Cardul Sensiblu și protecția datelor personale

Farmacia Sensiblu spune că este victima unora care-i folosesc numele când îi sună pe oameni ca să le vândă produse. Totuși farmacia refuză să facă publice numele firmelor parazite și susține că le-a speriat cu o notificare. Actele de la Autoritatea pentru protecția datelor, însă, arată că Sensiblu are dreptul să împartă datele clienților săi și cu alții.

Vă povesteam acum vreo lună că am stat câteva ore la coadă la Farmacia Tei și cu toate astea i-am scris un post admirativ. Textul ăla s-a viralizat, cum se zice prin onlain, adică a fost like-uit și distribuit de vreo zece mii de oameni, iar cei care au ajuns pe blog ca urmare a acestor distribuiri au fost peste o sută de mii. Ceva neașteptat și pentru mine, care mă știți că sunt obișnuită cu succesul la public 😉

Victima colaterală a acelui text a fost, în mod neașteptat, o altă farmacie. Scrisesem în text că am făcut, de voie de nevoie, un card la Sensiblu și că tocmai în perioada aia mă sunase o duamnă care insista să-mi vândă nu știu ce creme, iar când am întrebat-o de unde are numărul și numele meu a zis că de la Sensiblu, că au o înțelegere cu farmacia în sensul ăsta. Evident m-am urzicat și le-am scris ăstora de la Sensiblu, pe site, că-mi exercit dreptul de a le cere să-mi șteargă datele din baza lor de date, conform Legii 677/2001 a protecției datelor personale.

La scurtă vreme după textul cu farmacia Tei am primit un email de la Sensiblu în care mi se spunea că nu există în sistemul lor un card pe numele meu, să le zic eu ce serie are. Le-am scris înapoi, dar n-am mai primit răspuns. Însă câteva zile mai târziu mă tot suna insistent  un alt număr necunoscut, care ulterior s-a dovedit chiar de la Sensiblu. O duduie de la marketing îmi cere seria cardului prin viu grai.

A, dar în sistemul nostru cardul dumneavoastră figurează fără date, îmi zice ea, deci este imposibil să fi fost o scurgere de informații de la farmacia noastră.

E drept că eu când completasem formularul ăla pentru card scrisesem acolo că nu vreau să-mi fie procesate datele personale în scopuri comerciale, însă acele date au rămas în farmacie, cel puțin pe formularul completat de mine. Ca să n-o jignesc, îi zic duduii că poate numai angajații acelei farmacii or fi făcut „scurgerea” asta de date, nu cineva de la centru care are acces la toată baza de date a tuturor ălora cu card Sensiblu. Ea nu și nu, că știe sigur că nu se poate așa ceva. Bagă mâna în foc.

sensiblu-cardȘi totuși, de unde știa doamna cu cremele numărul meu și cum mă cheamă, ba chiar și că am card la Sensiblu? Și asta la numai câteva luni după ce-l făcusem. Duduia de la marketing mi-a zis că nu sunt singura victimă a telefoanelor de genul ăsta, că au mai avut plângeri, că ăștia care sună zic că au datele de la Sensiblu pentru că e o farmacie care are foarte multe carduri, deci sunt șanse multe ca ăla pe care-l suni să aibă un card acolo, dar că de fapt Sensiblu nu are nicio înțelegere cu nimeni în sensul ăsta și că la mijloc ar fi o conspirație la adresa brandului Sensiblu. Că ei își cer scuze și-mi garantează că nu de la ei au ăștia numărul meu, că au văzut că am scris pe blog și le pare rău, și mă întreabă dacă tot mai vreau să-mi anuleze cardul sau nu?

De ce să ții secret numele firmei care te parazitează?

Am crezut-o pe duduie (am și eu momente de slăbiciune), mai ales că zicea că vor să dea de capătul acestei afaceri neplăcute, și să-i trimit numărul de pe care am fost sunată. I l-am trimis. M-a sunat înapoi după vreo săptămână, ca să-mi spună că au descoperit firma, dar că nu-mi poate spune numele ei, că nu au voie(!?!) Că e o firmă care practică vânzările astea, „din categoria tigăi”, și abuzează de tot felul de baze de date. Că Sensiblu i-ar fi trimis o notificare prin avocați, să nu mai facă, și că ei sunt încrezători că nu se va mai întâmpla, că au mai uzat de notificări din astea și față de alte firme. În final mă roagă să scriu un update la textul precedent, în care să spun că uite, ei au făcut tot ce le stă în putință ca să rezolve situația, ăia n-o să mai facă, pace și prietenie.

