Cautam persoane dispuse sa ne ofere balegar pentru Gradina Stea. De asemenea, cautam si nu gasim transport balegar cu factura. Daca cunoasteti sau aveti informatii, va rugam sa ne sunati la nr 075…….
Multumim!
Așa suna o postare pe pagina de Facebook a unei organizații din Satu Mare, anul trecut prin februarie, când pregăteau o parcelă de pământ primită de la primărie, pentru o grădină de legume lucrată de oamenii străzii. Bălegar cu acte n-au găsit, că cine are balegă nu are și casă de marcat, așa că s-au descurcat cum au putut ca să fertilizeze pământul. L-au lucrat, l-au cultivat și i-au cules roadele. Multe și frumoase, deși fuseseră avertizați de un agricultor de succes din partea locului, pe care-l angajaseră în proiect ca să-i învețe cum să facă legumicultură, că fără azot din belșug nu crește bine nici roșia, nici venitul.
„Noi am refuzat să folosim chimicale, am zis din start că vom avea produse curate, și atunci el ne-a zis că o să vedem noi că n-o să ne iasă nimic, și a plecat!”, îmi povestește Diana. Am cunoscut-o pe Diana de la Asociația Stea din Satu Mare, la un curs în care am învățat cum să ne vindem mai bine organizațiile la care lucrăm. Ea se plângea că deși „beneficiarii” ei fac cele mai frumoase coșuri cu legume din ținut, ieftine, sănătoase și gustoase, nu i le cumpără nimeni. Eu îi ziceam că nici „produsele” organizației mele – drepturile omului – nu se vând aproape deloc, și așa am ajuns să ne povestim una alteia ce facem.
La muncă, nu la întins mâna!
Asociația Stea se ocupă, printre altele, și de oamenii străzii din Satu Mare. Le dă o masă caldă, îi spală, îi îmbracă, îi ajută să-și facă acte și, în cazurile rare și norocoase, le găsește vreun loc de muncă. E ceea ce toată lumea așteaptă de la oamenii străzii, nu? La muncă, nu la întins mâna! Au primit un teren de o mie de metri de la primărie, au făcut un proiect pe care l-au finanțat norvegienii, și au purces la sapă. Ce putea să nu iasă bine din ideea asta? Oamenii aveau o ocupație, se simțeau utili, învățau să lucreze pământul, vedeau că iese ceva din mâinile lor și produceau ceva vandabil.
De partea cealaltă, cine n-ar fi vrut să cumpere un coș plin cu legume sănătoase, ieftin și bun? Iar în schimbul banilor să facă și o faptă bună, să ajute niște ghinioniști să iasă din cercul vicios în care i-a aruncat viața și să nu mai trăiască din mila publică. Numai 28 de lei o doză bio pentru adormirea vinovăției, care în termeni moderni se cheamă responsabilitate socială.
Realitatea românească a dovedit încă o dată că bate proiecțiile idealiste de pe hârtie. Oamenii străzii și-au făcut treaba, pământul la fel, bălegarul și el, legumele au crescut, ploaia le-a udat, dar undeva pe traseul lor spre farfurie s-au împiedicat de indiferența cumpărătorilor.
Am avut parte de multă reclamă, am apărut chiar și la TV la posturile naționale de știri, toată lumea a fost încântată de noi și ne-a lăudat. Coșurile arătau extraordinar de frumos, dar când a fost să le vindem nu știu de ce dar nu le comanda nimeni. Am insistat la toți prietenii, chiar la unii care au restaurante, dăm și bon…, dar au cumpărat o dată, parcă de milă, și gata. Am făcut campanii cu chefi din zonă care au dat și niște rețete pe care le-am introdus în coșuri. S-au cumpărat tot o dată și atât. Iar legumele sunt foarte gustoase, noi le mâncăm ca pe mere pe loc, când mergem la grădină”, povestea Diana.
Clienții au considerat-o probabil doar ca pe o favoare făcută unui cerșetor, nu ca pe o formă alternativă de aprovizionare de la Mega sau la piața de legume. Coșurile le erau aduse acasă, dacă făceau comandă pe site-ul proiectului sau prin telefon. În toamnă mare parte din roade a rămas pe loc și a putrezit pe pământ.
Nu se face caritate fără autorizație
Știu, vă veți întreba de ce nu le-au făcut conserve, de ce nu le-au donat unor cămine din zonă, de ce nu le-au luat acasă, de ce, de ce? Am pus toate întrebările astea, și le-au pus și ei. Așa au aflat ce le mai lipsește în proiect. Au încercat să obțină de la primărie o tarabă în piață, să le vândă acolo, dar noul primar i-a refuzat. Pesemne e scumpă o tarabă în piețele din Satu Mare. Ca să facă conserve din ele le trebuie utilaje și autorizare. Nu au. Ca să le doneze unui cămin de copii sau bătrâni le trebuie de asemenea tot felul de hârțoage care să ateste lanțul impecabil de producție care să nu-i îmbolnăvească cumva pe chiriașii stabilimentului. Una peste alta, grădina Stea a descoperit că nu are alt statut decât o mamaie care culege roșiile și castraveții din fundul grădinii și iese cu ele pe marginea drumului ca să le vândă cui trece pe acolo.
