproș acestuia. Atât s-a putut, atât s-a făcut.

rin5

Pot însă să-mi dau cu părerea acum, după ce i-am bătut scările în sus și în jos câteva zile, că ghinionul estetic este dublat și de unul de execuție, cel puțin aparentă. De exemplu scările care duc la cele 6+1 etaje. Una nu are aceeași înălțime ca cealaltă. Noroc că sunt acoperite cu mochetă, ca să atenueze zgomotul făcut de dinții pe care poți să ți-i spargi dacă nu caști ochii când le cobori și nimerești vreuna ori mai înaltă, ori mai joasă. Pe scurt, treabă făcută fie din sărăcie, fie din sictir, fie de constructorii ăia nepricepuți care ne-au mai rămas prin țară, de care zicea și domnul primar într-o ședință de consiliu, când se plângea de lucrările de anvelopare a blocurilor.

rin2 bucuresti-rin buc-rin2

buc-rin3Dar, ca să nu-i fac o nedreptate hotelului, trebuie spus că cele patru stele afișate la recepție nu sunt găurite numai de aspectul sau construcția în sine a clădirii, ci și de vecinătățile ei, care de aproape cinci ani se află în cel mai iubit sector al Capitalei, administrat de însuși domnul Robert Negoiță. Case vechi sau noi, cu parter sau câteva etaje, cu forme ce oscilează de la bojdeucă, stil neoromânesc părăginit, până la vilă de parvenit și clădiri placate cu gresie sau aluminiu de un stil arhitectonic dubios spre kitch. Printre ele, desigur, câteva blocuri comuniste, mai mult sau mai puțin întreținute.

Firește că nu poate fi primarul făcut responsabil de sărăcia și mizeria din casele din imediata vecinătate a hotelului pe care și l-a construit împreună cu fratele lui înainte de a fi primar. Dar probabil are o legătură, la fel ca și predecesorii lui, cu modul în care s-au aprobat proiecte de reconstrucție a unor case din zonă, astfel încât peisajul privit de la etajul 7 al hotelului lui arată ca o planșetă de încercări a unui studinte repetent la arhitectură și urbanism.

rin4Imaginea de ansamblu văzută de la fereastra de patru stele a hotelului lui Negoiță arată un București indecis, care amestecă opulența cu prostul gust și cu sărăcia extremă, în detrimentul decenței, funcționalului, modernului, normalității. Hotelul primarului Negoiță împarte un perete cu un șir de colibe dărăpănate, din care refulează duhoarea de canal până în stradă. Și asta doar la câteva sute de metri în spatele celebrului Champs Elysees al Bucureștilor, pe care același primar a îngropat 10 milioane de euro (din bani publici de data asta) în amenajări fanteziste cu marmură alunecoasă și pergole curcubeu.

Nu (numai) Negoiță poate fi acuzat de modul în care arată orașul ăsta, dar iată, nu poate fi considerată nici o coincidență nefericită vecinătatea hotelului său. Ci poate doar o ironie a sorții.

P.S. Știu că aglomerația, traficul, poluarea sunt probleme care dor mai mult în București, dar cred că ar trebui să punem în rând cu toate astea și urâțenia.

Etichete: , , , , , , , ,

17 comentarii la “Bucureștiul, văzut de la fereastra de 4 stele a lui Negoiță” Subscribe

  1. ruxandra 27/04/2017 at 15:10 #

    Oare nu existau acele reguli cum că orice construcție nu poate depăși prea mult nivelul caselor din zonă? Și nu doar acolo. Au fost împânzite străduțele liniștite de blocuri. Fără parcare suficientă, bineînțeles. Ce mai contează… Aș anula diploma arhitecților din primării care dau aprobare pentru kitsch. Îi doare în pix.

    • Dollo 27/04/2017 at 15:29 #

      Da, există regulile astea, însă ele pot fi eludate prin schimbarea planului urbanistic zonal care e trecut printr-un consiliu local format din politicieni. Asta când nu se construiește pur și simplu ilegal, că atunci e vorba doar de tupeu, de multe ori tot în cârdășie cu toleranța autorității. Au și arhitecții vina lor, dar nu întotdeauna.

      • AVE 05/05/2017 at 14:39 #

        Interesant ar fi sa vedem memoriul de urbanism care justifica o constructie P+6 in zona P+1 sau P+2 (sau ca in Dr. Taberei – P+14 in zona de P+2).
        Ce naiba scrii – ca imbunatateste zona; ca marirea traficului si umbrirea ajuta vecinii…. etc.
        Chiar as fi curios cum a reusit urbanistul sa gaseasca argumente; consililu chiar daca vrea sa faca schimbarea are nevoie de ceva argumente cuprinse in planul de detaliu.

