Am fost și la congresul de toamnă al USR, desfășurat la Brașov pentru alegerea unui președinte în locul lui Nicușor Dan, demisionat la câteva luni după ce promisese că face din USR al doilea partid al țării. Pare că ceea ce îi iese cel mai bine partidului ăsta este campania electorală, așa că n-ar fi imposibil să mai urmeze vreun congres mai la primăvară, mai ales că ăsta de acum s-a lăsat cu scandal și amenințări cu tribunalul. Nu în sala de festivități, ci în online, acolo unde pare că se simt cel mai liberi membrii partidului să-și dea la gioale.
Partidul care vrea legi mai bune pare incapabil să-și facă bine propriul statut
Supărarea a pornit de data asta de la modul de desemnare a delegaților la congres, adică acei reprezentanți ai filialelor care aveau drept de vot. Fiecare filială județeană are dreptul să trimită un număr de delegați la congres proporțional cu rezultatele obținute în alegeri. Cum Bucureștiul a fost prima filială a partidului, formată din cele 6 filiale de sectoare, a avut și un număr mare de delegați și pretenții nescrise de navă amiral a organizației. Aici erau nicușoriștii, membrii fondatori, oameni care au făcut posibil miracolul de mai târziu de la nivel național. Din cauza asta fiecare sector avea pretenția să fie tratat ca un județ, iar printr-o înțelegere nescrisă așa a și fost până acum.
Desemnarea delegaților se pare că s-a făcut în mai multe moduri, nefiind menționată clar în statut o singură procedură. Adică în unele filiale membrii au putut să voteze toată lista de delegați (n candidați), în altele s-a stabilit că fiecare membru poate să aleagă maxim jumătate din lista de delegați (n/2 candidați). Miza fiind aici faptul că dacă ai o majoritate de orice culoare într-o filială, acea majoritate va impune și majoritatea delegaților prin procedura de vot n candidați. Pe când dacă s-ar vota numai n/2 majoritatea nu ar mai putea impune toți delegații, ci ar lăsa locuri și pentru celelalte tabere din filială.
Ceva de genul ăsta am înțeles că s-a întâmplat la București, unde inițial sectoarele și-au votat fiecare direct delegații la congres, după formula fiecare membru a ales n delegați. Asta a făcut ca majoritatea delegaților aleși să fie pro candidatul Cristian Seidler, afiliat taberei nicușoriste. Ulterior Biroul Național al partidului (BN), acel for care întrunește crema partidului și în care sunt reprezentanți din cam toate taberele, a decis să schimbe procedura de vot și să le ceară celor de la București (cea mai mare filială, cu cel mai mare număr de delegați) să voteze după altă metodă și anume: sectoarele să-și desemneze reprezentanți în conferința municipală, iar abia aici să se aleagă delegații pentru congres, și nu prin votul a n candidați ci prin votul a n/2. Așa au ajuns și nicușorișiti, dar și progresiști sau liberali pe lista aia de delegați. Nemulțumiții au contestat decizia Biroului Național și noile alegeri, iar Comisia de arbitraj a decis să dea o decizie a la Oracolul din Delphi: decizia BN nu a fost statutară, dar alegerile rezultate în urma ei sunt valabile.
Asta a făcut ca unii delegați să boicoteze congresul, candidatul agreat de ei, Cristian Seidler, să se retragă din cursă cu o săptămână înainte de congres, iar delegații „de rit nou”, după cum se autodenumeau amuzați delegații de București care au venit totuși la congres, să fie dezavuați de colegii lor rămași acasă. Încă o gâlceavă în USR era la fel de necesară ca turnatul apei în fântână.
Cum pot să concureze doi și să nu câștige niciunul?
La congres au venit 210 delegați din cei 276 câți trebuia. Așa a anunțat de la tribună Mihai Goțiu, ales președintele comisiei electorale. 19 delegați au vrut să se știe că au venit dar că refuză să voteze, pentru că nu-i lasă filiala. Numai 191 au votat, 14 din ei și-au anulat voturile în scris (adică au scris măscări sau numele lui Nicușor pe buletinele de vot). Scorurile valabile au fost: 50 de voturi pentru Vlad Alexandrescu și 127 pentru Dan Barna. Pe Facebook, într-o postare care a inflamat spiritele în partid mai mult decât dacă ar fi venit în carne și oase la congres, Nicușor Dan a scris că scorul real ar fi fost altul dacă alegerile de la București nu ar fi fost invalidate: și anume Seidler ar fi câștigat detașat cu peste 170 de voturi (voturile absenților din filialele din țară + ale delegaților aleși inițial în București, adică vreo 58) sau ar fi pierdut în al doilea tur în fața coaliției progresiști-liberali la care, zic unii că s-ar fi alăturat chiar tabăra clotildistă, adică cea mai conservatoare dintre conservatori. Dar cum nicușoriștii au preferat să boicoteze congresul nu vom ști niciodată cine ar fi câștigat.
