Viața (sexuală) din bula noastră

Ce-ar fi dacă înainte de a distribui o informație pe Facebook ne-am comporta ca în fața unei propuneri sexuale: m-aș f... cu ăla/aia care a postat chestia asta?

Am pierdut azi câteva minute din viață (vreo 7) ca să urmăresc un video pe Facebook care nu avea nicio descriere și din care n-am înțeles mare lucru nici la final. Puteam foarte bine să fac altceva în minutele alea, dar ce m-a făcut să-l deschid a fost faptul că cineva din lista mea de prieteni l-a considerat suficient de important ca să-l distribuie, iar persoana aia nu postează orice. Am fost tentată să-i comentez omului și să-l întreb de ce a distribuit aia, dar m-am cenzurat. Ce rost are, fiecare pune ce vrea pe peretele lui, nu-ți convine, nu te mai uiți la ce pune el.

Mi se întâmplă tot mai des în ultima vreme să reacționez așa la știrile de pe Facebook. Sunt tot mai puțini oameni rămași în lista mea pe care-i creditez că ar verifica ceea ce distribuie înainte. Și am mulți oameni care s-au ocupat sau se ocupă cu jurnalismul în lista aia. În climatul ăsta isteric în care trăim apar zilnic gherle sau știri cu parfum de adevăr, prezentate parțial dar gomos, sub pretextul acoperirii surselor, protejării unor oameni cărora le e frică de sistem și văd salvarea doar în răspândirea masivă pe Facebook a unei minciuni. Și lumea distribuie, se indignează, comentează. Dacă le atragi atenția că totuși nu putem fi siguri, că poate nu e chiar așa, că uite oficial e dezmințită chestiunea, îți sar destui în cap că lasă, că deși nu au certitudinea că știrea aia e adevărată, ei oricum nu au încredere în stat, în politicieni și în autoritățile care au mințit deja de prea multe ori ca să mai fie crezute vreodată. Au și ei dreptate, dar chiar și așa, nu e un motiv să fim proști și să-i credem pe alții care ne mint, doar pentru că sunt niște privați.

Am avut în ultimul an tot felul de situații care ne-au inflamat peste măsură pe toți, tot felul de gogoși aruncate în spațiul public, ca să testeze reacțiile publicului sau din pură prostie. Se bate câmpii prea mult și în public și de la tribune. Se nasc Mesii în diverse domenii și oamenii sunt atât de disperați să urmeze pe câte cineva încât refuză să-i vadă lipsurile, găunoșenia. Am ajuns o societate de Petrici care îți irosesc energiile strigând tot timpul îngroziți că vine lupul, și am pierdut acel simț – dacă l-om fi avut vreodată – care ne-ar face să știm când vine lupul de adevăratelea.

Realitatea e că se poate discuta cu lupul, dacă am avea răbdarea să ascultăm un pic, să citim, să ne informăm, înainte de a striga că vrea să ne fure oile. Doar că nimeni nu mai are răbdarea asta, nimeni nu mai e obișnuit să asculte, să numere până la zece, să respire adânc, apoi să constate că oricum era o prostie. Toată lumea vrea să strige, să se revolte, să vitupereze. Toată lumea se pricepe la toate, știe exact cum ar trebui să stea lucrurile, de la fotbal la medicină și justiție. Toți suntem obosiți de atâta informație, dar suntem mai neinformați ca niciodată.

După ce am urmărit acel video m-am întrebat cât de mult am ajuns să cred în discernământul celorlalți atunci când citesc/cred/distribui o informație. Și mi-am dat seama că în bula noastră de Facebook, la fel ca și în bula cealaltă, offline, de cunoscuți, suntem cu toții atât de vulnerabili la manipulare pe cât este cel mai vulnerabil dintre noi. Undeva o verigă e slabă și de acolo ne-o luăm toți. La fel ca bolile venerice prin sex, informația se răspândește din gură în gură, pe încredere. Îl cred pe unul de la mine din listă, cu care rezonez în multe privințe, care până acum nu a distribuit prostii, deci iau de bun ce scrie el, chiar dacă el nu-mi aduce nicio dovadă, pentru că… protejarea surselor. El la rândul lui poate o fi făcut la fel. Undeva la sursă poate să fie de fapt o minciună sau un interes. Cineva a călcat strâmb, neprotejat, și ne infectează pe toți, pentru că, se știe, prezervativul taie din plăcere.

Mă întreb câți dintre oamenii pe care-i urmăresc zilnic se protejează în vreun fel în viața sexuală. S-or culca la întâmplare, cu unul și altul sau or avea niște criterii de selecție? Ce-ar fi dacă înainte de a distribui o informație pe Facebook ne-am comporta ca în fața unei propuneri sexuale: m-aș f… cu ăla/aia? Aș avea încredere s-o fac fără prezervativ? Produsul împerecherii noastre ar fi util societății sau ar fi doar o boală venerică sâcâitoare și jenantă? Sau poate chiar un monstru care va produce la rândul lui pui vii…

P.S. Desigur, dacă raționăm prea mult s-ar putea să rămânem nefu…, dar câteodată e mai bună o masturbare cinstită decât un futai trist.

