USR, mai bine nu se poate

Am fost la Congresul USR de la Cluj pentru că am vrut să-i văd în realitate pe oamenii pe care i-am susținut și ajutat să intre în politică (prin votul meu, semnături, observator în secția de vot). Nu m-a invitat nimeni, mi-am plătit transportul, cazarea și masa, și mă gândeam cum ar fi să-mi închidă ușa în nas, că tot auzisem pe Facebook cât de secretoși sunt useriștii ăștia, care se bat cu pumnul în piept că vor să transparentizeze statul. Nu m-a împiedicat nimeni să intru și să asist la congres și nu s-au ferit de mine când discutau aprins despre ei și ce vor să facă, deși cei mai mulți nu mă cunoșteau. „Congresul e public, poate să vină și Dragnea și să zică că e membru USR, că nu avem o listă cu toți cei 1500 de membri de partid la intrare, ca să verificăm cine intră!” glumea cineva pe tema micului haos de la înregistrarea participanților. M-am întors de acolo cu două revelații personale în legătură cu USR și în cele ce urmează o să vă explic cum am ajuns la ele.

Congresul a fost programat să dureze două zile, vineri și sâmbătă, iar duminică dimineață să fie anunțate rezultatele lui într-o conferință de presă. Trebuia votat statutul partidului în prima parte a zilei de vineri, iar restul timpului era destinat prezentării candidaților care râvneau un loc în comisia de arbitraj, în comisia de cenzori, în Biroul național sau la postul de președinte. În total au fost vreo sută de candidați la toate astea, cea mai mare concurență fiind la președinte (4 pe loc) și la BN (59 de candidați pe 20 de locuri). Fiecare candidat trebuia să se prezinte timp de 3 minute pe scenă în fața publicului format din cei 250 de delegați din toate fililele, și din membri simpli care au vrut să participe la congres, chiar dacă nu au avut drept de vot.

Socoteala de acasă nu s-a potrivit cu aia de la Cluj, pentru că ziua de vineri a fost acaparată de discuțiile aprinse pe statut, de la 9 dimineața până spre 9-10 seara, așa încât toată prezentarea și votul candidaților s-au înghesuit sâmbătă, zi care și ea s-a încheiat pe la orele mici ale dimineții de duminică. Nicușor Dan, reales președinte, și-a prezentat cu ochii cârpiți de nesomn cei 20 de colegi din BN cu care va duce partidul spre locul doi în alegerile ce vor veni în următorii doi ani (europene, prezidențiale). Sau nu.

Cum să faci un statut de partid altfel, și să nu ți-l atace PSD

Statutul partidului a fost redactat inițial de Dumitru Dobrev, avocat care are la activ multe procese cu administrația, duse pentru diverse cauze oengistice. În vara lui 2016 Dobrev fusese ales consilier general la Primăria Capitalei, dar, prins că a votat și pentru Nicușor Dan la o ședință de consiliu, și-a dat demisia de onoare. A rămas, însă în Biroul național al USR și om de nădejde al lui Nicușor Dan. Dobrev a făcut statutul avocățește, cam rigid, cu frica să nu scape în el chestii contestabile la tribunal, pentru că PSD și-a făcut un obicei să conteste în fiecare județ înființarea USR, pe diverse chichițe juridice.

Frica de PSD a fost scoasă mereu în fața celor care cereau diverse modificări de statut, ca să-l aducă în acord cu timpurile și de ce nu cu membrii partidului – majoritatea coporatiști sau IT-iști care nu pricep de ce un partid nou nu poate avea un statut modern, așa cum îl vor membri săi. Până la congres actul făcuse obiectul a două reprize de discuții prelungi și strânsese peste 400 de pagini de amendamente virtuale trimise din diaspora și din țară. Și cu toate astea, în dimineața de vineri, unul dintre delegații la congres alerga furios prin sală cu statutul în mână, căutându-l pe deputatul din județul lui, căruia îi transmisese un amendament ce nu se regăsea în forma finală: „Nu că eu astăzi o să bat pe cineva! Nu se poate, am stabilit clar cum să fie articolul ăsta și aici apare neschimbat!”