        • Dollo 05/05/2017 at 18:13 #

          Tot în zonă, ceva mai sus, chiar în intersecția de la Hala Traian este o structură lăsată neterminată de cel puțin 10-15 ani, construită ilegal pare-se în vremea primului Negoiță. Nu au terminat-o, nu au demolat-o, și aia tot așa are câteva etaje bune în plus, ba e și ieșită în stradă, mâncând trotuarul. Mă tem că nu există memorii justificative în astfel de cazuri, pur și simplu cine are mușchi, construiește. Vede după aia cum se înțelege cu „autoritatea”

  2. aasas 27/04/2017 at 15:44 #

    la ce te poti astepta intr-un oras administrat in cel mai prost gust, la ce te poti astepta intr-un oras unde cladirea parlamentului este etalon turistic, un kitsch ingrozitor, la ce te poti astepta cand dai la tot pasul de gunoaie, seminte, scuipati, la tot pasul se vorbeste onomatopeic si se injura, la ce te poti astepta in cel mai poluat loc din Europa ?

  3. Liviu 03/05/2017 at 13:43 #

    Dollo, mizeria asta este un exemplu de maximizare a rentabilitatii unei investitii securiste. Fratii Negoita sunt fatada, ‘front’ men-ii, colonelului Anghelache, zice-se unchiul lor, unul din cei doi detinatori de parole si operatori ai conturilor lui Ceausescu.
    Te plangi de calitatea constructiei si de ambientul ei? Who cares? Acolo se vine pe baza de ordin de zi pe unitate, intreaba-te mai bine cine este cel din varful organizatiei care a ‘organizat’ (?) trainingul la care ai fost si care este relatia lui de subordonare cu tovul colonel Anghelache. Wise guys, wtf !…

    • mihai 03/05/2017 at 14:34 #

      De chestii cu „zice-se” sunt sătul. Mai concret, știi ceva sau doar te dai și tu șmecher că la tine au ajuns zvonuri care la mine n-au ajuns?

      • Liviu 03/05/2017 at 15:12 #

        Ma mir ca esti in afara fluxurilor de informatii, este ‘public knowledge’. Daca vrei, iti mai zic…

        • mihai 03/05/2017 at 17:55 #

          Am înțeles, te dai șmecher. E în regulă.

          • Liviu 05/05/2017 at 10:48 #

            Nu, nu e in regula. Tu ai o mare frustrare, indiferent cat de smecher sunt eu. Sau nu.

    • Dollo 03/05/2017 at 19:33 #

      Liviu, nu e chiar așa de simplu cu deducerile astea, ele nu duc întotdeauna unde crezi sau ți-ar place să crezi. Când un ONG face un eveniment, el cere oferte de la mai multe hoteluri și de regulă o alege pe cea mai ieftină, care corespunde cu ce are el nevoie. Probabil Rin a fost cel mai ieftin.

      • Liviu 05/05/2017 at 10:49 #

        Posibil.

  4. Maria 05/05/2017 at 12:30 #

    Stimată Doamnă Mai-Mult-Ca-Sigur-Fără-Copii,

    Nu vă dați seama ce bucurie imensă a fost făcută părinților din toată zona, mare, mare zonă, amenajarea Bulevardului Unirii!
    Este extraordinar de bine făcută (dar, evident, nesupravegheați, vom reuși să o distrugem, fără îndoială!) și, în sfârșit, mămicile cu bebe în cărucior, cu fratele lui pe role – pe lângă și cu un cățel alergând voios, pot să se plimbe liniștite! E o veselie în week-end! Sau seara. Sau atunci când mamele au de îndeplinit, simultan, toate task-urile fără de care nu te numești mamă: să-l scoți pe cel mic la aer, să-l adormi, să faci oarece cumpărături, să plimbi cățelul, să-i dai posibilitatea celui mare să stea pe afară, dar, nu în bătaia mașinilor nenorocite conduse cu 50 km/h pe străduțele dintre blocuri, să te plimbi și tu puțin…
    Da, e urât e hotelul, dar, lăsați în pace Bulevardul Unirii, e o chestie extraordinară și fiți drăguță și n-o mai bârfiți! Lucrul ăsta mă doare.

    • Dollo 05/05/2017 at 13:04 #

      Dragă Maria, nu neg avantajele de care spui, dar ca mamă de copii mă gândesc că ar trebui să te gândești și la faptul că urmașii tăi, pe care cu atâta mândrie îi scoți în față, vor plăti cu supramăsură aceste cheltuieli nesăbuite făcute acum cu larghețe de Negoiță, ca să te mulțumești tu că ai unde să plimbi căruțul, cățelul și pe tine. Nu v-ar fi stat mai bine în niscai parcuri, oare? la 10 milioane de euro sigur se putea amenaja ceva drăguț, plus niște magazine pe margine. dar e dreptul tău să fii mulțumită cu amanetarea viitorului financiar al copilului tău, așa cum e dreptul meu să critic ce nu mi se pare corect azi, chiar și așa vinovată de a nu avea copii cum mă găsești tu.

