Banca vieții mele, ING, mi-a mai făcut azi o nefăcută. De fapt se pare că era făcută, dar n-a vrut s-o desfacă nici de data asta. În urmă cu ceva ani, când mi-am schimbat unul dintre carduri, am avut un diferend cu duduia de la sucursala de care aparțin, care mi-a tipărit un formular de actualizări de date gata bifat cu DA la opțiunea dacă vreau sau nu ca datele mele să fie tranzacționate cu Biroul de credit. I-am atras atunci atenția că nu doresc acest lucru, a refăcut formularul, m-a pus chiar să-l completez de mână, am scris cu pixul apăsat că NU doresc ca datele mele să ajungă la Biroul de credit, pentru că nu am credite, nici la banca lor, nici la altă bancă, nici nu-mi doresc să mai fac vreodată.
Drept e că de atunci nu mi-am pus problema să verific dacă duduia aia a băgat și în sistem preferința mea, am primit de-a lungul timpului câteva telefoane de la ING în care încercau să-mi ofere credite avantajoase sau carduri de cumprături sau cu descoperit de cont, dar atât. Până azi, când am ajuns iar în sucursală, ca să-mi ridic cardul cel nou, și iar am ajuns la actualizarea datelor.
I-am zis duduii care m-a servit că nu s-a schimbat nimic, dar dacă e musai, le facem. A început să mă întrebe de telefon, adresă de email, dacă sunt căsătorită sau nu (!) dacă sunt tot liber profesionistă și dacă locuiesc cumva în SUA. I-am răspuns la toate întrebările, parcă mă sâcâia un gând că era și ceva cu o bifă ca să-mi dau datele nu știu unde, dar pe care știam să data trecută o debifasem, deci nici eu n-am zis nimic, dar nici ea nu m-a întrebat. Câteva minute mai târziu, cu ce se întoarce duduia de la imprimantă?
Ați ghicit: cu un formular gata bifat cu DA la consimțământul meu informat, că sunt de acord cu consultarea și prelucrarea datelor mele din baza de date a Biroului de credit. Și așa a început o discuție absurdă cu sistemul, prin gura duduii:
– Nu sunt de acord cu acest DA aici, trebuia să mă întrebați, nu am credit la dumneavoastră, nu am credit nicăieri, deci nu există niciun motiv legal să dați sau să cereți informații despre mine la Biroul de credite.
– A, păi așa era în sistem, asta oricum nu se aplică decât în cazul în care vă facem o proiecție de credit, altfel nu … zice duduia.
– Nu doresc nicio proiecție, iar dacă aș dori-o v-aș da atunci acordul meu. Până atunci vă rog să modificați formularul că eu pe ăsta nu-l semnez. Îmi amintesc că și data trecută am avut fix aceeași discuție cu o colegă a dumneavoastră pe aceeași temă și a trebuit să printeze alt formular.
– Dar așa era în sistem, eu nu am modificat nimic, era DA bifat.
– Cu atât mai rău, înseamnă că atunci colega dumneavoastră nu s-a ținut de cuvânt și nu a operat opțiunea mea în sistem. Trebuia să mă întrebați înainte să printați.
– Dar ați spus că nu s-a schimbat nimic…
– Păi cum m-ați întrebat de celelalte date puteați s-o faceți și aici, că de aia avem două căsuțe, înseamnă că putem opta, nu? Uitați, mai jos la dacă sunt de acord să-mi verificați datele de la ANAF văd că e bifat din oficiu, de asemenea fără să mă întrebați, NU. De ce aici e DA?
– Dar așa era, iar acum nu se mai poate să corectez, decât după ce finalizăm această operațiune, că nu mă mai lasă sistemul să operez modificări.
Îmi arată ecranul cu diverse căsuțe pe el. Încep să mă enervez.
– Și cum finalizăm această operațiune? întreb.