Să se dea câte o funcție de fiecare, ca să ajungă la toată lumea

În ciuda opoziției unora, care voiau să meargă treaba repede, până la urmă statutul a fost dezbătut și modificat, capitol cu capitol, până când nu a mai existat nicio mână ridicată în sală pentru amendarea vreunui articol. A fost un efort incredibil, la care trebuia să asiști ca să înțelegi determinarea care-i unește pe oamenii ăștia. Frumusețea democrației în acțiune, după cum a remarcat un userist. S-au făcut modificări de substanță și de nuanță (de exemplu la profilul membrului USR, înlocuirea cuvântului moralitate cu integritate, pentru că moralitatea este o chestie atât de subiectivă):

• s-au pus filtre peste filtre astfel încât să se prevină pe cât posibil eventuale derapaje sau excese de putere ale celor aflați în conducere, s-au prevăzut mecanisme de control popular al deciziei.
• De exemplu toți membrii partidului vor fi consultați prin referendum asupra unor decizii importante pe care partidul vrea să le ia. Referendumul poate fi declanșat chiar de un membru, dacă adună în susținerea ideii sale 200 de semnături de la alți membri.
• S-a decis că orice membru al partidului poate să asiste la ședințele organelor de conducere și că poate să aibă acces la documentele contabile ale partidului, cu ce firme are contracte, de unde primește bani, pe ce-i cheltuie.
• S-a decis că secretarul partidului nu va putea ocupa o altă funcție în partid și nici una publică aleasă, ci va fi strict un manager angajat. Nicușor Dan a pledat pentru folosirea pe acest post a unui USR-ist care deja ocupă o funcție publică plătită, altfel partidul ar trebui să scoată lunar un salariu consistent pentru secretar. Unii vorbeau pe la colțuri că se pregătea pentru această funcție un parlamentar USR, dar până la urmă n-a fost să fie. „Să nu uităm că și Ceaușescu și Dragnea au fost secretari de partid, nu vrem să facem asta și la USR. Vom găsi bani ca să-i dăm salariu. ” a argumentat cineva din sală. Așa s-a votat.

De altfel în general s-a mers pe principiul sănătos câte o funcție de om – cine e în vreo comisie sau în Biroul Național al partidului nu poate fi și plătit de partid sau lucra la cabinetul parlamentar al vreunui USR-ist -, ca să nu se concentreze prea multă putere în mâna unuia, dar în același timp cel care deține funcția să aibă și suficient timp pentru a se ocupa bine de ea. Pentru că USR este „Un vis al oamenilor care intră în politică pentru binele comun, nu pentru funcții sau ca să urce pe scara socială”, după cum ne-a zis chiar Nicușor Dan în discursul de deschidere a congresului.

Cum au fost aleși „greii” partidului

Modelarea statutului a fost o încercare grea care i-a ajutat pe unii delegați să-și formeze sau să-și schimbe părerile despre colegii lor pe care nu-i cunoșteau decât de pe Facebook sau de la TV. În ziua aia de vineri, între propuneri, contre sau ironii s-a jucat parțial și soarta unor voturi de a doua zi. Pentru că delegații veniseră cu liste pregătite, de oameni pe care-i favorizau la vot, și dacă s-au răzgândit în cabina de vot în privința vreunui nume a fost și din cauza faptului că în timpul dezbaterii statutului s-au mai dezvăluit unele caractere.

Ziua de sâmbătă s-a derulat la Cinema Florin Piersic din Cluj. Scena trebuia să fie rampa de lansare spre funcțiile în partid pentru toți candidații, dar pentru că ei erau mulți, iar ziua scurtă s-a anunțat că regula discursului pe scenă rămâne doar pentru cei 4 candidați la președinție, în timp ce toți ceilați își vor susține cauza la niște mese puse în holul cinematografului, la care să vină delegații și să „cumpere” promisiuni. Candidații care nu au putut fi prezenți au avut un laptop pe o masă și erau în direct pe skype cu potențialii votanți. A fost un soi de târg de oferte, pentru unii mult mai avantajos pentru că pe de-o parte aveai ocazia să porți discuții mai elaborate cu candidatul, dar pentru cei mai necunoscuți a fost un dezavantaj, pentru că la mesele lor nu prea venea nimeni.

