Alegerile noastre: cârnatul lui Oprescu, găina lui Firea

– Și unde e, domnule, găina aia a doamnei Firea? îl întreb debusolată pe paznicul de la târgul tradițional de Paște, din Piața Constituției. Conlindam deja prin el, dintr-o parte în alta, și nu dădusem peste monstruoasa găină, văzută până atunci în tot felul de poziții și crop-uri pe Facebook.

– A, găina este chiar acolo, în stânga, la trenuleț, mergeți pe aici… ne indică paznicul amabil.

O pală de vânt a alungat fumul de pastramă și cârnați de la căsuțele din jur și am văzut-o în cele din urmă, dar abia când am ajuns în dreptul ei. Dezamăgire totală. O biată arătare de bâlci, departe de imaginea hiperbolizată ce-i fusese zugrăvită de criticii duri ai primăriței. O găină înhămată la o căruță, în care un iepure ține hățurile. În spatele iepurelui, un ou încondeiat. Toate de un stat de om mai solid așa, în mijlocul unui țarc încercuit de șinele unui trenuleț pentru copii. Este de fapt o alegorie destinată strict copiilor suficient de mici ca să se dea în trenuleț și să se uite fascinați la găina care se lasă înhămată la căruța iepurelui. Dacă vă căutați bine în albumele cu poze din copilărie, sigur aveți vreuna cu niscai personaje din astea de mucava (sau fibră de sticlă) din vreun orășel al copiilor prin care veți fi petrecut vreodată clipe de neuitat.

Pentru adulți este restul târgului. Cu grătare sfârâind, băutură, haine tradiționale la prețuri de firme străine (430 de lei o ie), ouă încondeiate și dulciuri „de casă” la prețuri de speculă, iepuroi și iepuroaice în viu cu care să te pozezi la umbra câte unui ou gigant încondeiat. Aș putea să jur că sunt aceiași comercianți de la Crăciun, cu marfa adaptată pentru Paște. Dar pentru o duminică relativ însorită de Florii, câteva sute de oameni care n-au plecat din oraș au găsit în târgul ăsta un mod de a pierde niște timp și a cheltui niște bani. Celelalte mii de bucureșteni s-au bătut, ca în fiecare week-end, pentru o gură de ozon în puținele parcuri ale orașului.

Alternativa la găină – panseluțe și cireși japonezi

Cam ăsta a fost și traseul meu cu mama. După obișnuita saramură de scrumbie, plănuisem s-o duc în Herăstrău ca să-i arăt cireșii înfloriți din grădina japoneză. A durat un pic până am înfipt mașina între niște copaci din coasta Muzeului Satului, la sfatul unui agent de pază bine intenționat. Altfel ar fi fost mai ușor să prinzi pește pe Bulevardul Aviatorilor, decât să găsești un loc de parcare în preajma oricărui parc din București. În grădina japoneză era mai multă lume decât într-un mall. Se stătea la coadă pentru selfie cu cireșii. Noroc cu cireșii ăștia mici, că-și făceau treaba de fiecare primăvară, că altfel nu remarca nimeni cum grădina, pe vremuri amenajată și cu un mic iaz cu podeț, era cam lăsată în paragină.

Mama a fost impresionată și nu prea. Știa ea că pe vremuri în Herăstrău era Expoflora, așa că am lăsat cireșii în bătaia obiectivelor și ne-am dus până la lac. Pe traseu, panseluțe, lalele, narcise și zambile, cât pentru toate milioanele de euro alocate în bugetul Capitalei pentru spații verzi. Drept e că abundența asta e plăcută ochiului, dar la fel de frumoasă e și o pajiște verde stropită de galbenul păpădiilor. Plante perene, care n-au nevoie de buget, așa cum se angajaseră primăriile că vor planta de la raportul curții de conturi din 2015 încoace.

Pentru că am apucat să-i povestesc mamei despre cum s-a luat lumea pe Internet de Gabriela Firea și găina ei, mama a ținut să o vadă și ea. De regulă mama e la curent cu ce se vorbește pe Internet, pentru că televiziunile la care se uită ea reproduc temele tocite prin diversele bule de Facebook. De data asta, însă, cică „nu a zis nimic de găina lui Firea la tv”. Așa că am lăsat Herăstrăul cu aerul lui înmiresmat cu tot și am revenit în trafic, ca să găsim găina aia. Eu influențată de numeroasele poze văzute pe Facebook despre asta, iar mama influențată de mine. Așa că am fost amândouă dezamăgite să vedem că e o banală jucărie pentru copii, într-un târg tematic anost, așa cum au făcut și alți primari înaintea doamnei. De exemplu după cum scria Mediafax, în 2014 mai multe orașe din România dăduseră în patima asta a ouălor și iepurilor gigant.