Am zis că scriu, OK, le-am acceptat scuzele și bunele intenții. Asta s-a întâmplat săptămâna trecută și în ăst timp parcă tot mă sâcâie o senzație de disconfort. Într-o doară m-am apucat să caut pe site-ul ANSPDCP cum arată notificarea făcută de Sensiblu când a anunțat autoritatea că va colecta datele clienților. Are mai multe, eu am găsit vreo 14 notificări, iar pe asta pentru cardurile de fidelitate scrie că are drept scop, printre altele, și marketing și publicitate, iar la categorii de destinatari figurează și „parteneri contractuali ai operatorului”. Din punct de vedere legal, deci, Sensiblu este acoperit dacă împarte datele clienților cu alți parteneri care te vor suna apoi să-ți vândă chestii. Doar că, evident, e neplăcut să te justifici în fața unuia care nu și-a dat acordul pentru asta, dar ți-a dat datele doar pentru tine.

sensiblu

Ca o paranteză, simt nevoia să vă spun că am o relație de ură cu cardurile de fidelitate, tocmai din cauza faptului că-ți cer informații personale pe care apoi le folosesc cumva împotriva ta, tranzacționându-le. Pentru că trăim în România. Desigur, cel vinovat ești tu, că le dai  datele, contra unui preț – ca să beneficiezi de o reducere – deci buba e la client, nu la ăla care le cere. Eu m-am ținut tare ani de zile, de câte ori am cumpărat de la ei și de la alții și am fost întrebată cărduleț nu aveți? nu vreți să facem? NU!, dar am cedat ca proasta tamam cu câteva luni în urmă, prinsă într-un moment în care nu aveam destui bani și îmi prindea bine reducerea aia nenorocită.

Nu mă îndoiesc că datele mele sunt și pe alți pereți în afară de ai Sensiblu. Adresa de email de exemplu o au probabil toate loazele de piarizde cărora le e lene să-și facă o bază de date cu contacte de ziariști activi, așa că eu primesc și azi, la ani de zile de când nu mai sunt în presă, invitații și comunicate de la diverse firme sau instituții. Dar în mintea mea e o relație de cauzalitate între faptul că am primit telefonul ăla de marketing la câteva luni după ce mi-am făcut cardul Sensiblu, iar cucoana cu cremele mi-a spus că are datele de la Sensiblu. Telefoane din astea de marketing am mai primit. Periodic sunt unii care vor să mă ajute să mă îmbogățesc pe piața de capital, dar ăia au decența să spună că au numărul dintr-o bază de date pe care nu știu de unde o au, că s-a ocupat departamentul de marketing 😉 Unul mi-a zis o dată că știe că lucrez la Evenimentul zilei, deși nu mai lucram acolo de ani de zile. Atunci ajunsese la el baza de date din mână în mână, probabil.

Și-am încălecat pe o șa și le-am dat și mai multe date despre mine 🙂

Așa că aventura cu Sensiblu rămâne pentru mine o enigmă. Nu mi-au oferit nicio dovadă, în afară de cuvântul de onoare al doamnei de la marketing, și tind să cred că mai degrabă au făcut demersurile astea față de mine pentru că articolul ăla cu farmacia Tei i-a deranjat. S-a întâmplat să-i dau de exemplu nu pentru că am ceva cu ei, dimpotrivă, cumpăr de la ei anumite produse pe care doar ei le au și le apreciez, dar m-a deranjat prostia asta cu cardul și s-a potrivit în contextul celuilalt articol. Eu dacă aș fi Sensiblu și aș afla că sunt unii în piață care se prevalează de numele meu și-mi fac deservicii nu m-aș limita la niște notificări fine cu „să nu mai faceți”, ci i-aș da în judecată. De asemenea nu le-aș ține secret numele, dimpotrivă, i-aș face foarte cunoscuți.

Așadar, nu am vreo dovadă că doamna cu cremele nu avea o înțelegere cu Sensiblu, nici că avea; nu știu dacă o să-mi mai folosesc vreodată cardul Sensiblu, dar m-am înmuiat și l-am păstrat; nu am dorit să-mi fie procesate datele în scop comercial, și nu știu dacă au făcut-o sau ba, în schimb prin toată tărășenia asta le-am dat și mai multe date decât voiam inițial 🙂 Să le stăpânească sănătoși și sper să învețe ceva din povestea asta. Eu am învățat.

Etichete: , , , , , , , ,

11 comentarii la “Cardul Sensiblu și protecția datelor personale” Subscribe

  1. ady 10/05/2017 at 21:53 #

    este posibil (dar nu bag mâna-n foc) ca dacă există și o anchetă penală începută să nu aibă voie să spune numele bănuitului.