Candidații avuseseră, însă, ocazia să se facă remarcați de delegați pe forumul partidului, unde cu două săptămâni înainte de congres fiecare își depusese CV-ul și o mică scrisoare de intenție pentru funcția vizată. Acolo aveau acces toți membrii partidului să citească și să întrebe candidații ce părere au pe o chestiune sau alta. A fost probabil una dintre cele mai democratice selecții de cadre din interiorul unui partid în România. Toți cei care au candidat pentru o funcție în partid, în frunte cu Nicușor Dan, s-au supus acelorași reguli: postarea pe forum a intențiilor, ba chiar și a declarațiilor de avere sau a contractelor încheiate cu partidul sau cu diverse cabinete parlamentare la care lucrează, și ulterior au răspuns întrebărilor de la membri.

Așa încât la congres fiecare delegat avea deja la el un clasament al oamenilor pe care i-ar vota pentru o funcție sau alta. La momentul târgului de oferte, oamenii s-au dus mai ales la mesele celor față de care aveau curiozități sau chiar animozități. Discuțiile la mese mi-au dat și mie ocazia să-i cunosc în carne, oase și opinii pe unii despre care doar citisem diverse.

Întrebările predilecte la care au fost puși să răspundă candidații au fost despre:

• Dacian Cioloș și platforma 100 – tehnocrații au zis că da, îl vor pe Cioloș și ai lui în partid, că dacă nu-i luăm noi își face partid și nu ne permitem să fragmentăm electoratul care e același; aripa Nicușor și Nicușor însuși au zis că vor colaborare pe proiecte și politici publice, ba chiar susținerea lui Cioloș pentru premier sau președinte, dar nu unificare: mai sunt și unii de mijloc, care consideră că Cioloș ar trebui să vină în partid, dar să nu se vadă în el un Mesia, pentru că USR nu are de ce să fie salvat, are nevoie doar de puțină organizare;
• Creștere ponderată sau acces la putere cu orice preț, chiar și prin alianțe? – asta este frica celor din vechiul USB, care au mâncat pâinea neagră a opoziției de zece ani de când tot se chinuie să pună mâna pe primării, și susțin că în continuare au timp să aștepte să le vină vremea, fără compromisuri, pentru că dacă ar face alianțe s-ar transforma în aceeași mizerie;  tehnocrații care au venit în USR înainte de alegerile generale și au și ocupat locuri eligibile, în frunte cu Cristian Ghinea (ales în BN), spun că au fost la putere, au văzut cum e și știu că numai de acolo, de la butoane, se poate schimba țara, iar dacă nu ajunge la putere într-un interval rezonabil de timp USR va muri speranță;
• Extindere sau consolidare? – aici toată lumea a fost de acord că e nevoie de extindere mai ales în vederea următoarelor alegeri, însă numai cu respectarea criteriilor de integritate. Nicușor Dan a avansat niște cifre, 250 de orașe și 1000 de comune în următorii doi ani, însă unii au zis că n-ar trebui să fie nici o acțiune heirupistă, doar de dragul raportării recoltei de filiale la hectar, și nici să se pună prea multe bariere în cale simpatizanților, care deja sunt enervați de blocarea accesului în partid din perioada dintre alegeri și congres. Cineva spunea că metoda optimă ar fi un soi de head hunting prin comunități, unde să fie cooptați în partid oamenii de valoare, care vor atrage după ei alți membri;
• USR progresist sau Coaliția pentru familie? – s-au făcut miștouri subtile și s-au pus întrebări tranșante, mai ales acelora care au votat pentru revizuirea Constitiției în scopul redefinirii familiei tradiționale. Nici Nicușor nu a fost scutit de asta. Aici am avut surpriza să constat că și unii care au votat da sunt totuși niște oameni mișto, ba chiar au o viziune cât se poate de modernă despre partid și România – un exemplu în sensul ăsta ar fi deputatul Cristian Stelian Ion, ales ulterior și în BN, care a votat pentru revizuirea Constituției, ca avocat, pentru că juridic vorbind inițiativa întrunea condițiile legale prevăzute de Constituție, dar altfel el este pentru impozitarea bisericii, parteneriatele civile și în general are un discurs care pentru mine a fost o surpriză plăcută.
• USR de stânga, de dreapta sau de centru? – Convingerile candidaților au acoperit cam tot spectrul politic, dar pare că o mare parte a lor se situează la mijloc, dorind ca partidul să aibă măcar o orientare, clară. Ionuț Moșteanu, deputat de Argeș, ales în BN, zice că „votul trebuie să fie de conștiință doar în cazurile în care proiectele în dezbatere ating resorturile intime ale parlamentarilor (familie, biserică, etc). Alfel trebuie să dăm o predictibilitate votanților și susținătorilor noștri”; Cristian Seidler, deputat de București, ales în BN, spunea că faptul că USR a câștigat alegerile în diaspora este o dovadă că partidul trebuie să se adreseze clasei de mijloc, deci pe ea trebuie s-o mulțumească; Florina Presadă, senator de București, fost oengist, militează pentru politici incluzive, acces la educație, sănătate și locuire, iar asta presupune ca statul să aibă de unde să plătească toate astea. Și ea a fost aleasă în BN; La fel și deputatul Claudiu Năsui, care are convingeri libertariene; Octavian Berceanu e de părere că USR trebuie să contruiască ceva, pentru că acum nu face decât să… nu facă rău. „PSD e minus, dar dacă noi suntem zero, minus cu zero tot nimic înseamnă!”.

