Direcția Generală Anticorupție din Ministerul Afacerilor Interne se ocupă zilele astea de etica și integritatea bobocilor din poliție, prin câteva cursuri ținute de niște stele de pe umerii sistemului, cum ar fi generalul Virgil Vochină, colonelul Dan Antonescu sau comisarul Florin Șinca. Scopul declarat al programului educativ este acela de a suda generațiile de polițiști între ele, astfel încât ăștia bătrâni, profesioniștii, să aibă cui da ștafeta, cui lăsa mai departe să ducă stindardul legii și ordinii în slujba cetățeanului, în timp ce ei se retrag liniștiți la pensie. Scopul nedeclarat s-a întrezărit prin declarațiile lectorilor, care au zis că nu mai vor să vadă polițiști de care se râde la știrile de la ora 5 (apud generalul Vochină). În plus, cică la școlile de poliție nu se face etică, iar ăștia mici intră direct de pe băncile școlii în pâinea neagră de polițist, fără să-i pregătească nimeni pentru realitatea practică a teoriei (apud comisarul Daniel Moldoveanu, managerul proiectului). Acuma rămâne de văzut și ce vor prinde ăștia mici după cursurile astea, dat fiind că și meseria de polițist, ca oricare alta, mai mult se fură decât se învață (apud colonelul Antonescu). Cel de-al patrulea trainer este un reprezentant al societății civile, Mircea Toma.
Eu am asistat ieri la un astfel de curs, ținut de comisarul dr. Florin Șinca, despre … patriotism. În sală erau vreo 20 de tineri absolvenți de școli de poliție, intrați deja de câteva luni în sistem. Timp de câteva ore, comisarul Șinca, un fel de polițist-istoric, autor al multor cărți cu și despre Poliția română, regalist, admirator al lui Dan Puric, al rectorului Ioan Pop de la Cluj și al lui Vasile Lascăr, le-a ținut un monolog aparent destructurat (omului îi cam place să vorbească), dar într-un limbaj destul de colorat, așa încât tinerii nu s-au plictisit.
Fiu de cioban cu bibliotecă, Șinca zice că a fost inițial SPP-ist (l-a păzit pe Ion Iliescu), timp în care îi citea pe Țuțea și Cioran, apoi s-a remarcat în niște misiuni, a scris mai multe cărți de istorie a poliției și încă le mai scrie, iar acum are o viață molcomă de birou la Oficiul național pentru protecția martorilor – instituția aia căreia i-a fost arestat directorul, în 2015 pentru constituire de grup infracțional și cheltuirea banilor destinați martorilor protejați în scopuri personale.
Despre asta nu a vorbit comisarul Șinca, însă a fost necruțător pe alocuri cu diverse personaje galonate din poliție, nenumite, doar gratulate cu înțepături de genul „unii sunt chestori la 40 de ani și ei n-au văzut hoți decât la televizor, dar se plimbă prin minister de zici că i-a făcut mă-sa chestori”.
Admirația comisarului Șinca pare consumată toată pe înaintași, spre care îi îndeamnă și pe tineri să năzuiască. „Să rămâneți cu următoarea idee de forță: această instituție a avut oameni dintre cei mai importanți. Fără a omite că a avut și oameni certați cu legea. Am fost membri fondatori ai Interpol, am avut polițiști beliți de vii între cele doua războaie, morți în misiuni, l-am avut pe Eugen Vianu care a fondat FBI (cică ar fi emigrat la NY și a fost consilier al lui Edgar Hoover, dar eu nu am găsit informația asta online deci îl credem pe cuvânt pe Șinca), am avut cei mai buni specialiști în problema bandelor înarmate, polițiștii nostri au fost decorați de regele Greciei și al Bulgariei, am avut cei mai buni specialiști în combaterea comuniștilor (dar se pare că n-au prea reușit). În 1944-1949, când s-a înființat miliția, 92, 8% din foștii angajați au dispărut. Eliminați pentru că au făcut parte din poliția burghezo-moșierească, închiși în pușcăriile comuniste”. Șinca spune că a studiat în arhive viețile acestor polițiști și e trist că nu se vorbește acum și despre ei și sacrificiul lor, așa cum sunt pomeniți ceilalți martiri anticomuniști.
Tonul comisarului Șinca pare la fel de admirativ și față de cel mai puternic om care ar fi existat vreodată în poliția română – unul Gavrilă Marinescu – care-și ciocnea ouăle cu Carol al II-lea, ba chiar a recunoscut că a omorât pentru rege, a arestat niște fotbaliști ai echipei rivale doar ca să câștige echipa cu care ținea el, a luptat prin nu știu ce război, a fost decorat cu ordinul Mihai Viteazu („ce și-ar mai lua acum chestorii decorația asta dacă s-ar mai da”, punctează Șinca) și în final s-ar fi găsit vreo 23 de kg de aur în cripta lui (!?). Mărturisesc că n-am înțeles în care categorie l-a încadrat comisarul pe Gavrilă ăsta, de vreme ce n-a fost totuși chiar ușă de biserică, iar el le-a spus tinerilor că în istorie rămân doar ăia care fac ceva în meseria lor, nu ăia care fură de la buget. Probabil o fi fost din categoria „a furat, dar a lăsat și ceva în urmă”.
