Noi nu vrem drogați la noi în bloc, în Ferentari e locul lor, nu aici! De ce nu vrei să ne spui cine e proprietarul garsonierei în care stă drogata, ca să trimitem ANAFU pe capul lui, să vedem noi ce contract are el cu ea!? Păi chiar așa, să plătim noi ușa după o drogată care urlă noaptea că vrea iarbă și dă cu picioarele în ușă? Îți dai seama că asta nu trebuie să mai stea aici, nu?!
Asta era vecina de la 1, strigând la administratorul blocului, să o dea afară pe „drogata” de la 5 care ne face nopțile mai vii de vreo săptămână. Cineva a chemat poliția, care a venit, a sunat la ușă și pentru că nu i-a deschis „drogata”, a plecat cum a venit. Vreo doi vecini au ieșit dimineața pe la 6, cu ochii cârpiți de nesomn, ca s-o admonesteze pe fătuca isterică, care zbierase și trântise ușile începând de pe la 2 noaptea, cu pauze suficiente cât să te lase să adormi un pic, apoi relua procedura.
Altă vecină, care avea numărul proprietarului, l-a sunat pe ăla ca să-i zică să ne ia nebuna de pe cap. Proprietarul cică s-ar fi disculpat că „e și ea studentă la medicină, fată bună!”… dar vecina i-a etichetat imediat pe amândoi: „Un băbălău! Păi ce, așa se poartă o studentă la medicină?!” În fine, după toată tevatura de acum câteva nopți, „drogata” nu s-a mai auzit, o fi fost plecată în vacanța de Rusalii. Dar amintirea ei încă ne bântuie și de aia faptele ei de arme și iarbă au deschis „lucrările” ședinței bianuale de bloc.
Din a doua strigare, că la prima n-am fost decât 3, la adunarea generală de ieri s-au strâns vreo 6 proprietari din toți cei 98 pe care-i are blocul. Pe parcursul ședinței au mai apărut meteoric câte unul-doi, fie în trecere cu cățelul scos la plimbare, fie doar ca să ne arunce câte o observație vitală, pe modelul vedeți, băi, proștilor, că ni s-a crăpat blocul în partea stângă, ca să știți că eu v-am avertizat! – ăsta era datornicul blocului, de exemplu.
da’ de ce dracu vrei tu rampă?, nu vezi că e urâtă și stricăm scările cu așa ceva?!
În fine, noi ăștia 6, care până la final am ajuns 8, am pus pe hârtie ce ne-a trecut prin cap și tot noi le-am aprobat. Sau nu.
- să punem interfon video, ca să știm cine intră în bloc, de parcă asta ne-ar fi ajutat cu ceva să dormim mai bine când urlă „drogata”, dar asta a fost concezia pentru că…
- … nu am vrut să ne mai angajăm din nou portar, după ce am renunțat la precedentul în timpul căruia se furaseră mai multe biciclete de pe diverse etaje. Atunci am pus camere video, tot degeaba, că un vecin s-a plâns că i s-a furat o floare de pe hol și administratorul n-a vrut să-i dea acces la înregistrări ca să prindă hoțul. Bueei, tu ai auzit de Autoritatea pentru protecția datelor? Numai eu am voie să mă uit la înregistrările alea, dar eu n-am timp să mă uit la toate și oricum nu pentru o floare, să faci bine să-ți ții florile în casă!
- să facem și noi o rampă la scările de acces în bloc – asta e o durere a mea mai veche, pe care o tot repet la ședințele de bloc, fără succes. Am ieșit toți în fața blocului ca să stabilim locul și cum să fie rampa, unghi de înclinare, materiale etc. Așa am constatat că unii nu înțelegeau rostul rampei. Ar fi înghesuit-o într-o parte, ar fi betonat o parte din grădină pentru ea, ar fi mutat-o pe la intrarea din spate, unde trebuia stricat un loc de parcare și în final m-au întrebat „da’ de ce dracu vrei tu rampă?, nu vezi că e urâtă și stricăm scările cu așa ceva!” de parcă stăteam în vreun bloc construit de Gaudi și-i stricam fengșuiu. I-am luat la sentiment, că nu întinerim niciunul, că dacă ne vine în vizită vreun om în căruț (ne-a ferit mniezo de așa prieteni!) că mame cu copii mici, că bătrâni cu căruț de la piață… Până la urmă au acceptat de gura mea, când le-am zis că mi-e greu să-mi urc bicla pe scări până la lift, nu pentru că ar fi normal să avem rampă. Ba administratorul a ținut să mă contrazică că legea nu ne obligă și pe noi, ăștia privații, să avem rampe.