I-am mai remarcat în discuții de natură să convingă indecișii pe Elek Levente, șeful filialei Cluj, ales în BN și vicepreședinte cu cel mai mare număr de voturi, Ionuț Moșteanu, din aripa tehnocraților, ales și el în BN și vicepreședinte,  Claudiu Năsui, deputat, ales în BN. Rezultatul votului pentru BN a surprins pe mulți prin maturitatea alegerilor. Delegații au știut să se ridice deasupra taberelor presupuse sau existente și au ales echilibrat, astfel încât nicio tabără să nu învingă.

Dacă aș fi în locul oamenilor care se ocupă de comunicare în USR aș face publice declarațiile de intenție cu care au candidat cei aleși în structurile de conducere ale partidului, acum că tot s-a încheiat congresul. Sunt mini-platforme interesante, care ar dezvălui publicului cum gândesc niște oameni din partid. Nu oricare, ci cei din vârful lui. S-ar scuti o mulțime de acuze și interpretări urechiste de pe Facebook, și poate că le-ar reda dezamăgiților încrederea.

„Ce v-a trebuit, domnul Dan, politică?!”

Apogeul a fost atins, firește, la momentul candidaturilor pentru președinție. Fiind un partid de IT-iști, ordinea rostirii discursurilor s-a tras la sorți live, pe random.org. Nicușor a ieșit primul, urmat de Cornelia German (ambii din București), Șerban Marinescu (Teleorman) și Emanuel Ungureanu (Cluj) .

Nicușor Dan a ales să meargă pe improvizație, nu și-a repetat de la tribună platforma program pentru USR, pe care o postase pe forumul partidului ca toți ceilalți. A vorbit liber și s-a răcorit. Omul care a spus că a ales să nu voteze deloc în Parlament, când cu Coaliția pentru familie, pentru că uneori e o virtute să mai și taci, a decis să-și confrunte colegii înainte de vot cu un discurs în care le-a bătut obrazul că nu au încredere în el, preferând să creadă în teorii ale conspirației, că s-au împărțit în găști, că sunt intoleranți unii cu alții (progresiștii și conservatorii), deși de la bun început s-a știut că sunt o uniune de ideologii, că sunt fățarnici și luptă pentru putere de dragul puterii, și că toate astea nu fac decât să apropie USR de vechile partide pe care ei le disprețuiesc. Iar exemplul pe care a ales să-l dea pentru una spunem în față și alta pe forumuri a fost tocmai de la Paris, de unde venise la congres o delegație importantă de votanți.