Istoria nu-i va reține pe ăștia care au furat din buget, ci pe cei care au făcut ceva pe pătrațica lor. De aia vă spun, încercați să ardeți etapele, dați din coate, doriți-vă mai mult. Să țipăm când e de țipat, să ne pișăm contra vântului când e cazul. Când toată lumea zice da, voi să ziceți nu. Apoi găsiti-va preocupări care să vă țină mintea sănătoasă, că în meseria asta o să aveți dezamăgiri (momentul în care multe capete din sală se mișcă în semn de „avem deja!”). Ați plecat la drum cu bila numită Garcea de picior. Nu fiți Garcea, frate, că pute poliția de d-ăștia! Și mare atenție la pus mâna la foloase. Că intrați la beci. Unii dintre voi veți ajunge la pușcărie, dacă asta alegeți. Și zâmbiți mai mult!”.
Profesioniștii lui Vasile Lascăr
Mărturisesc că deși intrasem la curs doar ca să văd care e atmosfera, discursul lui Șinca m-a ținut pe loc. Apoi către final le-a pus un documentar pe care l-a făcut tot el, despre Vasile Lascăr, considerat personajul care a modernizat poliția (sau cel puțin a început) prin legea dată în 1901, prin care le-a interzis polițiștilor să facă politică, le-a mărit salariile, le-a dublat numărul pe străzi și le-a întărit independența față de politic, în încercarea de a-i face incoruptibili. Din filmul ăsta am rămas cu o poveste de râsu plânsu. Lascăr a constatat că în toată țara exista în epocă un număr de vreo 400 de polițiști care indiferent de schimbările politice tot rămâneau pe post. Și-a imaginat că ăsta trebuie să fie nucleul dur al poliției, profesioniștii. Și-a propus să-i identifice ca să învețe și alții de la ei. Așa că a vorbit cu un deputat dintr-un județ care avea 4 astfel de polițiști minune. Deputatul i-a descris situația lui Lascăr: doi sunt vai de capul lor, îi ținem de milă, de ceilalți doi să nu te atingi că sunt cei mai mari borfași și îi au la mână practic pe toți politicienii din județ, indiferent cine câștigă alegerile.
În fine, ca o anecdotă semiadmirativă, Șinca le-a povestit și despre fostul ministru Doru Viorel Ursu, care i-ar fi povestit că atunci când era tânăr student, prin anii 70, ar fi fost bătut cu pulanul de „s-a pișat pe el” de un „plotoner” într-o noapte la malul mării, și că tot ce a reținut de atunci a fost cum strălucea dintele de aur al „plotonerului” în lumina lunii. Peste ani, când a devenit ministru, Ursu a făcut o vizită în (ca să vezi!) Teleorman, unde pe covorul roșu întins de gazde l-a primit, cu dintele de aur strălucind în soare, același milițian bătăuș, fără pulan, devenit polițist și cu mai multe grade.
Povestea nu are un final neapărat, ci cel mult o morală, aceea că sistemul nu-i reformează pe oameni, ci ei trebuie să reformeze sistemul, de aia probabil nădejdea stă în ăștia mici, care vor fi învățați la cursurile astea să se opună sistemului, să le țină piept șefilor, să reclame corupția din sistem. Ca să-i ajute, programul vizează și prelucrarea pe linie profesională a 40 de manageri din poliție, pe lângă cei 300 de tineri debutanți. Uitați-vă, deci, cu ochi buni la tinerii polițiști care vă vor zâmbi pe ici pe colo.
P.S. Până atunci… Hanul Gabroveni, în care se țin cursurile de etică pentru polițiști, a fost tot ieri, de ziua Europei, gazda unei manifestări a activiștilor PES (partidul socialiștilor europeni) la care a participat însuși Liviu Dragnea. Hanul Gabroveni ține de Primăria Capitalei, prin ARCUB, o instituție care nu face politică, la fel ca și celelalte instituții culturale din subordinea municipalității 😉 La intrare m-am intersectat cu domnul Dragnea și era să sfârșesc în sala în care mergea și el, dar pentru că începusem să mă întreb dacă nu cumva e cam mult să-l invite ăștia taman pe Dragnea să le vorbească de etică polițiștilor, am avut inspirația să întreb dacă intru în sala corectă. Când am fost îndrumată în sala unde așteptau polițiștii și le-am zis cu cine se învecinează au început să facă glume că de aia a ajuns Dragnea unde a ajuns, că a ratat cursurile de etică. Glume de polițiști 😉
Nesperat de pozitivă impresia finală. Cred că asta ai și vrut să ne transmiți, cum ți s-a schimbat și ție impresia de la intrare până la ieșire. Love your writing!
Mi-a priit întâlnirea cu Dragnea 😉
Tineri sunt si politistii din Clejani, Gr. dar aparent au lipsit la orele de etica deoarece in continuare se sparg case si magazine in comuna (media de 1/ saptamana) si politistii nu fac nimic…