Ar fi cel puțin o concluzie care se desprinde din această situație în care a ajuns cel mai tânăr partid românesc. Aceea că oamenii de bună credință, adunați în jurul unei idei comune înălțătoare, nu au știut să se organizeze suficient de bine încât să prevadă apariția unor situații de genul ăsta, în care unii forțează statutul pe principiul că dacă nu scrie nu e nici interzis. La congresul de data trecută vă povesteam cât de impresionată am fost de determinarea cu care toți delegații au stat atunci mai bine de 12 ore împreună ca să pună la punct statutul partidului astfel încât să-l facă după așteptările lor, un partid eficient, suplu, democratic. Cu toate astea se pare că rezultatul a ieșit cu lacune care acum se răzbună.
Odată prin metoda asta liber schimbistă de alegere a delegaților, care a stârnit atâta scandal tocmai din cauză că nu e clar statuată. Apoi, când a venit să le explice cum se va vota, Mihai Goțiu a rostit de la tribună aparent o perlă de prostie: că deși sunt numai doi candidați e posibil ca niciunul dintre ei să nu ia jumătate plus unu voturi și să fie nevoie de turul doi. S-a râs pe înfundate sau pe față, unii s-au grăbit să ia cuvântul ca să-i explice că matematic n-are cum să fie așa. 
Apoi cineva din sală a dat citire adevăratei perle care stătea ascunsă în statutul partidului, votat de toți cu șase luni înainte. În loc să scrie acolo că se vor număra voturile valabil exprimate scria doar că se vor număra voturile exprimate. Adică dacă din 190 de voturi, un număr suficient de mare vor fi anulate, ele vor fi luate în calcul la stabilirea câștigătorului, pentru că au fost exprimate, chiar dacă nu sunt valabile, ci anulate, și ar conduce în felul ăsta la situația paradoxală de a nu lăsa pe niciunul din cei doi să aibă jumătate plus unu. Cu alte cuvinte, al treilea candidat, deși absent, ar fi fost în spirit în cursă, împiedicând alegerea celorlalți doi prin anularea voturilor sale.
Lipsa unui singur cuvânt „valabil” i-a descumpănit pe toți exact înainte de vot, așa se explică de ce totuși numai 14 au ales să-și anuleze votul, deși aparent ar fi fost mai mulți înclinați să facă asta. În ziua congresului mi-am explicat o imagine pe care o surprinsesem cu o seară înainte la masă, în care Cristian Ghinea și Dumitru Dobrev se retrăseseră la o masă și consultau preocupați statutul partidului. Omul acuzat de mulți că îi fură partidul lui Nicușor ca să i-l dea lui Cioloș, și omul lui Nicușor, până nu demult, avocatul care i-a stat alături în multe procese intentate primăriei, făceau acum front comun pentru salvarea congresului. Se arată, deci, că nici facerea legilor nu e așa, pentru toată lumea. Ce să mai zici despre respectarea lor.
Poiana, între rușinea familiei USR și plăcerea vinovată de a-i înjura pe alții
De pe margine pare că partidul ăsta are vârsta emoțională a unui copil de 5 ani și se poartă ca atare. Din interior, însă, frustrarea se simte poate mai acut decât afară, pentru că acolo au intrat oameni de bună credință, animați de voința de a face chestii concrete, pe care noi ăștia, susținătorii, doar le comandăm prin vot. Și, după cum zice Eugen Ionescu, cu cât sunt mai de bună credință, cu atât sunt mai ușor de manipulat. Iar zădărnicia resimțită în interior se revarsă cu furie în Poiană – așa se numește platforma online pe care discută membrii partidului. Acolo se înjură, se împacă, ispășesc penitențe cu suspendare de la câteva zile la peste 50 câte am auzit că primise cineva recent, și tot de acolo transpiră secrete interne în afară și întărâtă și mai tare spiritele. În toate discursurile rostite la congres, în toate discuțiile dintre cei prezenți pe la mese, Poiana era menționată ca un soi de boală rușinoasă a familiei, nebuna închisă într-un turn, dar care se apucă să urle când ți-e lumea mai dragă și ai musafiri.
După ce a câștigat alegerile la congresul din mai, Nicușor Dan a spus că soluția pentru a stopa nebunia asta a taberelor și lupta pentru putere în partid este munca pe proiecte. O soluție bună pe care au promis-o la rândul lor și candidații de acum. Dacă ar fi fost aplicată, adică dacă nenumărații specialiști din partid ar fi folosiți ca să facă proiecte concrete, pe care echipele mixte să le pună în practică. Or până acum nu prea s-a întâmplat asta. Proiecte ar fi, ele sunt inițiate ici și colo, prin filiale sau prin diaspora, însă ajung foarte greu să fie asumate de partid. Deși există un număr destul de mare de deputați și senatori aleși, pentru un partid abia înființat, ei reușesc să facă surprinzător de puțin pentru consolidarea partidului în ochii electoratului. Se vorbește în termeni corporatiști despre clustere de proiecte, despre livrabile, despre calitățile extraordinare ale specialiștilor partidului, însă pare că se ratează concretizarea. Senatorul de diaspora Radu Mihail îmi spunea că au decis să folosească primul an ca să învețe cum funcționează procesul legislativ, ca să poată să contracareze șmecheriile PSD. Ar fi de așteptat ca în următorii trei ani să ne propună și niște alternative pe diverse domenii, așa încât să nu mai auzim doar critici politicianiste despre cum PSD face și drege greșit, ci să vină și cu propuneri concrete de legi.