      • AVE 05/05/2017 at 14:45 #

        Cred ca adevarul ar fi pe la mijloc – e nevoie si de parcuri – clar – dar si de trotuare pe care sa se poata circula normal.
        Chestia despteapta ar fi cum sa impaci asta cu blocurile comuniste asezate la cativa metri de carosabil – unde mai pui si spatii verzi.
        Blv. Unirii e o exceptie – la ceilalti trece tramvaiul pe sub fereastra.

        • Dollo 05/05/2017 at 18:09 #

          Firește că e nevoie și de trotuare, e nevoie de satisfacerea nevoilor tuturor într-un oraș, și a pietonilor, și a bicicliștilor, și a șoferilor. Ceea ce am eu împotrivă în cazul acestui bulevard vizează cheltuiala imensă pentru un singur bulevard, în condițiile în care sectorul 3 are străzi de pământ pe la periferii sau cu gropi chiar prin spatele acestui minunat bulevard. Deci o uniformizare a investițiilor, că toți plătim aceleași impozite, și nu o aurire a străzilor din centru, cu lăsarea de izbeliște a ălora de la margine. Ca să nu mai zic că bulevardul Unirii nici nu era al sectorului 3 ca administrare, iar Negoiță e luat la ochi de Curtea de Conturi pentru cheltuiala asta.
          Oricum, m-am ambalat mai mult din cauza tonului doamnei mame eroine, că textul nu era neapărat despre bulevardul ăsta.

          • H. 06/05/2017 at 03:29 #

            Nu sunt din București și nici măcar nu cunosc zona. Sunt de acord că e de preferat ca banii (atîți cîți sunt!) să fie folosiți pt dezvoltarea întregii zone (chiar dacă asta implică un nivel mai modest) căci situațiile de genul ”pe afară-i vopsit gardul, înăuntru-i…” mai mult rău fac. Acum vreo 10 ani, am ajuns întîmplător în spatele unor blocuri din Pța Unirii… nu mi-a venit să cred că așa ceva poate exista în București! N-am mai trecut de atunci pe acolo (poate între timp situația s-a schimbat) însă sunt convins că, chiar și acum 10 ani, metrul pătrat de teren în acea zonă costa SUTE de euro! Nu știu dacă terenurile respective (ce mie mi-au adus aminte de platoul de filmare ale aventurilor lui Pistruiatu’ la ”fabrica de cărămidă”) sunt în administrarea primăriei sau particulare. Indiferent de caz, impozitele pt terenurile intra-vilan ar trebui mărite. Cam de 10x (încă și mai bine, cu diferențiere pt cele neîngrijite, la 100x). Și, da, dețin și eu o mică suprafață de teren (și fac eforturi s-o îngrijesc estetitic, dar nu mă cramponez acum de asta). Plătesc 5 ron pe an impozit pt ea. La taxele astea, normal că există o multime de proprietari care zic ”lasă să fie acolo, poate mai face primăria o asfaltare, o canalizare, ceva și-i mai crește prețul! Apoi vînd”. Și piața se dezvoltă aiurea căci vînzătorii așteaptă o bulă ca-n 2007 iar cumpărătorii o criză ca-n 2010. Între timp, pe terenuri cresc buruieni iar clădirile se degradează.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Suni la 112 și te sună înapoi niște ciocli

morturary

O întrebare pentru domnul Raed Arafat: ce comision primesc operatoarele de la 112 ca să le furnizeze firmelor de pompe funebre numerele de telefon ale rudelor celor decedați?

De ce nu plecăm din România

Mâini de români - copiii culegători de afine din Pasul Prislop

Dacă despre curajul și nerăbdarea celor care pleacă s-a tot scris, teama, lenea, sentimentalismul și, de ce nu, curajul de a rămâne al celorlalți a fost lăsat în umbră.

Doctorul cu 2000 de pacienţi şi 350 de oi

doctorul

Medicul Emil Crişan a făcut medicina de drag, dar a moştenit şi dragostea de animale de la strămoşii săi, aşa că azi îşi împarte priceperea între oameni şi animale.

Din Buenos Aires con mucho calor

eu

Zgomotos, fierbinte, cu iz de grătar și cu aromă de tango – Buenos Aires, orașul cu 13 milioane de oameni

Ce bucurie aș vrea eu să-mi facă Volksbank

bucurie

Banca pe care au dat-o mii de clienți în judecată oferă trei „lozuri” de câte 1000 de euro pentru satisfacerea unor bucurii omenești. Bucuria mea de client ar fi să-mi achit mai repede creditul la ei și să nu-i mai calc pragul niciodată.

Ziua presei: Cum pui pe butuci o publicație

free press

Îi interzici secțiunea cea mai profitabilă, sub pretextul săvârșirii unei infracțiuni, apoi tărăgănezi ancheta penală și procesul până când concurența îi ia locul. La final nici nu mai contează verdictul judecătorului. Se întâmplă în România.