Multiculturalitatea de după diversitate

La unii curcubeul diversității a fost pe cerul gurii, după nenumăratele bucate degustate la festivalul multiculturalității din Parcul IOR

ior2

De Constantin și Elena mama a zis că nu vrea să gătească nimic, ci are poftă să mănânce mici undeva la o terasă. Cum nu știam niciuna în apropiere de casa ei, am intrat în parcul Alexandru Ioan Cuza (fost IOR) cu ideea că sigur încinge vreunul grătarul pe malul lacului. Și nu m-am înșelat, a fost nu unul ci mai mulți, nu numai cu mici, ci și cu shaorme, cevapcici, kebap, șuberek, baclavale sarailii și tot felul de însemne ale lumii multe și culte în care ne învârtim noi, românii, aci la porțile orientului. A fost Festivalul multiculturalității în sectorul 3, un fel de pomana porcului de după marșul diversității de ieri, de la șosea. Curcubeul la noi fiind, cum altfel, pe cerul gurii 😉

ior13 ior12 ior16 ior14 ior6 ior5 ior7

N-am nimic de rău de zis de toată tevatura, dimpotrivă, doar câteva observații pe marginea zilei și locului:

  • Festivalul multiculturalității a fost separat strict de tradițiile neaoșe românești. Cine nu știe topografia locului, Parcul IOR e tăiat în două de un pod peste lac. Tarabele cu tradiționalii cârnați, pește la grătar, plăcinte poale-n brâu și tot felul de dulcegării chipurile de casă, plus standurile cu ii lucrate manual au fost amplasate pe un mal, iar turcii, sârbii, tătarii și mexicanii (alte popoare n-am mai identificat) s-au desfășurat pe malul ăstălalt. În felul ăsta toată lumea a dat năvală la shaorme și la fesuri turcești, în timp ce la tradițiile românești se cam făcea focul de pomană;
  • Partea mai interesantă a multiculturalilor era pregătirea propriu-zisă a bucatelor, la fața locului, de către femei și bărbați, în funcție de diviziunea muncii în gospodărie, căci fiecare stand părea mai degrabă o gospodărie;
  • ior10Mama a poftit la o porție de cartofi din ăia mâncați din pălărie mexicană, plus un fes turcesc, apoi s-a plâns că vrea la budă și că o dor picioarele. În fapt s-a alintat copilărește, că tocmai băgase patru mici cu pâine și muștar în zona românească a parcului, pentru că cevapcicii de la multiculturali i s-au părut meschini („zici că sunt limbi de pisică, nu mici!”). Alintăturile mamei m-au făcut să mă gândesc că a venit perioada aia din viață în care bătrânii devin copiii copiilor lor, și le fac toate fițele pe care le-au suportat și ei în tinerețe. Asta m-a făcut mai tolerantă.
  • ior18Toleranța a fost extinsă și asupra administrației parcului – recte primăria domnului Negoiță – pe care trebuie s-o felicit pentru că a construit câteva WC-uri în parc, foarte civilizate (hârtie, săpun, apă, curat, faianță, gresie, cabină pentru persoane cu handicap), deși cel amplasat în zona festivalului s-a dovedit insuficient, cu toate cele câteva bude din alea ecologice alături. Sunt curioasă cât o să reziste WC-urile astea construite în parc până când vor deveni insalubre sau până când vor fi concesionate unor întreprinzători care să amenajeze restaurante în ele, după modelul de succes din 90 încoace 🙂
  • Tot un plus trebuie să-i mai dau primăriei (Duamne, ce-o fi cu mine?!) pentru aspectul general al parcului. Deși ar putea să aibă mai puține chioșcuri cu gustări și băutură, și ar fi perfect. Când o să finalizeze și colega domnului Negoiță, doamna Firea, linia tramvaiului de pe Camil Resu, Titanul o să fie un cartier civilizat. Ar trebui să se gândească, însă, la niște parcări suplimentare, poate ceva supraetajat, pentru că deja împrejurimile parcului sunt sufocate de mașini parcate una peste alta.
  • Altfel, Parcul IOR pare un exemplu ideal de investiție care mulțumește pe toată lumea, nu pricep de ce nu vor primăriile să facă mai multe: și-au făcut și edilii de cap cu amenajări scumpe (ambele administrații Negoiță, deci și PDL și PSD), achiziții, licitații, concesiuni, a ieșit și ceva frumos, care bucură ochiul, nasul și iată, chiar gura alegătorului, când își scoate famelia la plimbare, în week-end. Și e suficient de mare încât să aibă loc în el și ăștia care preferă bâlciul, și ăia care vor un pic de liniște, la loc cu verdeață. Aferim!
  • Hai că mai tolerantă de atât deja bate la ochi! 😉

ior19 ior17 ior15 ior11 ior8 ior

ior1 ior9

Tags: , , , , , , , , , , ,

One Response to “Multiculturalitatea de după diversitate” Subscribe

  1. Cosmin 23/05/2017 at 17:23 #

    80-90% din ce se vede-n parcul IOR a rămas de pe vremea lui Negoiță Întâiul. Ăsta al doilea a trântit mall-ul peste, în rest… Nu mai știu Insula Pensionarilor, posibil să fi fost refăcută în mandatul pesedistuliu.

Leave a Reply

Oldies but goldies

Biblioteca națională s-a deschis, dar nu funcționează

Biblioteca Națională Samsung

Biblioteca te păcălește că-ți face legitimație online, dar nu ți-o face decât la sediu, îți zice pe site că are anumite cărți, dar în depozit ele nu există, și nu împrumută cărți acasă. Niciodată. Avem un sediu ultracentral și modern de 100 de milioane de euro, doar ca suport pentru o reclamă Samsung deocamdată.

Turism nemţesc în Transilvania: “Adevărata Românie poate fi descoperită numai la sat”

Casutele de vacanta ale lui Jonas din Valea Verde

„Pupă-mă-n fund şi rămâi sănătos!”, salutul medieval inedit al sighisorenilor, a provocat, in epoca, indignarea Vienei, iar azi le smulge zambetele turistilor straini

De ce ea? (2)

tarau-curte

Cazul Daniela Tarău: viața în arestul Capitalei, pentru un om care se știe nevinovat, ancheta lui Cristian Panait și procesul absurd, în care niciun judecător nu catadicsea să citească dosarul.

Ce caută englezii în Grecia

karaoke

În timp ce milioane de estici se dau peste cap să emigreze în vest ca să facă bani, englezi, germani sau canadieni vin în Grecia ca să trăiască decent, în căutarea unui stil de viață care nu le mai e accesibil în propriile țări.

Sanssouci, casa de la țară a unui rege cool

pajiste

La 1740 oricine putea să intre pe domeniul lui Frederick cel mare al Prusiei, cu condiția să fi fost îmbrăcat corespunzător. Azi intrarea costă 19 euro și îți dezvăluie un colț de rai și o poveste frumoasă.

Autorizația de construcție – când primăria e mai parolistă decât arhitectul (II)

unelte

În țara lui „așa se face”: dom profesor îți face o onoare cu forța, iar producătorul îți zice, voalat, că proiectantul tău e praf; Și se întâmplă că ne dispare din proiect și al treilea structurist