Profilul ideal al membrului USR
Consolidarea partidului trebuie făcută și prin extindere și nici pe direcția asta nu s-au făcut progrese mari, în ciuda miilor de cereri de înscriere primite imediat după anunțul lui Nicușor Dan că USB se transformă în USR. Cu o singură excepție. Filiala diaspora este singura care aproape și-a triplat numărul de membri în câteva luni, de la 50-60 de membri câți aveau inițial, la 163 acum. Multe filiale au preferat să se baricadeze în sediul partidului și să nu mai primească pe nimeni, de frică să nu fie victimele unei preluări ostile. Lucru acuzat de unii nicușoriști, iar dacă privim azi disputele din partid poate or fi avut dreptate – filialele alea sunt printre cele care au boicotat congresul. Pe de altă parte, însă, nu i-ar fi oprit nimeni să-i selecteze la înscriere pe cei după chipul și asemănarea lor. În lipsa definirii doctrinare a partidului, pe care o vede prioritară Vlad Alexandrescu, până la urmă fiecare filială a avut libertatea de a-și selecta viitorii membri după cum a dus-o capul.
La diaspora, de exemplu candidații au fost rugați să răspundă la câteva întrebări cheie, după care li s-a acordat un punctaj. Au fost întrebați despre NATO, UE, plăcuțele bilingve sau familia tradițională. Profilul USR a fost conturat astfel din start ca pro european, pro NATO, pro diversitate etc, mai mult de jumătate dintre admiși fiind sută la sută potriviți perfect pe calapodul USR, restul doar cu mici abateri. Emanuel Stoica, președintele filialei diaspora, spune că 80% dintre membrii USR din afară au studii superioare și 10% doctorat, dar asta nu înseamnă nimic, zice tot el. Între intervievați au fost oameni cu studii care păreau să nu înțeleagă nimic și alții fără studii care știau mai multe. Dan, de exemplu, este șofer de camion și trăiește cu soția și copiii în Belgia. Cară tot felul de mărfuri de lunea până vinerea și e frustrat să vadă că nu se poate face același lucru și aici, la Constanța de exemplu. A fost admis în USR în septembrie și zice că așteaptă de la partid o coerență în comunicarea cu oamenii simpli ca el, care când aud că li se vorbește de politică își desfac berea și se duc mai încolo, convinși că toți politicienii sunt la fel.
Dan îmi povestea la masă că a fost și el victima unui „bun venit” mai agresiv pe Poiană, unde prima dată a fost luat la mișto că nu știe să scrie corect. Apoi le-a spus că e șofer de camion și că… asta e.
Mi se pare că nu există deloc dialog. Poate că voi sunteți majoritatea, dar nu înseamnă că dacă eu am altă părere nu contez. Și dacă-mi zici că sunt prost eu mă duc și citesc și mă informez să văd dacă chiar sunt prost. Și după aia vin și-ți zic că uite, poate că sunt prost cum zici tu, dar numai 80%. Că 20% am dreptate și ar trebui să discutăm!”
Luni după congres
În ciuda tuturor neajunsurilor, bâlbelor, taberelor și conflictelor dintre membri, USR are încă suficient potențial să rămână în picioare și să crească. Sunt 2000 de oameni, cât o bulă de Facebook, în care unii sunt mai vocali, alții mai colerici, alții mai absenți, dar deocamdată rămân toți în bula asta conștienți că afară nu e mai bine. Drept e că unii au părăsit deja bula, dezamăgiți, iar potențialul de dezamăgire nu a fost nici el epuizat. Cei doi candidați la președinție au fost întrebați cum văd ei politica de alianțe a USR într-un viitor posibil, în care partidul va ajunge să conteze totuși pe scena politică. Vlad Alexandrescu, exponentul taberei progresiste, adept al diversității și nonconformismului în partid, a exclus din start orice variantă de alianță cu vreunul dintre partidele parlamentare, însă nu a exclus alăturarea cu partide locale sau cu România 100, dacă se va face vreodată partid. Dan Barna, însă, exponentul liberalilor, a fost mai flexibil, spunând că în rural s-ar putea aplica alte reguli decât în urban, pentru că la sate lumea e mai mică, iar dacă vrei să ai totuși o filială acolo trebuie să te mulțumești și cu mai puțin virgine.
