Am pierdut mai bine de jumătate de oră azi, încercând să ajung la un operator al DigiMobil ca să aflu dacă totuși, în lumina ieșirii din vigoare a roamingului în UE, cartela mea prepay intră și ea în Ioropa.
Știam deja că Digi ar fi singura companie care a cerut ANCOM să îi aprobe niște tarife pentru Internetul și convorbirile din Roaming, și date fiind tarifele lor la jumătate față de piață tind să înțeleg motivația. Asta și pesemne subiectivismul de client (în mare) mulțumit 😉 Însă tot speram că măcar cu această ocazie va introduce opțiunea roaming și pentru cartelele prepay, nu numai pentru abonamente.
Ca să vă scutesc de emoția citirii textului până la final, am să vă spun că nu, cartelele prepay Digi tot nu au dreptul la roaming, însă ca să aflu asta a trebuit, cum vă spuneam, să ascult în buclă mesaje robotice despre minunatele oferte ale companiei. Și, ale naibii, niciuna dintre opțiunile oferite de roboții de la call center nu răspundea la întrebarea mea. Mi-am amintit cu ocazia asta de farsa aia făcută de niște belgieni unui operator de telefonie mobilă care-i exasperase cu call center-ul lor. Dacă n-o știți, e bună ca să vă răcoriți după ce sunați la vreun call center.
Ba, culmea callcenterismului, tot căutând informația care mă interesa pe site-urile Digi, și un număr de telefon (altul decât *777) la care să răspundă un om, nu un robot, am ajuns la DigiMobil Italia, unde duduia care mi-a răspuns a fost drăguță, m-a înțeles, dar n-a putut să mă ajute decât cu un „insistați la roboți până când vă transferă la un operator”.
Zis și făcut.
Și așa mă apropii de subiect, de fapt, că ce voiam să spun e că am insistat să sun la Digi până când mi-a răspuns Orange. Ajungând până la urmă să vorbesc cu un operator, tipul îmi zice, văzând numărul de pe care sun: sunteți doamna Dollores, din București, strada…. nr…. blocul… etaj bla, bla, bla? Sunt sigură că avea și CNP-ul, și tot ce am făcut eu în materie de telefonie mobilă în ultimii 20 de ani. Pentru că, deși am am renunțat la abonament și am cartelă prepay de șase ani (care în România încă se poate cumpăra fără buletin), acest operator de la Digi avea acces într-un sistem unde datele mele personale figurau ca… abonat al Orange (ceea ce cu tristețe recunosc că am fost până în 2011). Tipul era pe punctul să-mi dea o replică devastatoare – se simțea în vocea lui și ghidușia aia premergătoare statusului cu „momentul ăla când una cu abonament de Orange sună la Digi și întreabă de ce nu are roaming #nofilter alea alea” – când i-am zis că am portat numărul la ei deja de juma de an, ba chiar că înainte de asta eram client Vodafone.
L-am încurcat teribil. M-a mai pus pe hold de câteva ori, dar până la urmă s-a lăsat păgubaș și mi-a zis, cu toate scuzele și politețea exagerată aferente, că mă transferă la alt operator, să nu cumva să închid!! Transferul s-a dovedit că era tot la robot, cu care am luat-o de la capăt cu tastele și cu așteptatul. Cine a inventat call center-ul și roboții merită un Nobel pentru machiavelâc, și dacă nu există ar trebui să se inventeze și să se numească chiar așa: Nobel pentru call center. Nu ar trebui explicat nimănui, ar ști orice om care a sunat vreodată în viața lui la un robot din ăsta. Și aici nu e vorba doar de Digi, pentru că în materie de relații cu clienții toți te trec prin aceleași furci callcenteriste.
Am aflat în cele din urmă ce mă interesa (că nu am roaming nici în UE, nici în alte părți), plus faptul că cetățeana mea are un istoric de telefonie mobilă bine documentat în arhiva comună a operatorilor și de neuitat. Dacă săvârșeam o infracțiune în urmă cu 7 ani, de exemplu să fi fraudat un referendum sau ceva fapte de corupție, eram deja și reabilitată până acum, candidam la un loc în parlament și mă făceau și prim ministru. Ba puteam să-i cer și lui Google să-mi șteargă cazierul din afișări. Însă nu voi putea să scap, se pare, de faptul că la un moment dat în viață am fost abonatul unui operator de telefonie mobilă. Și așa voi rămâne în analele bazelor de date ale operatorilor de call center.
De-aia e bine să-ți schimbi numărul de telefon din când în când…
Am pățit și eu zilele trecute cu Vodafone, am pierdut jumătate de oră ca să obțin promisiuni de la operatorul uman, deocamdată nu s-a rezolvat nimic. Dar, până să ajung la Andreea femeia, am sunat la *222, *555 și iar *222. Mi-a închis de două ori Andreea robotul, iar a treia oară am stat de vorbă cu Andreea robotul mai întâi în limba română, apoi în limba maghiară (deși eu nu știu limba maghiară), după care am reușit să vorbesc cu Andreea femeia.
Bineînțeles că noi suntem proști că nu-i dăm în judecată pe operatori ca să renunțe la roboții aceștia creați intenționat ca să fie stupizi și să ne facă să renunțăm. Și bineînțeles că instituțiile statului nu fac nimic ca să corecteze această situație. Corporația face legislația. De ce să scoată 100 de oameni din șomaj ca să-i angajeze la call center, când poate să mute banii în buzunarul ăllalt și să-i scoată din țară?
Roboțica Andreea e cea mai inteligentă angajată a Vodafone România .. Misoginule 😀
Eu deplâng vremurile alea de demult, de acum 20 de ani, când Connex a implementat primul call-center de „Relații clienți” din România. O minune a civilizației occidentale, care îți permitea să rezolvi _ceva_ fără să mergi personal să stai la o coadă…
Fix azi mă voi duce personal într-un magazin Vodafone să rezolv ceva ce nu am încredere că va fi rezolvat la telefon…
O tempora, o mores!
Dollo, eu zic că ăsta e un caz clar de prelucrare abuzivă a datelor personale.
Ia fă tu o solicitare pe legea 677 să întrebi în ce bază de date te-a găsit agentul call-center, cum ai ajuns acolo și care e temeiul legal prin care Digi poate accesa acea bază de date…
Da, si eu sunt interesat de unde ai datele alea si de ce le mai pastreaza.
Aici si aici niste modele de cereri, le poti trimite si prin email in mod normal
http://formular.privacy.apti.ro/
Cel mai simplu va luati de fiecare data o cartela direct noua cu numar si nu mai aveti batai de cap