Primarul sectorului 3, Robert Negoiță, și-a dat seama că nu-i mai ajunge bugetul pentru ghețici și părăluțe și s-a apucat să peticească iarba decupată anul trecut în campania electorală. Nu pot decât să salut mintea de pe urmă a primarului 😉
Archive | mai, 2017
Dacă ai vrea să trăiești doar atât cât poți
Când mai vedeți reclame cu bătrâni râzând cu toată placa într-o lumină caldă, solară, să știți că ăia nu sunt nici români, nici la azil. Și poate nici așa bătrâni 😉
Povestea de duminică
Despre un azilant care face două crime, despre iresponsabilitatea industriei farmaceutice, despre incredibila toleranță a părinților care-și pierd fiica și o carte care a ieșit din asta. În Olanda.
Cum schimbi Codul fiscal pentru toți, dar îți iese doar o scutire de impozit pentru popi
Câțiva parlamentari UDMR și PNL au încercat să micșoreze impozitele pe curțile românilor, dar au fost păcăliți ca la alba neagra de colegi de-ai lor din Parlament și au ajuns să voteze fără să știe numai scutirea de impozit a caselor parohiale.
Tea Party de România – petrecerea abia începe
Al doilea val în construirea societății civile, de data asta din convingere, nu pentru donații sau importuri de mașini fără taxe. Protestatarii de la Roșia Montană, Colectiv și Ordonanța 13 s-au unit în mai multe grupuri civice și au de gând să fie cetățeni full time, nu doar revoltați de ocazie.
Multiculturalitatea de după diversitate
La unii curcubeul diversității a fost pe cerul gurii, după nenumăratele bucate degustate la festivalul multiculturalității din Parcul IOR
Asumarea trecutului și prezentul judecăților
Un artist al lumii trecătoare, de Kazuo Ishiguro, este o mică bijuterie literară. Autorul reușește să-și transforme personajul dintr-un torționar fără voie într-un patriot de modă veche, care admite că poate a greșit numai de dragul fiicei sale, nu pentru că i-ar părea rău.
USR, mai bine nu se poate
Am fost la congresul USR ca să-i cunosc mai bine pe oamenii pe care-i susțin. Am vrut să înțeleg de ce Nicușor Dan ține cu dinții și de progresiști și de conservatori, și cum s-a tranșat soarta partidului prin alegerea celor mai buni 21 de oameni care să-l conducă.
Aerul german al Clujului
Clujul m-a cucerit în seara asta cum n-a mai făcut-o niciun oraș românesc vreodată. E fotogenic, respiră un aer calm, de normalitate din aia vestică, în care pare că lucrurile funcționează pentru oameni, locuitorii nu sunt isterizați, iar administrația nu pare făcută la mișto
Cardul Sensiblu și protecția datelor personale
Farmacia Sensiblu spune că este victima unora care-i folosesc numele când îi sună pe oameni ca să le vândă produse. Totuși farmacia refuză să facă publice numele firmelor parazite și susține că le-a speriat cu o notificare. Actele de la Autoritatea pentru protecția datelor, însă, arată că Sensiblu are dreptul să împartă datele clienților săi și cu alții.
Articles
-
Cum a ratat domnul Jean de la Sorbona ocazia de a rămâne filosof
-
Onoare de taximetrist
-
Ultimul preț care a ucis povestea
-
Primul an de expat, realizări și perspective
-
Cum să înfrunți un dictator. Și alte vise umede, jurnalistice
-
15 ani cu pisica Toshiba și relația cu alte animale
-
Valea Loarei și foștii ei bogați
-
Parcările de la Mont Saint Michel și câinii din Saint Malo
-
Ultimul preț care a ucis povestea
-
Onoare de taximetrist
-
Cum a ratat domnul Jean de la Sorbona ocazia de a rămâne filosof
-
Mmmaria: Cand l-am citit a doua oara pe Twain (cu ochi de a...
-
Nicoleta Pascu: Un institut medical de renume mondial și un repre...
-
Dollo: Și eu care mă bazam pe tine să ne zici de la fi...
-
Elena Halmaghi: Am citit fiecare cuvânt de aici. Nu am terminat d...
-
-
Florin: De fapt, n-a fost construit de comuniști. Pistele...
-
-
pavel: Cu o floare nu se face primavara :-). Dar poat...
Ce citim luna asta