S-a dat exemplul concret al primarului de la Ciugud, exclus din PSD, pe care Barna l-ar vedea în USR, dar Alexandrescu și alții – nu. Pentru ei nu contează câte a făcut primarul acolo, ci faptul că înainte de toate a făcut pactul cu diavolul de la putere pentru fonduri. Alexandrescu remarca și în discursul său de dinainte de vot că principalul pericol care-i paște și pe useriști e rinocenizarea, conformismul și contaminarea de molima adecvării, a acomodării cu mediul politic, iar de aici devin la fel de inutili ca toți ceilalți politicieni și pot să plece acasă. În loc să devină al doilea partid care să conteze pe scena politică ar putea să devină a doua mare dezamăgire, după Convenția Democratică. Barna a remarcat că useriștii trebuie să se decidă dacă vor să fie iacobini sau rinoceri, fără să spună însă clar dacă rinocerizarea e totuși o chestie acceptabilă. Ne putem aștepta, deci, ca următoarea mare schismă în USR să fie pe marginea politicii de alianțe electorale, ceea ce probabil va semna și certificatul de deces al speranței useriste.
La un an de la constituirea și intrarea în politica mare și în parlament, USR pare că a produs mai mult scandaluri și dezbinare decât ce a promis. Nu sunt până la urmă decât o oglindă fidelă a societății românești, mai ușor de divizat decât o ogradă de păsăret căreia i se aruncă din când în când câte un pumn de boabe ici și colo. Noul președinte spunea cu mândrie că spre deosebire de partidele „de jupân”, useriștii nu votează în Parlament sau în consiliile locale după cum le arată degetul liderul de grup. „În USR există o părere a partidului și fiecare mai are pe lângă cel puțin una-două păreri personale.” Deși pare, deci, o construcție modernă și democratică, realitatea din ultimul an ne-a arătat că în politică cel puțin nu merge să ai atâtea păreri personale, că riști să nu mai ieși din ele. Toate taberele care se înjură cum reciproc în USR, invocând nevoia de dialog și mâna întinsă la care ceilalți nu răspund, arată că de fapt totul e doar o luptă pentru controlul partidului, care în ciuda acestor alegeri de ieri e departe de a se fi tranșat. Unii strigă că nu s-au respectat regulile, alții sunt dispuși să închidă ochii la nereguli, câtă vreme câștigă ai lor, și fiecare tabără are pretenția ca ceilalți să pună batista pe țambal ca să nu dăuneze partidului. Iar președintele nou ales le cere membrilor să respecte deciziile organelor de conducere ale partidului, chiar dacă uneori pot fi greșite, și promite că de luni, după congres, va merge personal în fiecare filială nemulțumită ca să înceapă dialogul de întregire a partidului. Pentru că, zice Dan Barna, „prea ținem partidul ăsta în ficat și în mațe și eu vreau să-l ținem în cap și creier!”.
Băi, dar ăștia nu sunt sănătoși la cap?
1) De ce i-o fi mâncat în cur pe membrii BN să anuleze alegerile din București? O dată că Bucureștiul era primus inter pares și ar fi putut da tonul în proceduri, în al doilea rând că dacă membrii BN chiar considerau că nu e ok procedura de vot din București, puteau propune un referendum intern pentru procedura valabilă la _următorul_ congres, nu la ăsta, în al treilea rând că riscul de a-i ostiliza pe bucureșteni prin anularea primelor alegeri era mare oricum.
2) De ce i-o fi mâncat în cur pe Seidler și ai lui să nu accepte decizia Comisiei de Arbitraj? Păi, fir-ar ea a dracului de Comisie de arbitraj, nu de aia ați pus-o cu toții acolo, să tranșeze astfel de situații când fiecare are dreptatea lui? Ce mama naibii sperau să rezolve boicotând Congresul? Să arate întregii țări că nu știu să piardă o înfruntare (fie ea și inegală sau poate chiar viciată)?
3) Nicușor Dan însuși. Fără cuvinte. Bravo dom’le! Practici demne de PSD și PNL, ai? Fir-ai tu să fii, după ce că ai refuzat să devii patriarhul de onoare al partidului, rol ce ți-ar fi revenit pe merit, cu toată greutatea acestui simbol, acum stai pe margine și comentezi din auzite, ce-ți mai șoptește unul sau altul. N-ai participat la ședințele alea, nici la BN, nici la CA, dar îi ajută enorm pe foștii tăi camarazi să ieși public și să-i asemuiești cu pesedeaua!
4) Dan Barna. Felicitări, căpitane al unui vas în curs de scufundare. Cum ai reacționat public la acuzațiile de pesedism ale lui Nicușor Dan? Mama ta de fost purtător de cuvânt, e nevoie să vină Dollo să explice și nouă, votanților voștri, cum e cu n și n/2?
Toate animalele sunt egale. Unele animale sunt mai egale.
(George Orwell, Ferma animalelor)
De ce un partid nou, cu sefi oameni scoliti si pe afara, este tto de tip PCR?
De ce e nevoie de congres si nu de votul tuturor membrilor de partid?
Pentru ca unii sunt mai egali ca altii. D-aia.
