Multiculturalitatea de după diversitate

La unii curcubeul diversității a fost pe cerul gurii, după nenumăratele bucate degustate la festivalul multiculturalității din Parcul IOR

ior2

De Constantin și Elena mama a zis că nu vrea să gătească nimic, ci are poftă să mănânce mici undeva la o terasă. Cum nu știam niciuna în apropiere de casa ei, am intrat în parcul Alexandru Ioan Cuza (fost IOR) cu ideea că sigur încinge vreunul grătarul pe malul lacului. Și nu m-am înșelat, a fost nu unul ci mai mulți, nu numai cu mici, ci și cu shaorme, cevapcici, kebap, șuberek, baclavale sarailii și tot felul de însemne ale lumii multe și culte în care ne învârtim noi, românii, aci la porțile orientului. A fost Festivalul multiculturalității în sectorul 3, un fel de pomana porcului de după marșul diversității de ieri, de la șosea. Curcubeul la noi fiind, cum altfel, pe cerul gurii 😉

ior13 ior12 ior16 ior14 ior6 ior5 ior7

N-am nimic de rău de zis de toată tevatura, dimpotrivă, doar câteva observații pe marginea zilei și locului:

  • Festivalul multiculturalității a fost separat strict de tradițiile neaoșe românești. Cine nu știe topografia locului, Parcul IOR e tăiat în două de un pod peste lac. Tarabele cu tradiționalii cârnați, pește la grătar, plăcinte poale-n brâu și tot felul de dulcegării chipurile de casă, plus standurile cu ii lucrate manual au fost amplasate pe un mal, iar turcii, sârbii, tătarii și mexicanii (alte popoare n-am mai identificat) s-au desfășurat pe malul ăstălalt. În felul ăsta toată lumea a dat năvală la shaorme și la fesuri turcești, în timp ce la tradițiile românești se cam făcea focul de pomană;
  • Partea mai interesantă a multiculturalilor era pregătirea propriu-zisă a bucatelor, la fața locului, de către femei și bărbați, în funcție de diviziunea muncii în gospodărie, căci fiecare stand părea mai degrabă o gospodărie;
  • ior10Mama a poftit la o porție de cartofi din ăia mâncați din pălărie mexicană, plus un fes turcesc, apoi s-a plâns că vrea la budă și că o dor picioarele. În fapt s-a alintat copilărește, că tocmai băgase patru mici cu pâine și muștar în zona românească a parcului, pentru că cevapcicii de la multiculturali i s-au părut meschini („zici că sunt limbi de pisică, nu mici!”). Alintăturile mamei m-au făcut să mă gândesc că a venit perioada aia din viață în care bătrânii devin copiii copiilor lor, și le fac toate fițele pe care le-au suportat și ei în tinerețe. Asta m-a făcut mai tolerantă.
  • ior18Toleranța a fost extinsă și asupra administrației parcului – recte primăria domnului Negoiță – pe care trebuie s-o felicit pentru că a construit câteva WC-uri în parc, foarte civilizate (hârtie, săpun, apă, curat, faianță, gresie, cabină pentru persoane cu handicap), deși cel amplasat în zona festivalului s-a dovedit insuficient, cu toate cele câteva bude din alea ecologice alături. Sunt curioasă cât o să reziste WC-urile astea construite în parc până când vor deveni insalubre sau până când vor fi concesionate unor întreprinzători care să amenajeze restaurante în ele, după modelul de succes din 90 încoace 🙂
  • Tot un plus trebuie să-i mai dau primăriei (Duamne, ce-o fi cu mine?!) pentru aspectul general al parcului. Deși ar putea să aibă mai puține chioșcuri cu gustări și băutură, și ar fi perfect. Când o să finalizeze și colega domnului Negoiță, doamna Firea, linia tramvaiului de pe Camil Resu, Titanul o să fie un cartier civilizat. Ar trebui să se gândească, însă, la niște parcări suplimentare, poate ceva supraetajat, pentru că deja împrejurimile parcului sunt sufocate de mașini parcate una peste alta.
  • Altfel, Parcul IOR pare un exemplu ideal de investiție care mulțumește pe toată lumea, nu pricep de ce nu vor primăriile să facă mai multe: și-au făcut și edilii de cap cu amenajări scumpe (ambele administrații Negoiță, deci și PDL și PSD), achiziții, licitații, concesiuni, a ieșit și ceva frumos, care bucură ochiul, nasul și iată, chiar gura alegătorului, când își scoate famelia la plimbare, în week-end. Și e suficient de mare încât să aibă loc în el și ăștia care preferă bâlciul, și ăia care vor un pic de liniște, la loc cu verdeață. Aferim!
  • Hai că mai tolerantă de atât deja bate la ochi! 😉

ior19 ior17 ior15 ior11 ior8 ior

ior1 ior9

Etichete: , , , , , , , , , , ,

One Response la “Multiculturalitatea de după diversitate” Subscribe

  1. Cosmin 23/05/2017 at 17:23 #

    80-90% din ce se vede-n parcul IOR a rămas de pe vremea lui Negoiță Întâiul. Ăsta al doilea a trântit mall-ul peste, în rest… Nu mai știu Insula Pensionarilor, posibil să fi fost refăcută în mandatul pesedistuliu.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Life’s a bitch, prison bitch

irina-jianu-6-560x419

Irina Jianu, condamnată în lotul „Trofeul calității” alături și pentru Adrian Năstase, ispășește șase ani de pușcărie în închisoarea construită chiar de firma ei, în 2006, la Bacău

Când și de ce s-au dat ultimele amnistii în Europa

oug_gratiere-curcan

De la Ceaușescu, în 1988, care voia să fie iubit, la Vaclav Klaus, în 2013, care a vrut să scape niște corupți, Europa a trecut prin mai multe aministii și grațieri colective. Președinții care le-au dat nu s-au bucurat, însă, de simpatia populară.

Sanssouci, casa de la țară a unui rege cool

pajiste

La 1740 oricine putea să intre pe domeniul lui Frederick cel mare al Prusiei, cu condiția să fi fost îmbrăcat corespunzător. Azi intrarea costă 19 euro și îți dezvăluie un colț de rai și o poveste frumoasă.

Megastructuri și mini-popoare

catedrala2

Cum ne privesc turiștii care ne vizitează Casa Poporului. Ce diferență e între uimirea lor și a noastră când le vizităm catedralele lor, vechi de secole. Și la ce ne ajută clădirile astea impunătoare pe noi, oamenii de rând.

Cât ne costă să „stârpim” prostituția și cât am câștiga dacă am legaliza-o

ashley

Statul a cheltuit un milion de lei și doi ani de anchete ca să descopere că prostituția se face și prin mica publicitate. Printre „proxeneți” – o femeie de serviciu care cumpăra prezervative la un salon de masaj, o studentă care-i organiza agenda unei fete, un ziar de mică publicitate…

Maidanezul antrenat să fie Saint Bernard

Codruț și nepotul lui, Vasile

Codruț a fost cules de pe străzile din Craiova, în 2004, și a devenit azi unicul maidanez cu atestat de câine de căutare și salvare din dărâmături. O performanță la care ajung maximum 10% din câinii de rasă la nivel internațional.