– Păi semnând-o, eu o introduc în sistem și apoi completăm alt formular și veniți mâine să vedem dacă colegii sunt de acord…
– Cum adică dacă sunt colegii de acord? Trebuie să fie ei de acord ca eu să am o altă opțiune? De ce să o finalizăm pe asta și să mai vin eu încă o dată când în mod real această operațiune nu poate fi finalizată fără semnătura mea? Iar eu vă spun că nu semnez, de vreme ce nu sunt de acord cu anumite opțiuni de pe foaie. Nu vi se pare mai logic să corectăm opțiunea ca să fie în acord cu ce vreau eu, apoi să printăm și eu să semnez ceva cu care sunt de acord?
– Dar nu mai putem, nu ne lasă sistemul… și așa era în sistem, eu nu am modificat nimic, îmi tot repeta duduia. Îmi zicea că la ora aia (cam ora 18.00) nu mai lucrează nimeni, deși banca era plină, și că de aia nu pot colegii să se pronunțe asupra modificării cerute de mine.
– Mi se pare absurd. Adineauri ați modificat chiar dumneavoastră aceste opțiuni din sistem, în sens de actualizare. Dacă, să zicem, constatam că era o altă dată greșită, ce făceam, o lăsam așa că nu ne permitea sistemul? Păi care e scopul acestei actualizări a datelor? Și ce facem acum? Că eu nu semnez hârtia asta.
Ea îmi tăiase deja cardul vechi, îl aveam pe ăsta nou, sistemul putea trăi bine mersi liniștit în continuare și cu datele mele neactualizate, că oricum erau aceleași, minus o bifă buclucașă care se încăpățâna să rămână greșită în pofida opoziției mele. Plus că părea că indiferent de semnătura mea sistemul deja bifase actualizarea datelor mele. Atunci la ce mai era nevoie de semnătură?
Asta era de fapt ce mă enerva mai tare, absurdul situației, nu faptul în sine că aș fi avut în continuare bifat un acord cu care nu eram de acord, ca ei sau alții să mă verifice că am fost întotdeauna un bun platnic, mi-am achitat creditul înainte de termen și că în general sunt un cetățean conștiincios. Deci n-aș avea nimic de ascuns. Și așa este, nu am, dar am și dreptul să controlez eu ce vreau sau nu să dezvălui lumii. Sau băncii.
– Dacă nu doriți să semnați, atunci vi se blochează contul, plusează duduia, neștiind probabil că sunt înainte de salariu, iar leuțu e cam leșinat, drăguțu.
– OK, blocați contul. Dacă asta vi se pare mai normal decât să modificați ceva în calculatorul din fața dumneavoastră pe loc …
– Ar mai fi posibilitatea să completăm de mână un alt formular, să-l trimit eu pe email colegilor din centrală și să le cer să modifice acea bifă.
– Și eu cum aflu dacă au modificat sau nu?
– Mai treceți dumneavoastră pe aici și întrebați colegii.
A completat cu pixul alt formular, l-am semnat, l-a scanat și trimis pe email de față cu mine și acum rămâne să mai trec eu pe acolo să vedem dacă au fost de acord colegii să mă lase să-mi exercit dreptul de a nu fi de acord ca datele mele să fie tranzacționate cu și de Biroul de credit. Ironic e că la finalul formularului, imediat după rubrica în care e bifat automat NU la datele mele de la ANAF, scrie bolduit: Subsemnatul declar că am luat la cunoștință de faptul că îmi pot exercita toate DREPTURILE PREVĂZUTE DE LEGEA 677/2001, adică aia a protecției datelor cu caracter personal. Apoi pe foaia următoare sunt principalele drepturi: de informare, de acces la date, de intervenție, de opoziție, ba chiar și dreptul de a-i reclama la Autoritatea pentru protecția datelor, ceea ce mă gândesc serios să fac.
Am plecat în termeni reci de la biroul duduii, după discuția tensionată, încheiată cu opțiunea mea de a lua cu mine formularele, ca să nu-i dau ocazia să le introducă în sistem chiar și fără semnătură. Deși semnătura pare oricum o formalitate, sistemul știe mai bine ce ți se potrivește. Și ție și lui „leuțu”, așa cum e botezat salariul în reclamele băncii.