N-aș fi atât de aspru. Votul tuturor nu poate fi decât electronic, exprimat într-o agora virtuală. Ori, noi, oamenii, alegem totuși oameni, nu idei. Dincolo de ce spune omul, mai contează și cum spune. De aia videoconferințele nu au înlocuit delegațiile, și probabil că nu le vor înlocui până nu se inventează sistemele de proiecție holografică.
Votul indirect, prin delegați la congres, are avantajele lui. De pildă, delegații pot sta 12 ore să lucreze la ceva împreună, cum s-a făcut la Cluj.
Legea partidelor nu permite votul electronic și nici prin corespondență pentru alegerea organelor de conducere a partidelor. Chestiunea votului universal a fost pusă și la congresul de la Cluj, mai mulți membri au cerut asta, dar riscau să facă un statut care încălca legea. Până și reglementările filialei diaspora sunt pe alocuri absurde în condițiile în care membrii acestei filiale sunt împrăștiați prin toată lumea, nu ca într-un județ oarecare unde totuși se pot aduna la ședințe destul de ușor.
Legea pertidelor e neconstitutionala. A mai fost atacata la CCR pentru numarul de inscrieri. Mai poate fi atacata…
Nu poate legea sa stabileasca organizarea partidului, daca si unde depune candidaturi, sa aiba sau nu filiale. Legea (daca e nevoie de asa ceva) trebuie sa stabileasca un cadru general, fara amanunte.
Partidele in vest nu se bazeaza pe milioane de membri, nici macar pe sute de mii. Sediile nu sunt asa somptuoase. Un partid cu 150000 de membri este considerat mare. Resursele partidului trebuie sa se indrepte spre campania electorala, nu spre sedii, telefoane, secretare si masini. Asta atrage coruptia. Cotizatia anuala trebuie sa fie simbolica, 10-20 de lei, hai 50. In rest donatii prin campanii, serate cu stringere de fonduri… Adica activitati cit mai transparente…
Si apropos de filiale diaspora. Intrebare: daca un partid dintr-o tara ar deschide o filiala in Romania fiindca sunt in Ro un numar de cetateni de origine sau emigrati de acolo care ar fi pozitia romanilor si a Romaniei fata de asta?
Din nefericire pentru tine pentru rasistul George Orwell tu esti doar un „animal” „inferior” de „rasa Latina” si daca cumva ai idei de stanga ca mine chiar un „porc”. Pentru rasistul Orwell doar Blestematii Anglo-Saxoni sunt oameni ( fermierul Jones ) si doar lor li se aplica drepturile omului. Postez mereu ca sa conving Romanii si alti neo-Latini ca au duashmani puternici in GB si SUA care nu accepta decat exterminarea „rasei Latine”. Sclavia Latinilor este doar o etapa intermediara, scopul final al Blestematilor Anglo-Saxoni este exterminatea Latinilor.
Impresia generală este de incoerență și confuzie pe fondul unei nervozități excesive. ”Nici așa, nici altminteri” întrupat și activ !
Doamnă Benezic
Extrem de interesantă tema.
Cu multe, multe regrete am urmărit involuția USR. Inițial, promitea doar guvernare corectă și transparentă – lucru cu care eram total de acord. Apoi unii membri marcanți au dorit să aibă și ”doctrină” de parcă fără doctrină murea lumea, fără să aibă minima răbdare de a aștepta să se limpezească apele.
Finalul l-am văzut cu toții.
Înclin să fiu de acord cu dl Vasiliu Mircea Paul, deși opinia dsale este dur exprimată.
Cu dl Goțiu – față de care am serioase rețineri – am avut și o dispută personală. Dsa ca flacără ecologistă a neamului, punea în România Curată semnul egal între exploatarea (cu cianuri, dar asta este o altă poveste) a minereului aurifer într-un sit arheologic important și exploatarea gazelor de șist în Moldova, exploatare care în SUA a adus o cvasi-independență față de importurile de gaze combustibile.Am argumentat citându-l pe dl prof Crânganu care – ca geolog – are cu mult mai multă experiență în domeniu și decât dl Goțiu și decât mine. Dl senator mi-a replicat dur că el este jurist, aparține unei promoții eminente și – ca atare – opiniile a doi profesori universitari nu îi rezistă.
Din fericire nu am votat USR. Fidel neîncrederii mele în politicienii români, căpătată de când am votat Radu Câmpeanu, mi-am anulat votul, punând ștampila pe numele TUTUROR papagalilor de pe listele electorale.
Și totuși, mare păcat…
IOAN PETROVICI Amintiri universitare
(despre C. Rădulescu-Motru)
”E o gîndire care îți scapă printre degete. Nu întîlnești decît arare o linie fermă, o dîră netedă de lumină. E ceva tremurător care te amăgește, dar nu te îndrumează.
…conducătorii de suflete, dacă nu trebuiesc să apară pietrificați, nu trebuie să fie nici ca unda călătoare.”