Ce are incendiul de la Colectiv cu gazele noastre din bloc?
În schimb legea ne obligă, a ținut administratorul să ne informeze, să ne punem senzori de detectat scăpările de gaze. Că cică dacă sună cineva la gaze, că are scăpări, ăia or să vină să ne facă revizie și dacă nu vrem să ne montăm detectoare de gaze o să ne oprească gazele până cedăm. La asta ne-am uitat toți unii la alții și am ridicat din umeri. Eu le-am zis că mă doare-n branșamentul blindat de când am renunțat la aragaz în favoarea plitei electrice.
Restul au început să se împrăștie de frica răspunderii, când au aflat că detectoarele alea costă câteva sute de lei de apartament. Eu le-am zis că n-ar trebui să ne sperie asta, că una e verificarea instalației, o chestie de siguranță, și alta montarea valvelor. De exemplu la mama la bloc, după ce s-a făcut reabilitarea termică, au venit și ăia de la gaze, au verificat instalația veche de 50 de ani și i-au pus să semneze pe locatarii care n-au vrut detectoare că își asumă riscul. Și și l-au asumat, nu i-a constrâns nimeni să nimic.
Administratorul nostru, nu și nu, insista că o să ne oprească gazele și ne vor obliga, și că el, care oricum nu stă cu noi în bloc, are totuși datoria legală să ne fi avertizat, de aia zice să trecem asta musai în procesul verbal. Am trecut, dar mai departe nu am căzut de acord asupra soluției. Administratorul a sunat-o pe doamna de la gaze pe care o cunoaște el, că e drăguță, și a pus-o pe speaker. Ia ziceți-le doamnă, cum e cu detectoarele astea! A început doamna, cu ordinul, cu obligativitatea, cu conformitatea. Când a luat-o o vecină mai la bani mărunți, doamna a zis că nici ea nu vede obligativitatea detectoarelor, dar că să nu ne luăm de ea, ci de ăia de la ANRE, care au dat ordinul și ar fi făcut asta obligatoriu după Colectiv, de parcă ar avea vreo legătură scăpările de gaze cu incendiul din Colectiv.
Până la urmă președintele a avut inspirația să-l întrebe pe administrator:
– mă, dar tu ți-ai pus detector din ăsta?
– nu!, a recunoscut administratorul, surprins și el că i-a ieșit porumbelul din gură.
– păi și atunci ce ne fuți pe noi cu detectoarele astea, mă?
– păi… ce știu eu…, conform legii trebuie să fim acoperiți, bâiguie administratorul.
– auzi, mă, ia mai lasă-ne cu prostiile tale, că și cu repartitoarele alea de căldură la fel ne-ai făcut acum zece ani. Tu nu ți-ai pus, dar noi ne-am pus ca proștii și acuma nu mai știm cum să scăpăm de ele. Ia mai testează și tu ce bagă ăștia pe piață înainte și zi-ne după aia cum a mers. Hai, ia scrie doamnă acolo în procesul ăla verbal că asociația a luat la cunoștință despre informarea administratorului și gata!
Așa am scris, că picase măgăreața pe mine să redactez procesul verbal, dar am văzut că l-am lăsat pe administrator cu regrete, că probabil n-are să vadă și el cum piuie niște detectoare de gaz într-un bloc, atunci când se dă cineva cu parfum. Că așa povestea președintele că se petrece la tac-su acasă. După ce i-am semnat procesul verbal, administratorul m-a întrebat dacă mi se pare OK să facă un anunț la avizier în care să spună că atunci când bănuim scăpări de gaze să sunăm la administrator, nu la gaze, că vin ăia să ne taie gazele. I-am zis că mi se pare o idee proastă, oamenii nu trebuie încurajați să pună batista pe țambal.