Avem nevoie de tot felul de autorizări și trebuie să respectăm reguli uneori absurde chiar și pentru masa pe care le-o oferim oamenilor străzii care muncesc la grădină. Oamenii ăștia mănâncă din gunoaie pe unde apucă, dar noi trebuie să fim blindați cu tot felul de autorizări și hârtii ca să le dăm o supă caldă sau o felie de pateu.”
Proiectul cu fonduri norvegiene s-a încheiat anul trecut, dar Grădina Stea va continua să rodească. Anul ăsta s-au plantat deja răsadurile, însă până-și face bălegarul și ploaia treaba, lumea se va fi săturat deja de trufandale cu azot. Asociația Stea caută să se extindă, să poată trece la conservarea legumelor care nu se vând și, cine știe, poate-l conving pe primar să le dea taraba aia. Pentru cei 47 de oameni fără adăpost din Satu Mare grădina asta este de aproape doi ani sensul vieții. Diana povestește cu însuflețire de unul dintre ei, care are un handicap generat de faptul că l-a bătut taică-su în cap când era mic. Omul ăla a devenit un adult care nu va putea avea niciodată un job, o casă, o familie, nu se va putea susține. Asociația Stea nu și-a propus în mod utopic să îi integreze pe toți în societate și în câmpul muncii, ci măcar să le facă viața ceva mai ușoară. Pentru asta e nevoie ca și societatea să-și deschidă ușile sau măcar să nu le pună piedică.
Cui dăm 30 de milioane de euro anul ăsta?
V-am povestit asta pentru că e una din miile de chestii pe care oamenii din ONG-uri le fac în jurul nostru. Pe cele mai multe nu le vedem, de altele nici nu ne pasă, și totuși ele sunt foarte importante pentru indivizi sau mici segmente de populație scăpate din „grija” statului. Pentru oamenii ăștia din ONG-uri, care zi de zi fac chestii greu de „vândut” publicului, pentru scoaterea stelelor din bălegarul cotidian al nepăsării există de mulți ani o formă de susținere: 2% din impozitul pe venit sau 20% din impozitul pe profit (în cazul firmelor). Sunt puțini aceia care aleg să doneze sumele astea, cei mai mulți dintre români le lasă să meargă către stat. Nu e comod, mai ales pentru ăia care nu au obligația depunerii declarației de venit, să completeze un formular, să-l trimită prin poștă la ANAF sau chiar online. Avem multe pe cap, nu știm cui să dăm, nu avem timp să ne informăm, lasă că oricum e o sumă mică, nu contează ei pe ajutorul meu… în esență nu ne pasă.
Totuși, așa puțin și greu, s-au strâns în ultimul an din acest 2% cam 30 de milioane de euro în toată țara. O sumă numa bună de pus ochiul lacom al statului pe ea. Acum e în lucru un nou proiect de cod fiscal, în care se pare că nu mai există deloc instrumentul de ajutor cetățenesc 2%. Statul ne mai scutește de o grijă. Pentru asta tot niște ONG-uri au făcut o petiție, prin care cer rediscutarea proiectului. Dacă vreți puteți s-o semnați. N-o să se iasă în stradă pentru asta, chiar dacă suprimarea acestui instrument va însemna poate chiar moartea unor organizații care din asta trăiau.
Dar indiferent de ce se va decide cu codul fiscal de la anul, până la 25 mai anul ăsta încă mai puteți să direcționați 2% din impozit către un ONG. Ca în fiecare an eu vă sugerez să alegeți niște domenii cărora nu le lipesc mulți bani pe frunte, alea care cresc cetățeni. Anul ăsta facem o excepție și deschidem lista cu:
- Asociația Stea din Satu Mare
- apoi continuăm cu ApTI
- CeRe
- și ultimul pe listă cu voia dumneavoastră APADOR-CH
Ca să știm despre ce ordin de mărime vorbim, vă mai spun că la APADOR-CH au ajuns în 2016 puțin peste 1600 de lei donați prin 2%. E un salariu pe o lună. Partea care rămâne după ce achiți toate taxele și impozitele către stat 😉
Frustranta neimplicarea comunitatii locale.. Daca ar reusi sa livreze si in afara municipiului Satu-Mare, cred ca nu ar mai ramane cu legumele nevandue, desi e clar ca productia lor poate fi foarte, foarte usor absorbita de localnici.
Nu s-ar indupleca niciun serviciu de curierat sa ofere niste tarife mai suportabile pentru livrari macar in Moldova si Bucuresti?