Adică ”nici așa, nici altminteri” varianta extinsă. Eu susțin că se potrivește nu doar liderilor USR ci și altor ”lideri de opinie”.
Ăsta e cusurul nostru. Nu știm să conducem suflete. Niciunul dintre noi. Avem multe idei, unele chiar bune, dar toți suntem învățați încă de la cei 7 ani de acasă, să „stăm cuminți” și să „nu vorbim neîntrebați”. După aia vine școala, care ne cretinizează complet dpdv cetățenesc. La final vine viața, cu cele două forme ale ei: tinerețea cu distracțiile ei, și maturitatea cu obligațiile ei. Și, neavând conducători de suflete printre noi, suntem la mila tuturor gangsterilor care se propășesc pe aici, fie că se numesc Petru Groza, Gheorghiu Dej, Ceaușescu, Iliescu, Băsescu și, cu voia dvs ultimul pe listă, Dragnea.
Useriștii au idei, dar n-au încredere unii în alții. Nici conducătorii de filiale în conducătorii centrali (nici unul dintre boicotiști nu și-a pus problema că scandalul va face mai mult rău partidului decât alegerea președintelui „greșit” – care e totuși unul de-al lor), nici conducerea centrală în conducătorii de filiale (tot nu înțeleg de ce a trebuit schimbat felul în care se făceau alegeri în USB de atâția ani).
”Conducerea sufletelor” începe cu ”negociem orice, dar NU PRINCIPII” (Corneliu Coposu). Însă pentru asta trebuie să LE AI (principiile). Dacă le ai, trebuie să le clamezi sistematic. Orice spui, orice faci, explicitezi mereu prin principiile declarate, O DATĂ PENTRU TOTDEAUNA.
ASTA înseamnă educarea maselor (și nu numai a lor). Exact ce NU FAC ”dilematicii” noștri ”prea-mult-iubiți-adulați”. Nu degeaba și-au ales ei acea LOZINCĂ MORTALĂ ”nici așa, nici altminteri”. Dacă ”elitele” națiunii o dau cotită în mod programatic, ce așteptări mai putem avea de la politicieni ?
„Ceterum censeo Carthaginem esse delendam” (Cato cel Bătrîn)
Deși excesiv (prin prisma secolelor), acesta este exemplul clasic al consecvenței politice.
Câteva gânduri am legat de asta:
1) Domnule, dumneata ai principii. Și eu am, dar ale dumitale sunt întrucâtva mai nobile decât ale mele, deoarece beneficiezi și de experiența generațiilor anterioare din familia ta (spre deosebire de mine), plus o erudiție care dă pe dinafară de fiecare dată când te supără câte ceva. De ce te limitezi să bodogănești în barbă doar aici, printre noi, în loc să educi dumneata masele? Dă buzna în foile „dilematicilor” și ia-te la trântă cu ei! Vreau să-ți citesc articole de fond, nu comentarii în subsolul lui Dollo!
2) Ai un laitmotiv cu „nici așa, nici altminteri”, de parcă ai pierdut un pariu cu Pleșu cândva. Să zicem că ai dreptate rerferitor la Pleșu. Însă cu Liiceanu ce ai? E constant anticomunist și face o treabă excelentă cu editura lui.
Domnule Vasiliu Mircea Paul
Cu toată stima, aici greșiți parțial. Consecvența absolută mi se pare absurdă. Dilematicii (cu unul dintre iei am fost coleg de clasă și de liceu) proclamă posibilitatea ”îndoielii”, a ”dilemei”.
Pentru că folosim dictoane, vă amintiți că ”numai boul este consecvent”.
Altfel, vă rog să primiți întreaga mea stimă și cele mai bune urări
N-am exclus niciodată posibilitatea ”dilemei” dar cei la care ”fac aluzie” o ridică la rang de principiu absolut. Prin consecință ne întoarcem la spusele lui Ioan Petrovici.
Cît privește ”trînta” cu respectivii am încercat, de mult de tot, să trimit cîteva observații – nu am primit răspuns nici la poșta redacției, nici altfel.
Însă, dacă doriți să citiți studiile mele, vă invit pe pagina de fb sau la paulvasiliu_ro@yahoo.com
Nu am cont pe facebook, iar nuanța mea ați ratat-o. Vreau să vă citesc _articole_de_fond_, adică materiale publice, nu literatură de sertar. E complet irelevant pentru societate ce gândește dl VMP (sau eu), dar ar putea fi relevant ce publică dl VMP, mai ales dacă e și luat în seamă de alde Pleșu și se lasă cu vreo polemică.
În ceea ce privește „am încercat, de mult de tot – nu am primit răspuns”, asta seamănă cu „oricum strugurii erau cam acri”. Îmi aduc aminte că ați publicat aici un comentariu lung, cu un material care v-a fost refuzat pe contributors, pe care l-am citit și despre care v-am oferit câteva sugestii de îmbunătățire stilistică. N-am văzut nicio variantă revizuită.