La plecarea din târg mama a vrut și ea, ca toți copiii, poză cu iepuroaica și iepurele. Ce a ieșit mi-a adus aminte de o poză similară, din 1971, cu mine, mama, un Moș Gerilă dubios, o Albă ca zăpada țeapănă și câțiva pitici, într-un orășel al copiilor din București. Probabil peste alți 40 de ani, vreun copil, care s-a pozat azi cu iepurii și găina aia, se va uita la poză și se va întreba ce dracu era cu găina aia dubioasă lângă mine?  Iar asta m-a făcut să-mi dau seama care e de fapt treaba cu toată amenajarea asta atât de contestată a primarului Firea.

După mine problema nu e că a spânzurat niște iepuri și floricele pe bulevarde, că a cheltuit niște bani (175.000 de euro după propriile declarații) pe luminițe de Paște, deși nu le voia nimeni, și nici că a umplut orașul de ouă și iepuri. N-o fi asta în spiritul sărbătorii pascale, dar parcă tot e mai bine decât procesiunea istorico-religioasă care s-a făcut în 2014:

Prezență inedită a lui Budha la răstignirea lui Iisus la București

Problema nu e la ea și la cei care o aleg, ci la noi, ăștia cărora nu ne convine și care suntem mai puțini. Cei mai religioși s-au supărat pe primar că a adus bâlciul deșertăciunilor în mijlocul orașului într-un timp al rugăciunii, postului, meditației și purificării spirituale. Cei mai activiști sunt revoltați că se aruncă banii pe prostii, în loc să se astupe găuri, să se construiască piste de biciclete, să se rezolve prea multele probleme ale orașului. Cei mai elitiști îi reproșează doamnei Firea lipsa de gust, deși asta deja nu mai e o noutate.

Totuși, niciuna dintre critici nu stă cu adevărat în picioare. Românul mediu, ca și doamna Firea însăși, are o credință de paradă, dovadă stă coada frumușică la mâncăruri de dulce din târgul tradițional. Faptul că Bucureștiul are probleme grave de rezolvat nu e vina doamnei Firea. Faptul că ea nu face nimic din ce a promis, iar nu e o noutate, care primar a făcut? Că ne dă circ scump și prost nici asta nu e original. Cârnatul lui Oprescu (cel mai lung din Europa sau așa ceva) a fost sigur mai mare decât găina lui Firea. Apoi maniera în care e realizat decorul în târgul ăsta nu e chiar cel mai kitch din ce am văzut. Se poate mult mai rău.

Faptul că Firea se închide în primărie și spânzură bugetul cu o gașcă de prieteni, în disprețul legii, regulilor și opoziției, abia asta mi se pare cel mai grav, iar acest mod de lucru face din ea o țintă a mișto-urilor neputincioase, deocamdată, ale celor lăsați pe la uși să prindă câte o frântură din administrația orașului. Problema apare în momentul în care miștourile din bula de Facebook nu rezistă la proba realității din teren, când oamenii de toate condițiile din oraș vin și petrec timpul, cheltuiesc bani, își fac selfi-uri cu cârnatul lui Oprescu, cu găina lui Firea și prin asta le validează „realizările”. Apropos, vă amintiți cum s-a blocat orașul când a aprins Oprescu luminile în cel mai mare brad din Europa? Cred că atunci au fost mai mulți oameni în stradă decât în cea mai mare seară #rezist, dar hai să nu ne amintim de asta, că acum vrem să facem doar mișto de Firea.

Se întâmplă ca la alegeri. În bula noastră nu e niciunul suficient de perfect ca să se califice pentru un vot, în timp ce în realitate concurează cârnatul lui Oprescu, găina lui Firea cu lipsa de alternative sau cu lipsa de orizont, de gust, de cultură, de așteptări a majorității. Sau pur și simplu cu dorința de distracție și de inedit. Ce să facă bucureșteanul de rând într-o duminică însorită, dacă nu are bani sau timp să plece din oraș?

Etichete: bâlci, Bucuresti, cârnat Oprescu, cireș înflorit, flori de cireș, Florii, Gabriela Firea, găina Firea, gradina japoneza, Iisus, mama, panseluțe, parcul Herastrau, Paste