Azi am citit și eu pe net câteva chestii despre treaba asta cu detectoarele și am înțeles așa:
- Ministerul Economiei și Comerțului a dat în 2004 un ordin care urma să instituie obligativitatea acestor detectoare din 2008, la acele spații unde există surse de gătit cu gaz, și geamuri termopan de cel puțin 4 mm grosime la ferestre. ANRE a emis în 2009 un ordin complementar pe aceeași temă;
- Tot ANRE (adică niște șmecheri care fac și acreditarea furnizorilor de servicii, și pe a firmelor care vin să verifice instalațiile și să-ți bage pe gât detectoarele) susține că „montarea detectorului automat de gaze este obligatorie doar în situația în care operatorul economic autorizat ANRE constată, în urma verificării sau a reviziei tehnice a instalației de utilizare, că nu sunt îndeplinite condițiile tehnice de funcționare în siguranță a instalației de utilizare a gazelor naturale.” – (sursa) Iar lămurirea asta poate să însemne multe și nimic, adică lasă la latitudinea unor firme interesate de profit să decidă dacă țevile din blocul tău, care au funcționat bine mersi niște zeci de ani, brusc nu mai sunt conforme;
- Pe un forum am găsit un ordin semnat în 2009 de Videanu, când era ministrul al economiei, prin care a abrogat ordinul semnat de ministrul economiei din 2004. Nu am reușit să mai găsesc altă legislație ulterioară anulării, dar dacă duamna de la gaze a zis că e ceva impus după Colectiv o ști ea vreun ordin intern prin care li s-a trasat ăștora din firmele care lucrează în domeniul gazelor să vândă cât mai multe detectoare pe fondul prostirii și sperieturii oamenilor.
Și uite așa au mai reușit autoritățile să mai bată un cui în coșciugul regulilor la români. Ca o concluzie, nu sunt mândră de decizia luată în asociație, pentru că în final toți au băgat la cap o chestie care se va dovedi mai criminală decât nemontarea unor iluzorii detectoare de gaze: avertismentul că dacă suni la gaze, ca să spui că-ți miroase a gaz în bloc, ăia vor veni să-ți taie gazul că nu ești conform cu nu știu ce ordin, iar conformarea costă cât întreținerea pe vreo trei luni. Și deci mai bine tăcem și întoarcem nasul, spunem o rugăciune și ne bazăm pe asigurarea obligatorie a locuinței în caz de ceva, deși nici pe aia nu o au mulți făcută în bloc. Amin!
Alte întâmplări vesele din blocul meu, de-a lungul timpului:
Despre butoaiele de varză acră din uscătorii
Despre portarul blocului si vecinul cu ranga
Sincer, amuzant! M-ați făcut să le citesc pe toate…
Dumnezeule! Schimbați doamnă blocul. Și eu (noi) avem câțiva vecini mai ciudați, dar nici chiar în halul ăsta…
Ei hai că nu e chiar așa tragic, nu ne ședințim decât de două ori pe an 🙂
Despre gaze, sunt foarte la curent ca mi-am montat detectoare (două!) împotriva voinței mele fix luna trecută!