Scopul final nu ar trebui să fie publicarea pe fb sau pe un blog personal, că asta poate oricine. Scopul ar fi să scrieți ceva suficient de bun încât să vă publice cineva. Haideți că aveți tot ce vă trebuie în bibliotecă!
Eu, la următoarea ieșire în stradă, voi purta o pancartă pe care va scrie ”MAI MULTĂ CONSTITUȚIE, MAI PUȚIN PARLAMENT!”.
Pentru că, deși votul meu este garantat de Constituție, Parlamentul (PSD+PNL) s-a pișat cu boltă pe el prin adoptarea legii privind alegerile locale într-un singur tur!!
USR e si el un organism nou, care in afara de mostenirea genetica are nevoie de experienta proprie ca sa poata supravietui, creste si apoi ajunge la stadiul in care poate efectiv actiona catre implementarea obiectivelor cerute de alegatori. Proiectele commune ajuta, cu siguranta, dar cred ca si disputele contribuie la crearea experientei si culturii de partid, pe care nici un USR-ist nu o are de fapt. E nevoie de timp ca USR-ul sa devina matur si coerent. Faptul ca partidul e activ in incercarea de a gasi solutii pentru depasirea situatiei existente e un lucru pozitiv. Cu conditia ca aceasta perioada sa nu fie excesiv de lunga, eu nu m-as ingrijora prea mult de certurile existente si zgomotul neproductiv din jurul lor, si mi-as mentine sustinerea pentru ei. Acum au un presedinte care e hotarat sa actioneze, sa ii dam credit si sa ii urmarim in urmatoarea perioada.
@ Claudiu
Cât se poate de corect, spune veșnic-cârcotașul din mine!
Și eu îmi mențin susținerea, în pofida mesajului supărat din capul listei de comentarii. Consider în continuare că USR e tot ce avem mai bun împotriva feseneului, iar astea sunt rateuri de început, furtuni într-un pahar cu apă.
Cred ca USR e alta varianta de FSN.
N-au salvat Bucurestiul, dar repede s-au repezit sa salveze si Romania.
Nu-si stabilesc principii, dar sunt deja la al doilea congres de alegere de sef. Si deja s-au certat…
De prin 2000 incoace Romania nu are decit FSN fie la stinga, fie la dreapta.
La stinga e clar cine e. La dreapta e un PNL care s-a rupt in aripi si aripioare si s-a refacut cind a fost vorba de guvernare. S-a dat deoparte din CDR si a supravietuit. Dar s-a dovedit FSN-ist cind se facu USL. (Sa mai pomenim de „marii” venerabili ai PNL? Nu are rost.)
PD de stinga, desrpins din FSN la prima rupere, membru in Internationala Socialista vira brusc la dreapta de scrisnira rotile cind il aduse pe Valeriu Stoica si isi puse si L in coada si din Socialist ajunse direct la Miscarea populara.
Aparu ALDE care va dispare si el ca n-are baza. A fost bagat in Parlament de PSD…
USR va creste numai daca se va altoi cu FSN. Altfel, ca toate celelalte: UNPR, PDDD, Noua Republica, URR…
Nu, stai puțin. FSN este rezultatul direct al neaplicării punctului 8 de la Timișoara, iar tot ce ai scris de la „de prin 2000” până la „a fost băgat in Parlament de PSD” este în esență adevărat. Însă postulatul tău cum că „USR va crește numai dacă se va altoi” este disputabil(*) și în niciun caz nu susține concluzia cu care ai început, cum că „_e_ altă variantă de FSN”, ca și cum altoirea s-ar fi petrecut deja.
(*) USR este „generația decrețeilor” în mai mare măsură decât formațiunile anterioare, M10 și Noua Republică, iar PPDD și UNPR sunt din altă categorie de partide, anume cele formate pentru un om, deci nu aparțin aceluiași tablou. Ideea mea este că decrețeii au crescut într-un mediu mult mai competitiv ca al nostru, în care competițiile pe un loc la facultate atingeau valori astronomice, iar vârfurile selectate pe vremea când au făcut ei școala sunt mult mai multe decât în oricare altă generație. Ei bine, acei oameni au ajuns la maturitatea politică, în care au început să înțeleagă că așa cum e acum nu-i bine și e cazul să facă ceva în privința asta. Habar n-au ce și asta e ceea ce se vede cu ochiul liber, însă le este clar că trebuie găsită o soluție, adică sunt motivați. Iar demografia le este favorabilă în următorii 5-10 ani, asta neînsemnând că USR va supraviețui ca atare, ci doar că oamenii care îl compun vor găsi o soluție valabilă și funcțională de afirmare politică.
Punctul 8 a fost un vis.
Ca sa poti construi ceva trebuie sa ai un fundament. Daca e solid, faci ceva serios, daca nu, nu.
Fundamentul e dat atit de scoala, cit si de familie. Obisnuiti sa spunem una si sa gindim altceva este enorm de greu sa te remodelezi. Si USR face la fel.
Pentru mine O alta politica incepe din interior.