Și întâlnirea începuse așa de promițător, atunci când m-a întrebat dacă sunt măritată sau nu (rubrică ce nu există în formular, apropos, dar o fi tot în sistem) mă gândeam să-i răspund că nu o privește nici pe ea, nici banca, dar am zis hai să nu mă enervez, lasă de la mine, le trebuie și lor la statistici.
Păi dacă știam eu unde ajungem, i-aș fi spus din start: nu sunt, fată, măritată, că și ăla care voia să mă ia mi-a cerut acces la datele de la Biroul de credite, ca să vadă dacă sunt solvabilă, și n-am vrut să-i dau. Totul până la privacy, soro! Și dacă pot să stau eu nemăritată, crezi că nu pot să stau și fără cont la ING? Mai ales că m-ați mai lăsat fără acces la el și când îmi ardea buza mai tare, în Cuba, unde mi l-ați blocat din proprie inițiativă fără să mă întrebați.
Așa că, dragă ING, am trăit și momente frumoase împreună, dar ca în orice relație poate ar fi bine să începem să ne mai vedem și cu alții. Să-mi plimb leuțu pe acolo pe unde sistemul nu mă pune să semnez ca prostuțu.
#Ceamaflatazi 2 – că dacă citești înainte de a semna ceva, afli că sistemul nu e pregătit să facă față acestei situații neprevăzute
UPDATE 28 iunie 2017 – Banca își cere scuze și speră să nu se mai întâmple
Azi am primit mai multe mesaje de la ING, fie direct, pe Facebook, fie prin interpuși, în final m-a găsit la telefon doamna care semnează și răspunsul de mai jos. Mi-a spus că au investigat situația, nu-și explică nici ei de ce în 2014 când mi-am exprimat expres dezacordul de a-mi tranzacționa datele cu Biroul de credite, această opțiune nu a fost operată în sistem. Au opinat că a fost o eroare umană, despre care speră să nu se mai repete.
Le-am spus că nici sistemul nu e totuși OK, de vreme ce umanul din agenție nu poate să intre în sistem ca să corecteze ceva când omul e în fața lui. Ba chiar amenință și cu blocarea contului.
A zis că într-adevăr, vor verifica și asta, și-au cerut scuze multe, au promis că vor instrui mai bine și angajații din filiale, pupat toți piața Independenții, și mi-au trimis scris acest răspuns din care reiese că s-a operat modificarea. Între timp am discuții intense cu unii cetățeni care se consideră apărați cumva de faptul că banca are dreptul să facă ce vrea ea cu datele lor. Să fiți sănătoși!
„Dacă nu doriți să semnați, atunci vi se blochează contul”
Mă îndoiesc sincer. În primul rând n-am mai auzit așa ceva, ce treabă are actualizarea datelor cu serviciile însele; în al doilea rând nu cred că madam cucoana a avut o astfel de experiență, deci o bănuiesc că atât a dus-o capul, să încerce să te intimideze. În locul tău rupeam foaia, nu mai semnam nimic, apoi verificam cardul. Dacă nu mergea, dădeam telefon la callcenter să mă plâng că nu merge cardul.
Personal, nu i-am mai văzut la față pe cei de la sucursala mea de ani de zile. Cardul mi s-a înnoit prin poștă sau curier.
Da, și eu cred că a fost un șantaj jenant. De altfel când am ajuns acasă am primit un email cu Dragă D, ai primit noul card, iată ce poți face cu el…
Ba da, pot bloca contul, chiar daca ma indoiesc ca asta are vreo urma de legalitate. As presupune ca blocarea contului o face toanta de la ING Office, nu banca/sediul central.
Deblocarea se rezolva cu apel in call center si transmis urari stramosesti, dar afli ca ti-au blocat contul doar cand vrei sa folosesti cardul la (de exemplu) Selgros si cardul iti este refuzat cu mesajul „Retineti, card furat”.