În discursul de deschidere a congresului povestise că s-a dus la frizer, unde văzând că a cam albit, frizerița i-ar fi zis „Ce v-a trebuit, domnul Dan, politică?!” În final Nicușor Dan le-a amintit colegilor săi că USR a fost un vis, dar că odată împlinit de acum începe responsabilitatea, și i-a îndemnat să nu uite, mai ales în momentele de îndoială, marile lucruri pe care le-au făcut împreună. A fost votat de 176 de delegați (68%).

Îndrăzneala de a pierde

Privite la început ca niște candidaturi de conjunctură, ca să nu fie Nicușor candidat unic, celelalte trei au oferit totuși surprize. Arhitecta Cornelia German nu a făcut decât să confirme prima impresie, totuși 😉 Îmbrăcată în albastru USR, Cornelia s-a poticnit, a mimat lacrimi și a ținut un discurs destul de patetic, pentru gustul meu, în care a amestecat iubire, pace, prietenie, măsele de minte și alte concepte abstracte. În esență am reținut că ea ar vrea ca românii să capete acea lumină în priviri pe care o găsești în ochii indienilor sau nepalezilor, chiar dacă nu au după ce bea apă.  În final a spus că de fapt nu vrea să fie președinte USR, vrea ca Nicușor Dan să aibă o cancelarie de oameni capabili care să-l ajute să salveze România. Drăguț, dar insuficient. Și pentru politică, cu atât mai puțin pentru conducerea unui partid. A luat 3 voturi, iar duminică dimineață a anunțat că contestă congresul pentru că nu a avut ocazia să țină pe scenă un discurs și pentru funcția de membru în BN unde nu a intrat.

Discursul lui Șerban Marinescu, arhitectul care a avut curajul să candideze în Teleorman împotriva lui Dragnea, a suscitat mai mult interes pe Facebook decât în interiorul USR. În platforma lui a vorbit cu curaj despre un USR care va face România deschisă, occidentală, corectă, tolerantă, responsabilă, solidară și incluzivă, globală și seculară. Marinescu a îndrăznit să vorbească și de legalizarea drogurilor ușoare, ceea ce li s-a părut multora prea mult. Însă el spune că preferă să aibă curajul de a spune electoratului ce gândește, chiar dacă asta înseamnă a pierde:

Modernizarea României nu se poate face pe bucăţi, ea este un tot unitar. Modernizarea o facem sau nu o facem, nu ne putem alege numai părţile care ne convin în funcţie de credinţele noastre. Pentru noi ca partid vremea indeciziilor şi oscilatiilor a trecut. Împlinim în curând un an de la înfiinţare. Peste 600.000 de oameni au crezut că vrem să schimbăm România, că ştim cum să o facem şi că putem.  Avem acum o viziune clară şi decizii ferme luate în această direcţie. Nu ne mai permitem să fim indecişi. Vremea căutarilor a trecut, a venit vremea deciziilor şi actiunii.

Marinescu a luat numai 14 voturi. Unul dintre reproșurile care i s-au adus mai pe ocolite a fost de fapt că ar trebui să mai stea pe tușă, să nu aspire la funcții în partid, că le-a avut în M10 și că asta l-ar cam face traseist.

Deputatul Emanuel Ungureanu a fost însă revelația serii pentru mulți dintre delegații la congres, făcându-i să-și schimbe votul în favoarea lui mai ales și după discursul dojenitor al lui Nicușor. Cotat și el fără șanse ca și Cornelia German, Ungureanu și-a fructificat ultima poziție pe scenă într-un discurs demn de predicile pastorilor care l-au văzut pe Jizăs și vor să le deschidă ochii și altora. Colegii lui de la Cluj mi-au spus cu ironie că știau și momentul în care are să-i dea lacrima la colțul ochiului. Profesor de istorie la un liceu adventist din Cluj pe care și el l-a urmat, Ungureanu spune că a fost și ziarist de investigație și că ar fi demascat mafia transplantului din România. Într-un discurs construit ca să stoarcă emoție și să pedaleze pe toate nemulțumirile membrilor, vorbite pe la colțuri (că leadership-ul partidului nu are curajul unor poziții tranșante în chestiunea redefinirii familiei și că nu-l invită pe Cioloș în partid), Ungureanu a smuls ropote de aplauze și a ridicat sala în picioare. 62 de delegați l-au ales, dovadă că și membrii USR votează emoțional și impulsiv, la fel ca mulți români.