1) chestia legală funcționează așa (pe cazul general, la instalații vechi): când se face o instalație nouă, se face un proiect. Proiectul ia în calcul situația din teren de la momentul proiectării și normele tehnice tot din același moment. La fiecare 2 ani (sau ori de câte ori e nevoie!) instalația se verifică de către un privat pe care îl angajezi să verifice dacă o poți exploata în siguranță. Verificatorul nu se (mai) uită doar după scăpări de gaze, ci se uită și la proiect și verifică dacă situația din teren corespunde cu proiectul. Dacă corespunde, ura și la gară, pentru că ți se aplică normele tehnice de la momentul proiectării (anterior anului 2004), legea nefiind retroactivă. Dacă nu corespunde, de pildă ți-ai pus tâmplărie termopan ca toată lumea, nasol. Proiectul nu mai e valabil, iar normele tehnice valabile sunt cele de la momentul inspecției (actualmente, Ordinul ANRE nr. 5/2009)! Detalii pe anre, si pe avocatnet.
http://www.anre.ro/ro/presa/comunicate/informare-07-06-2016-montarea-detectoarelor-de-gaze-naturale
2) în caz de scăpări de gaze, oamenii de la „urgențe gaze” vin și sigilează (gratis!) robinetul corespunzător, apoi pleacă. Este responsabilitatea proprietarului/asociației să angajeze (pe bani!) un instalator autorizat care să remedieze defecțiunea și să repună în funcțiune instalația oprită. Pentru repunerea în funcțiune se aplică regulile de la verificarea tehnică, de mai sus. Am avut această plăcere la instalația comună de pe casa scărilor și 20 de apartamente am stat fără gaz vreo 3 zile, că ne-a luat prin surprindere. Adică, mirosea de multă vreme dar n-am știut că urgența e una și reparația e cu totul altceva. Noroc că nu era iarnă…
3) De ce am montat eu 2 detectoare? Pentru că normele actuale spun că fiecare încăpere cu punct de ardere și fără suprafață vitrată non-termopan trebuie să aibă detector, iar la mine centrala e în balcon închis cu termopan! Instalația s-a făcut în 2005, termopanele s-au montat în 2006, eu am cumpărat apartamentul în 2008 și dacă m-aș fi certat cu ei în instanță aș fi pierdut (vezi pct 1). Dacă aș fi avut termopanele mai vechi decât instalația, poate aș fi avut o șansă la tribunal, pe ideea că în 2005 era doar recomandată, nu obligatorie, montarea detectoarelor, conform Ordinului MEC 713/2004.
4) De ce am scăpat de montarea detectoarelor până în mai 2015 inclusiv, iar în mai 2017 m-au potcovit? Pentru că legea s-a aplicat după ureche până acum, iar după Colectiv (noiembrie 2015) și după dosarele penale aferente regulile de siguranță au căpătat greutatea meritată.
5) Ce am eu împotriva montării detectoarelor? În principiu absolut nimic, consider că ce se întâmplă e o politică bună pentru societate în ansamblul ei. În particular sunt niște bani care aș fi preferat să-i cheltuiesc altfel, că eu sunt inginer și am încredere în nasul soției! 😛
PS1) Cică detectoarele de gaz metan sunt de diferite calități. Alea proaste simt orice compus volatil (metan, alcool, oțet, parfumuri, etc). Alea bune sunt calibrate mai bine pentru metan. Oricum, cică și alea bune obosesc și în câțiva ani senzorul trebuie înlocuit pentru că începe să-ți dea alarme false ca cele ieftine noi.
PS2) Există varianta scoaterii din priză când faci o friptură în sos de vin, dar vine cu riscul să uiți să o bagi din nou. Eu mi-am luat senzori buni, nu vreau să umblu la priză.
PS3) Mare atenție la oferte! L-am sunat pe nea’ Gigi de la Engie care ne-a făcut toate verificările până acum și mi-a dat un preț de 800 lei pentru Verificare Tehnică + montare 1 detector bun (românesc, de la Primatech) + 1 electrovalvă. Mi s-a părut cam scump, așa că m-am uitat în jur. Următoarea ofertă a fost 450 lei pentru fix același lucru (inclusiv același senzor!). Adăugarea a încă un senzor a dus prețul total la 600 lei.
Dap, cam așa îmțelesesem și eu că s-ar întâmpla, probabil vom ajunge și acolo la un moment dat.
Hm, s-ar putea ca asigurarea obligatorie sa nu acopere situatia, tocmai pe motiv ca nu aveti acele detectoare. Recomand citirea cu atentie a termenilor si conditiilor de asigurare.