True story.
La inceputul lui 2017 la o intalnire de management ING s-a dat ordin ca personalul sa fie mult mai agresiv in prelucrarea de date personale. Angajatii front desk sunt evaluati profesional si in functie de cat de complet (detaliat) sunt colectate informatiile.
Duduia cu care ai vorbit are familie si un review anual. Nu are de ales. Respectarea legii nu este o optiune. Trebuie sa isi faca jobul. De altfel, multi din angajati completeaza adeseori aleator formularele. Ai fi uimita ce informatii sunt in sistem despre tine. Poate nu e tocmai rau ca multe sunt false?
Nu prea înțeleg ce spui. Cum adică respectarea legii nu e o opțiune? Ce lege spune că eu sunt obligată să semnez o hartie în care scrie că sunt de acord cu ceva împotriva voinței mele? De vreme ce acolo erau două opțiune înseamnă că legea îmi dă dreptul să aleg una dintre ele.
Ce informații false? Fii mai clar.
Mr. A., mai sus are dreptate, desi formularea este mai nefericita. operatorii front-desk tin aproape de fisa postului, nu au nici timp, nici disponibilitate pentru dileme morale/constitutionale. si nu este neaparat vorba de informatii false: ei completeaza toate chestionarele (asa-zise privind satisfactia clientilor) cum ii duce capul – si uneori o nimeresc; ai fi surprinsa sa afli cat de asemanatori sunt oamenii intre ei…
Nu neg că o fi așa, ce semnalam eu era mai degrabă o chestie de absurdul procedurii: cum să nu poți să modifici ceva ce prin absența semnăturii nu este definitiv, ci așteaptă să fie semnat tocmai ca să poată intra în vigoare.
Angajatul de la frontdesk trebuie sa introduca in sistem informatii complete, indiferent ca este legal sau nu, sau daca are ori nu confirmarea clientului (eg. prin semnatura). Face parte din fisa postului, iar la ING s-a dat circulara interna sa se practice foarte agresiv colectarea de date. Oamenii primesc bonus in functie de asta (si multe altele, evident). Nu e de joaca.
Omul e certat de manager daca nu a completat datele corect si complet. Nimeni nu vrea stres. Sunt facturi de platit s.a.m.d. De aceea multe informatii sunt introduse fals. De asemenea, nimeni nu sta sa verifice ce e scris/semnat de client.
Nu prea conteaza ce ai semnat.
Dacă e adevărat asta cu introducerea datelor indiferent dacă nu e legal e foarte grav. Dacă ai asemenea informații ar trebuit să sesizezi ANPDCP
Si banca la randul ei este hartuita de autoritati sa se conformeze la FATCA (de unde si intrebarile despre SUA) si sa culeaga tot felul de date despre clienti. Probabil ca angajatul alege o scurtatura, am lucrat in ING 6 ani sunt convins ca nimeni de acolo nu ii spune sa falsifice datele. Este doar lenea locala. Daca se afla in centrala ca face asta zboara in 10 minute.
Se poate să aveți dreptate, însă în cazul de față formularul era la fel de complet și detaliat cu bifa pusă pe NU.
Si la ce banca ai mutat leutii?
Încă nu i-am mutat, dar anul trecut când au avut colapsul ăla de o zi, după acea întâmplare mi-am făcut încă un cont la o altă bancă, ca să am o alternativă dacă se repetă situația. E vorba de singura bancă la care poți să-ți deschizi cont online. Pentru că era mai comod așa.
Banalitatea raului, pana la urma. Oare ce facea daca ii rupeai hartiile in fata si ii spuneai ca le faci plangere la autoritatea pentru protectia datelor personale atat bancii, cat si ei, functionarei, personal, cu nume si prenume? Bine, nu ca m-as astepta ca autoritatea aia sa faca ceva pentru cetatean intr-o astfel de situatie…
Apropo, nici sa iti fotocopieze buletinul la banca nu e legal, dar na, legea e doar pentru catei.