Soluția lui Nicușor Dan

Ca să nu se mai certe progresiștii cu conservatorii din partid, Nicușor Dan spune că trebuie să-i pună la treabă. Dacă până acum au ars-o în discuții sterile despre diferențe, sperând că la congres se vor alege apele, de acum ar trebui să se concentreze pe niște proiecte concrete pe care să le propună României și care să nu-i prindă nepregătiți în eventualitatea că vor ajunge la putere. Să-și construiască un program electoral în următorii doi ani și să aibă candidați proprii la primării și chiar la președinție.

L-am întrebat dacă nu crede că rolul unui partid și al unui lider implicit este acela de a trage poporul în sus, chiar dacă aparent el nu vrea pentru că poate nu e suficient educat. Nu putem aștepta mereu de la UE să ne oblige, cum zicea și Marinescu. Mi-a răspuns că asta a încercat Remus Cernea… Nicușor Dan insistă că USR ar trebui să rămână o uniune a progresiștilor și conservatorilor, a pragmaticilor și idealiștilor, a Ghinilor, Clotildelor și Nicușorilor, pentru că în realitate ceea ce-i unește este mai important decât ce îi desparte. Nicunii nu-și vor schimba convingerile intime, credințele și fobiile, iar dacă s-ar rupe în două partide, el spune că nu s-ar regăsi nici cu unii nici cu alții.

Conservatorii din USR nu sunt habotnici, cel mai probabil ei nu ar avea inițiativa unui proiect de restrângere a drepturilor unora și altora, pentru că nu consideră că asta e problema țării pentru care au intrat în politică. Dar pentru că au fost nevoiți să-și exprime convingerea prin vot au ales să nu-și trădeze conștiința. Am fi preferat niște politicieni fără conștiință? Apoi dacă ar fi să întrebăm în jurul nostru, rude, prieteni, câți ne-ar spune cu mâna pe inimă că nu au nimic cu homosexualii, dar… ?

Nicușor Dan spune că în USR sunt 75% progresiști și 25 % conservatori. În societate procentele sunt mai apropiate – 60 cu 40, estimează el. Dacă lărgești partidul e posibil să crești numărul conservatorilor. Procentul celor care vor o politică responsabilă, o administrație transparentă, o dezvoltare sustenabilă și o Românie europeană este mult mai mare și înglobează oameni din ambele tabere, de aceea, ca să-l atingă, Nicușor Dan preferă să tacă în privința temelor sensibile, având convingerea probabil că aceste teme nu-i vor exploda în față și că noi ca națiune vom reuși cumva să ne tolerăm diferențele în numele unui bine comun.

Văzându-i împreună la lucru pe toți oamenii ăștia, care au venit la Cluj pe banii și timpul lor, din toate colțurile țării și din Europa, au stat de dimineață până în creierii nopții ca să pună pe hârtie o idee comună, doar pentru că cred împreună în acest proiect din care nu câștigă personal nimic în viitorul imediat, m-am dat seama că asta este de fapt România pe care ne bazăm. Câtă vreme alții, poate mai buni, stau pe margine, „găștile” din USR, care au reușit totuși să aleagă în cele din urmă un BN echilibrat și responsabil, sunt tot ce se poate în acest moment în România. Mai bine nu se poate.

Etichete: candidați președinție USR, Clotilde Armand, Coaliția pentru familie, congresul USR, conservatori, doctrină politică, Emanuel Ungureanu, Nicușor Dan, politică, politica USR, progresiști, Șerban Marinescu, succesuri, USR