Altfel, pe cand o recenzie a plitei pe inductie? Mi-ar placea sa citesc o opinie a cuiva trecut prin cateva luni de gatit exclusiv electric. Aspecte de genul calitatea gatitului, versatilitatea, timpul petrecut la gatit, evolutia facturilor energie electrica versus gaze, etc.
SIGUR nu acoperă, dar nu pentru lipsa detectoarelor, ci pentru lipsa verificării tehnice periodice! Asigurarea acoperă accidentele, nu indolența.
În mod similar, în caz de zăpezi abundente care surpă acoperișul casei, surparea este despăgubită doar dacă survine nu mai târziu de 24h de la oprirea ninsorii, timp în care se presupune că dai zăpada jos să nu se surpe.
@Radu, nu știam că e de interes, dar uite că se face anul în curând așa că pot face o recenzie. Nu va fi de vreun folos, însă, pentru că nu sunt o bucătăreasă asiduă, ci mai degrabă ocazională. Iar în privința facturilor la mine oricum erau mari astea electrice pentru că și încălzirea e tot electrică. Deci consumul plitei și al cuptorului nu se văd. Oricum nu prea se poate face o comparație cu gazele, că alea sunt cea mai mică contribuție din întreținere, la care, apropos, nici măcar nu am renunțat, că am omis să anunț administrația de schimbarea asta. Ce pot să zic așa pe scurt e că pe plita cu inducție totul se aduce la punctul de fierbere în timpi incredibil de scurți, comparativ cu gazul.
dar o să fac o postare separată cu observațiile mele, dacă tot e de interes 🙂
Doamnă Benezic, subiectul este foarte interesant și actual. Eu sunt partizanul extinderii folosirii energiei electrice și a sistemelor cu inducție, mult mai puțin energofage și mai curate (fără fum). Singura problemă este modul de stabilire a prețurilor la gaze și la energia electrică, destul de haotic acum.
Rămâne problema încălzirii casnice, unde RADET funcționează sub orice critică și mărturisesc – spre rușinea mea – că m-am lăsat păcălit de ideea de a nu dezechilibra rețeaua de termoficare. Este dificil de ales (sau nu mă pricep eu) între centrala electrică de apartament și cea cu gaze.
Orice informație este binevenită și mulțumesc cu anticipație pentru ea.
Sunt două regimuri de funcționare care trebuie avute în vedere: apa caldă și încălzirea. Pe apă caldă sunt două soluții tehnice: cu acumulare sau instant.
Instant electric monofazat peste 5kW nu cred că există. Pe gaz uzual e 24kW și, în opinia mea, abia face față onorabil dușurilor fierbinți în miezul iernii. Cu un instant de 3kW abia spălam vasele în anii 90. Deduc că 5 kW e, totuși, o glumă.
Cu acumulare e foarte decent atâta timp cât termini dușul înaintea apei calde.
Există și gaz de 24kW cu acumulare, îmbinând avantajele ambelor soluții, dar e mai scump.
Pe încălzire problema nu e de putere instantanee, ci de cost total al energiei consumate pe lună. Numărul total de kWh e aproape același pe gaz și electric, dar kilowattii electrici costa triplu față de gaz.
Stie administratorul ce stie. La noi in bloc exact asa s-a intamplat: un locatar a sunat la gaze, ca i-a mirosit a scapari de gaz, au venit aia si au oprit gazul pe toata scara, si au zis ca nu-i mai dau drumul decat dupa ce ne punem senzori in toate apartamentele.
Treaba care a durat vreo doua-trei luni: pana ne-am dumirit ce trebuie sa facem, am adunat oferte de senzori si servicii de montaj, am analizat variante (o varianta e cu senzor in apartament care opreste gazele pe toata coloana, alta varianta e cu valva individuala in fiecare apartament), am negociat cu firme, am pregatit actele (cica trebuia proiectul initial al instalatiei de gaze – de unde sa-l gasesti pentru un bloc din ’77?) etc. Noroc ca nu era iarna.