    • Dollo 10/05/2017 at 22:00 #

      Păi nu există, aș fi înțeles dacă mi-ar fi spus asta. Duduia de la marketing a spus că pur și simplu i-au trimis o notificare firmei, dar că ea nu are voie să-mi spună numele firmei. Eu i-am sugerat să reclame firma la ANSPDCP și a zis că e o idee bună. Nu a pomenit nimic că i-ar fi reclamat la poliție.

      • Ady 11/05/2017 at 10:43 #

        Nu intotdeauna marketingul stie ce face juridicul. 😉

  2. Altu' 11/05/2017 at 09:11 #

    Nicidata, dar absolut niciodata n-au vrut sa-mi spuna de unde au datele… ma refer aici strict la firmele la care stiu sigur ca nu le-am dat eu.
    In 2 cazuri tot am aflat: firma terta care are servicii de telemarketing/recuperatori creante si care utilizau aceeasi baza de date pentru alte promotii.
    Un alt caz a fost cu IFN care ma sunau sa le platesc rata, ei fiind convinsi ca-l suna pe Albu din Timisoara 🙂 Le-am zis ca nu-s ala si ei insistau sa la spun cine si de unde sunt. Dupa vreo 3 apeluri le-am gasit eu numarul lui nenea ( cautari google, finante, facebook si combinat cu informatiile despre situatia financiara) si le-am „sugerat” (=trimis la origini) sa nu ma mai sune… S-au potolit…
    E greu, dar nu prea ai ce face: trebuie sa accepti ca societatea asta informatizata vine si cu asemenea dezavantaje. Cu grija si tenacitate mai poti scapa de unele iar restul le accepti.
    Sau te faci pustnic in munti….

  3. dax 11/05/2017 at 16:05 #

    Eu nu dau niciodata datele complete cand ma inscriu in astfel de baze de date pentru carduri de fidelitate. Ce motiv au ei sa cunoasca adresa, numarul de telefon sau ocupatie si venituri lunare? Asa ca de fiecare data 2 cifre din numarul de telefon sunt schimbate, numarul strazii e altul, iar profesia, varsta si veniturile pe unde se cer sunt total diferite de realitate. Adresa de email cu care ma inscriu pe orice site e una dedicata pentru spam si nu cea personala.
    Asa ca succes cu vanzarea bazelor de date cu informatiile mele, sa le fie de folos. 🙂
    Singurii spammeri de care nu m-am putut feri sunt cei de la call centerul bancilor care iau datele de contact si numele real din sistemul informatic si le folosesc ca sa isi faca targetul de cross selling.

  4. Tudor 11/05/2017 at 21:01 #

    „Ca o paranteză, simt nevoia să vă spun că am o relație de ură cu cardurile de fidelitate, tocmai din cauza faptului că-ți cer informații personale pe care apoi le folosesc cumva împotriva ta, tranzacționându-le. Pentru că trăim în România.”

    Din nefericire treaba asta are acoperire internationala si nu, n-a inceput de la noi. 🙂

    Cel mai bun articol pe tema asta poate fi citit aici:
    http://www.nytimes.com/2012/02/19/magazine/shopping-habits.html

  5. Motanul 12/05/2017 at 07:41 #

    Eu am patit-o dupa ce am acceptat sa-mi fac card Cora si am facut greseala sa le dau o adresa valida de e-mail.
    De atunci primesc zilnic spam cu ochelari Ray Ban, produse Adidas si altele, in romana. Sigur produsele nu sunt originale la pretul ala. Probabil o capcana pentru datele de pe credit card.
    Cum de au ajuns datele de la Cora la escroci?

  6. mihai 12/05/2017 at 09:53 #

    Mai există o posibilitate, dar iarăși doar Sensiblu poate ști dacă are șanse să fie adevărată. Baza aia de date a lor, cu mulți clienți, ar putea fi hecărită. Sigur, nu e o țintă la fel de grozavă ca baza de date cu un miliard de utilizatori a lui Yahoo! ( https://en.wikipedia.org/wiki/Yahoo!_data_breaches ), dar ținând cont că Sensiblu e în fond o farmacie, nu o companie de tehnologie, poate că și efortul de a o penetra ar putea fi mai mic… Situația asta e caz penal, dar trebuie ca victima (Sensiblu) să o sesizeze.