Cred ca nu doar eu as comanda cu placere, si multi parinti de copii mai mici sau mai mari platesc bani grei pe produsele dintr-o astfel de agricultura.
🙁
Cred că devin prea scumpe astfel, plus că se pierde ideea de produs local=implicare locală. Nu au oricum o producție constantă și susținută ca să merite efortul logistic al unei investiții de curierat. Avem și noi homeleșii noștri, cred că modelul ar putea fi replicat în București cu succes.
Dollo, în cazul meu, veneau mereu amici care știau ei cîte un caz de ajutat. Ciudat este că, după ația ani, această variantă de suport nu a devenit foarte populară. La un moment dat, tot în urma unui articol de blog, aș fi dorit să cedez cei 2% către niscaiva organizații care să se ocupe cu reîmprospătarea marcajelor turistice din munți. Proprietarul blog-ului n-a sinchisit să răspundă mesajului meu prin care îi ceream detaliile ce trebuiesc cunoscute pentru a completa formularul cu pricina.
Acum tu faci exact aceași chestie: ne povestești despre asociația Stea și despre cît de nobil e scopul lor însă nu dai toate detaliile necesare completării formularului pt eventualii doritori.
Pe mine cazul prezentat de tine chiar m-a impresionat și doresc să ajut. Prin urmare, dacă și ție chiar îți pasă de asociația Star, ar trebui să faci următoarele:
1. Să faci un tutorial despre cum trebuie completate cîmpurile formularului, plus ce trebuie să faci cu acesta odată completat.
2. Să le spui celor de la asociația Star că soiul de roșii cultivat de ei (din poză, aș zice că cel din prim-plan este ”Aurora” iar cel din fundal e cherry) este greșit și din acest motiv nu au clienți (soiul Aurora, pe lîngă că se importă masiv, este o jignire a papilelor!). Dacă nu pot cultiva soiul comun românesc (ăla diform ca aspect, uriaș ca dimensiune dar rapid alterabil după recoltare), atunci măcar să se orienteze spre soiul ”monterosa” (ăsta aduce cît de cît la gust cu soiul pomenit anterior). ”Aurora” are avantajul de a fi un soi f rezistent la toate cele (și mai ales la condițiile ”de raft”) însă gustul lasă mult, mult de dorit. Nu știu prea multe despre ”monterosa” decît că e mult mai gustoasă (totuși, nu la fel cu soiul autohton, ”de grădină”) și probabil că e rezistent la condițiile ”de raft” (altminteri n-ar exista în oferta supermarket-urilor). Deci foarte probabil de asta nu au ei clienți.
Dragă H, constat că răspunsul pe care ți l-am dat sâmbătă nu s-a postat. Ciudat, dat fiind că ți-am răspuns și la celălalt comentariu și ăla văd că apare. Așadar, revin:
1. În general toate organizațiile cărora le pasă de 2% au postat pe site-urile lor formularele gate completate cu datele lor. Și Stea nu face excepție, găsești formularul aici: http://www.asociatiasteasm.ro/uploads/company/documents/155_Formular-Stea-model-completat.pdf. Îl descarci, îl printezi, îl completezi cu datele tale (adică date personale cerute în primele rubrici și apoi datele privind veniturile pe care le-ai avut în 2016, apoi îui formularul într-un plic și-l trimiți prin poștă pe adresa ANAF din localitatea în care trăiești și muncești. Nu e nevoie să faci tu calculele cât revine 2% din impozitul tău, e suficient să indici organizația către care donezi suma. În cazul formularului gata descărcat de pe site, el conține datele de identificare fiscală ale asociației.
Tutoriale mai detalitate despre cum să completezi formularele ANAF sunt chiar pe site-ul ANAF aici: https://www.anaf.ro/anaf/internet/ANAF/asistenta_contribuabili/toate_formularele_cu_explicatii/!ut/p/a1/hZBBb4MwDIV_yw5ccYCVRrtlXQeqqu6woZJcqtAmlIkSlIQi7dcvsE6rppX59uzvyc8GBjmwhp-rkttKNbweNIt3aZDGaYjDFY6ye0QWeDMPnt-CZBY6gDoA3SiCfvnJ8nH0Z3jhGkl08U8A_-zfAptakTxFF2Ai4gpYWatiPJeSpohwCUwLKbTQfqdd-2htax485KG-733ecOlr5aG_-KMyFvIrzEWkbH7zxJcYGIIt3w8fh9chrWnljox6w08C6I9eV8aKRuhvyljdWfM1A3oXyj3vLNfCPyhoT1mO3mf1eS3rqvggn1xv188!/dl5/d5/L3dHQSEvUUtRZy9nQSEh/#D200n
2. O să transmit informația de la tine, mulțumesc.
Sper că te-am lămurit.
„constat că răspunsul pe care ți l-am dat sâmbătă nu s-a postat. Ciudat.”
A déjà vu is usually a glitch in the Matrix. It happens when they change something.