P.S.2 Pozele și clipurile cu pisici sunt exceptate, firește, de la regula asta de protecție 😉

Tags: , , , , , ,

6 Responses to “Viața (sexuală) din bula noastră” Subscribe

  1. Emi 15/09/2017 at 20:42 #

    viata e un 68, ti o iei mereu sperand intr o mana buna s-o dai si tu;)

  2. Stefan Bragarea 16/09/2017 at 10:17 #

    Interesant punct de vedere. Nu neapărat legat de Facebook (eu nu folosesc și mi se pare o prostie; argumente altă dată) ci de lipsa de grijă privind sursele de informare.
    Din păcate se uită de (mult prea) multe ori puterea informațiilor corecte/false. Iar presa excelează în a prezenta prostiuțe senzaționale, după care se plânge că publicul nu e educat.
    Poate asta este cauza pentru care nu mai urmăresc emisiuni de știri le televiziune și citesc foarte puțină presă, niciodată de scandal.

    Și totuși, dnă Benezic, chestia cu masturbarea este discutabilă…Honny soit qui mal y pense…

    • Dollo 17/09/2017 at 13:08 #

      Domnule Bragarea, o fi gândul rușinos, dar practica e sănătoasă 😉

    • mihai 17/09/2017 at 22:37 #

      Homo sum, humani nihil a me alienum puto.

  3. cristina 27/09/2017 at 08:05 #

    Facebook-ul dauneaza grav sanatatii. Eu am inceput sa-l utilizez prin ianuarie si asa o stare de panica ce-mi insufla, incat am decis sa iau o pauza (erau si protestele pe-atunci …) de la el. Din cand in cand, in momente de plictiseala, mai intru si senzatia e aceeasi, de anxietate, caci „stirile” nu fac altceva decat sa vaneze like-uri sau accesari. Nu am incredere in FB nici cat negru sub unghie. Pot trai, intr-o oarecare masura, si neinformata la zi despre porcariile de evenimente pe care ni le relateaza presa, in goana ei dupa senzational. Rar cand mai gasesc cate un om de presa obiectiv si onest. Prea rar.
    Despre filmuletele cu pisici nu zic altceva decat ca le urmaresc pe Youtube si acolo psihicul meu e mult mai in siguranta.

    • Emi 27/09/2017 at 12:22 #

      Parerea mea e ca depinde la ce esti abonat.Daca esti abonat la (fake)news-uri da, iti dau dreptate,dauneaza grav sanatatii.Trebuie sa ti analizezi starile: ce ti da cu negativ la drum de seara da i cu Flit. Ce i bun si te dispune (de genul grupuri pictura,poezie sau mai stiu eu ce…in functie de hobby-urile tale)pastreaza. Eu asa am facut. si pana acum e ok.A, si inca ceva…i am blocat si pe cei care imi puneau tot felul de chestii carora li se pareau lor interesante dar poe mine ma indispuneau…Fac ce vreau pe contul meu, ce pagina mea!

Leave a Reply

Oldies but goldies

„Căpșunarii” care construiesc metroul din Drumul Taberei

Faur, Gheorghe și Vișovan în fața scutului cu care vor săpa tunelul de metrou

Au plecat de 10-20 de ani din țară, s-au specializat în săpat tuneluri în Spania sau Italia, și acum vin ca specialiști „străini”. Vestea proastă e că vor să plece înapoi. Sunt dezamăgiți că România nu a ajuns Europa din urmă cât timp ei au fost plecați.

De ce ea? (3)

tarau-victoriei

Viața de după: reabilitarea, mai grea decât pușcăria, a muncit la negru pentru că nu o angaja nimeni, victoria de la CEDO și rejudecarea procesului în țară, pierderea și regăsirea dosarului, apariția unor „victime” noi atrase de ideea de potențial câștig, facultatea de drept, doctoratul și victoria finală.

Plasturii lui Negoiță – cât au costat și de ce s-au dezlipit

lipire-plasturi

50.000 de bucățele de „not so safety walk” cumpărate de la 3M au fost lipite bucată cu bucată de oamenii ADPB, pare-se la fel de prost cum a fost gândită toată lucrarea de pe Bulevardul Unirii

Primăria Capitalei cumpără lumina soarelui la suprapreț

panouri

Aministrația parcurilor București a cârpit sistemul de iluminat din Parcul Tineretului cu niște panouri fotovoltaice pe care le-a cumpărat cu de patru ori prețul pieței, de la o firmă care a făcut în viața ei o singură afacere: asta.

Casa Becali, fostă Groza, fostă Auschnit, fostă Manu

casa becali

“Intrați, bey, fotografiați ce vreți voi, vizitați tot, mi se rupe! O să văd eu ce-o să scrieți după aia, dacă sunteți cu sufletul curat… Intrați, faceți ce vreți, numa’ să nu furați!”. Așa ne-a primit Gigi Becali în curtea casei sale din Aleea Alexandru nr.1

Când religia contrazice nevoile societății – eșecul german

biserica catolica

Biserica are monopol pe protecția socială în anumite zone din Germania, așa cum vrea și România să facă. Nemții își dau seama, după 50 de ani, că au greșit.