    În altă ordine de idei, notificarea de „cease and desist” pe care au trimis-o celeilalte firme cred că este strict necesară în preambulul unui proces civil, pe principiul că înainte de proces trebuie încercată concilierea amiabilă. Procesul poate doar să constate că victima a fost păgubită în vreun fel și să stabilească cuantumul despăgubirilor, dacă amiabil nu se rezolvă. Ori, atâta vreme căt tu nu ai cumpărat cremele de la telefon, Sensiblu nu poate argumenta că firma parazit te-a furat de la ei și nu poate demonstra veniturile pierdute din cauza acestei acțiuni piraterești. Deci, cazul e cam subțire pentru un eventual proces care, colac peste pupăză, ar necesita și un consum suplimentar de resurse juridice. În plus, atâta vreme cât dpdv juridic situația arată ca mai sus, ar fi o vulnerabilitate pentru ei să-ți spună ție (cea supărată) numele firmei parazit, pentru că ai putea scrie despre asta, afectând imaginea (și afacerea) parazitului, iar Sensiblu s-ar putea trezi chemată în judecată!

    DISCLAIMER: Sunt un biet inginer fără vreun strop de pregătire juridică, deci tot ce am scris mai sus poate să fie o mare bazaconie! 😛

    • Dollo 12/05/2017 at 10:51 #

      Da, dacă aș fi singurul caz, categoric că ar fi neproductiv pentru ei. Dar duduia spunea că au mai avut plângeri.

  7. H. 13/05/2017 at 06:22 #

    Ce mi-a plăcut: ai folosit numele firmei (la TV, genul ăsta de ştire este „o renumită fermă de pui şi-a injectat produsele cu botulină” – şi tu te-ntrebi ca prostul ce rost are știrea, dacă ești printre cei afectați sau nu).
    Ce nu mi-a plăcut: remarca (absolut ne-necesară), cum că ”într-un moment în care nu aveam destui bani și îmi prindea bine reducerea aia nenorocită”. Această ipoteză (deși posibilă) e destul de greu plauzibilă. Ca autor, chiar dacă descrierea reflectă adevărul, aș prefera să spun că, na, mi-am făcut card Sensiblu (și eu am unul) pt că, avîndu-l, pot beneficia de niște discounturi. Nu e o rușine. Însă, dacă nu scrie nicăieri că aceste discounturi vin ”la pachet” cu divulgarea unor date confidețiale, da, am dreptul să mă plîng de politica celor de la Sensiblu.
    Dollo, cred că sunt șanse mari să găsești utilă cartea ”Who owns the future?”. Nu știu dacă a fost tradusă în românește.

    • Dollo 13/05/2017 at 06:48 #

      Dacă nu-ți place adevărul, caută în altă parte 😉 în cazul meu ăsta a fost adevărula, n-am de ce să mint, dacă nu eram în acel moment nu-l făceam. Simplu.

Lasă un comentariu

Anunță-mă prin email când apar comentarii noi.
Te poti abona si fara sa comentezi.

Oldies but goldies

Cine-l bate pe prinţul Charles, la popularitate, în Viscri

Patul care asteapta musafiri in casa Gerdei din Viscri

Transilvania li s-a arătat străinilor exact aşa cum este. Un ţinut minunat, locuit de oameni în esenţă buni, dar inconştienţi de valoarea moştenirii pe care o au în bătătură.

Din Buenos Aires con mucho calor

eu

Zgomotos, fierbinte, cu iz de grătar și cu aromă de tango – Buenos Aires, orașul cu 13 milioane de oameni

Diferența dintre șpagă și cadou, versiunea polițistului de la rutieră

malecon

O lecție de anticorupție de la doi români indignați, pentru doi polițiști cubanezi înfometați. Plus ultimele experiențe din Cuba, hai, luați de citiți, ca să plec și eu acasă 😉

De ce nu s-a surpat Bucureștiul când „ne-a făcut Ceaușescu” metroul

metrou5

Pentru că pe vremea aia s-au folosit mulți mineri cu târnăcoape, care au săpat cu grijă tuneluri, pentru că specialiștii de atunci și-au făcut doctoratele pe bune la metrou, nu plagiindu-i pe alții, și chiar și atunci au existat tasări de teren.

Ziua presei: Cum pui pe butuci o publicație

free press

Îi interzici secțiunea cea mai profitabilă, sub pretextul săvârșirii unei infracțiuni, apoi tărăgănezi ancheta penală și procesul până când concurența îi ia locul. La final nici nu mai contează verdictul judecătorului. Se întâmplă în România.

De ce nu-i prieşte Mioriţei iarba din UE

turma-alergand

Oieritul românesc supravieţuieşte cu greu, între subvenţia europeană care vine târziu, dezinteresul tineretului pentru meseria de cioban, şi supremaţia supermarketurilor care ne bagă pe gât brânză de import.