S-a cam speriat când i-am făcut poză la formulare. Atunci a propus alternativa cu cel completat de mână. Nu știu cum e cu copia după buletin, dar chiar în formularul lor scrie că pentru a-ți exercita oricare din drepturile alea prevăzute de Legea 677, trebuie să însoțești cererea de o copie a actului de identitate. Cumva asta nu mi se pare neapărat un abuz, pentru că nu am o problemă să-i dau băncii acele date care o ajută să-mi țină banii în siguranță, dar mă dernajează să-mi folosească datele pentru alte scopuri.
Uite aici un link in care explica de ce nu e legal sa faci copie la buletin. Conform aceleiasi legi 677.
http://adevarul.ro/news/bucuresti/2000-lei-amenda-data-ratb-prelucrarea-ilegala-datelor-personale-elevilor-studentilor-1_5200e386c7b855ff56ae1ccc/index.html
Da, am citit și eu articolul 8, însă acea prevedere lasă o portiță deschisă cazurilor în care legea specială prevede altceva, deci e posibil ca în cazul unei bănci să fie niște reglementări diferite față de cazul RATB. Nu mi-am pus problema să cer baza legală în care ei îmi fac copie la buletin, dar uite, în 2022 când îmi expriră cardul ăsta, dacă oi mai fi la ei, o să întreb 🙂
Corect ce spui. Si, probabil, le-o fi dat BNR vreo directiva ca sa ii ajute sa faca data mining nestingheriti. Din punctul meu de vedere, si nu doar din cauza situatiei despre care vorbim aici, statul roman si-a cam anulat contractul ala social cu cetatenii.
Da, banca are legislatie speciala pt pastrarea actelor. Legea 656/2002, Regulamentul BNR 9/2008 si or mai fi. De asemenea aceste prevederi stau la baza nebuniei cu actualizarea datelor clientilor. Totusi fiecare banca are posibilitatea sa-si elaboreze propriile norme interne (care sunt aprobate de BNR) cu modalitatea, intervalul obligatoriu la care se face actualizarea, etc.
Avand in vedere ca bancile au obligatia sa actualizeze datele clientilor, fiind sanctionate in caz ca nu, au posibilitatea de a lua orice masuri pt ducerea la indeplinire, inclusiv blocarea conturilor. Repet, aspectul este reglementat prin norme interne, aprobate de BNR, si teoretic adus la cunostinta clientilor prin contract.
Insa precompletarea bifelor acolo unde clientul are dreptul sa aleaga este ilegala.
Am avut si eu problemuțe „light” cu ING, dar după ce am fost la alte bănci și am constatat că e mai rău…tot la ING am rămas.
Ăsta nu e un motiv să accepți orice. Piața se schimbă când mai mulți oameni iau atitudine.
Așa am votat și eu cu portofelul și am renunțat la cardul de credit Bancpost(*). I-a durut în cur de reclamația prin care mă plângeam de un anumit comision (stabilit contractual, e adevărat, dar inechitabil). Le-am zis că dacă nu-mi rezolvă solicitarea satisfăcător, plec. Nici măcar un telefon nu mi-au dat, necum un răspuns scris. Am plătit comisionul și am închis cardul. Două săptămâni mai târziu o duduie de la retenție m-a sunat să mă convingă să rămân, că-mi reemit gratis cardul distrus și mă scutesc și de comisionul de administrare un an. Am întrebat-o dacă știe de ce am reziliat, a zis că nu. Am întrebat-o de reclamația mea prealabilă rezilierii, a zis că ei nu-i apare nimic în sistem. Așa că i-am zis că prefer să-i văduvesc de comisionul ăla de administrare pe toți anii mei, nu doar unul singur, că nu m-au tratat cu respect.
(*) Era, totuși un card de rezervă, șă am și eu American Express ca americanii șmecheri. Doar că nu mai lucrez pentru americani șmecheri acum, deci nu mai am motiv să mă dau și eu șmecher.