Ei nu si-au respectat promisiunea fata de bucuresteni. Au plecat din consiliu (generind mari probleme de care PSD a profitat) mergind la Parlament. Si nu au demisionat mai intai, ci au mers la 2 capete, ca toti ceilalti. Deci nu si-au respectat promisiunea si au folosit acelasi tertip. Stiu ca legea e trimba si-i lasa. Dar eu vorbesc nu de lege ci de moralitate si principii.
Si nu ma refer la membrii obisnuiti, ci la sefi, care o data ajunsi acolo capata reflexe de dictatori.
Dar putem incheia disputa cazind de acord ca nu suntem de acord.
As dori ca peste citeva luni, un an sa spun public ca am gresit si ca USR nu e FSN fiindca se va schimba.
Na, uite că Barna zice pe Hotnews că n-a fost așa, cică Bucureștiul și-a schimbat procedura de vot față de cea folosită pentru congresul de la Cluj, Comisia de arbitraj i-a dat peste bot în unanimitate iar bucureștenii s-au supărat. Despre rolul BN n-a zis nimic, dar rezultă că a fost oarecum un soi de executant al deciziei CA. E plauzibil, Dollo?
Din câte am înțeles eu Comisia de arbitraj a intervenit după intervenția BN. Adică mai întâi au fost alegerile așa cum le-au vrut ăștia de la București, apoi a intervenit BN și a decis organizarea altor alegeri, primii au cerut arbitraj și așa s-a ajuns la CA. În BN a fost sigur un vot în legătură cu alegerile de la București și nu în unanimitate. Oricum cred că deja asta a fost doar încă un pretext, nici nu mai contează cum a fost și cine ce a făcut. Principala vină stă în faptul că procedura nu e clar detaliată în statut, ca să nu existe interpretări.
Și aștia vor sa conduca țara? Nu sunt in stare să-și facă un statut amărât? Dacă ar fi fost un partid nou-nouț, aș mai fi zis. Ce au facut până acum? Cum l-au ales pe ND președinte inainte? Asta arată cât de bun președinte a fost ND și cum a fost partidul până acum!
Haideti sa fim putin factuali, sa explicam publicului mai precis, in loc sa zicem ca o tabara urla ilegalitatea si cealalta, casting, nu o baga in seama, si face entorse la morala:
-in mai, la congresul din Cluj, Nicusor a aprobat un sistem de reprezentare al sectoarelor, astfel incat fiecare isi trimitea proprii delegati la congres. Normal, era vorba de cele mai mari filiale ale USR. Ne incadram in definitia democratiei si reprezentarii.
-acum, cu acelasi articol din statut, BN a zis sa se faca la fel (inainte de orice vot, BN a trimis dispozitia biroului municipal).
-insa biroul municipal (ales intr-o conferinta comuna a tuturor sectoarelor, compus 100% din sustinatori ai lui Nicusor, chiar daca ei sunt ceva peste 50% din membrii USR in Bucuresti) a facut cum a vrut, astfel incat a inversat complet decizia realabila a fiecarui sector (sectoare care din 11 delegati votati au ramas cu 2, de ex.). Normal, aceste alegeri au fost reclamate la arbitraj care a dat dreptate BNului, deoarece el conduce partidul. S-au reluat alegerile si s-a refacut reprezentarea sectoarelor.
Trecand peste statutul care isi arata limitele tehnice, as vrea ca lumea sa inteleaga ca este vorba de un conflict despre control vs. democratie. Si o problema morala pe care Nicusor nu a adresat-o in mesajul sau public:
de ce metoda de vot a fost ok in mai, dar acum, cand nu ii mai convine nu mai este?
Dollo, ai putea sintetiza, si edita putin postarea cu aceste precizari?
Ceea ce spui, rrat, este cam opusul a ceea ce a relatat Dollo. Înainte de mesajul tău impresia era că în București exista o procedură de vot clară, tradițională, pe care BN a ales să o modifice brutal, ceea ce a antagonizat votanții. Tu însă spui, din contră, că Bucureștiul a intenționat să folosească o procedură nouă, incompatibilă cu cea utilizată de celelalte filiale, iar BN s-a opus, firesc.
Poți să ne spui de unde ai aceste informații, te rugăm?
rrat este un membru USR care a dorit în acest fel să dea un drept la replică sau o precizare în legătură cu procedura de vot. Și anume faptul că Nicușor însuși ar fi fost de acord înainte de Cluj cu procedura asta. Eu am discutat la congres și cu alți membri, de la București, din două tabere diferite. Posibil să fi înțeles eu greșit cronologia, ei sigur văd diferit lucrurile.
Singurul punct fix pare a fi „flexibilitatea” statutului.
da, dupa cum spune Dollo, sunt la sursa. O precizare: metoda de vot este teoretic la latitudinea filialelor judetene,care in mare parte sunt sinonime cu filialele oraselor resedinta de judet. Si care sunt mult mai colegiale si promoveaza ca delegati si reprezentanti ai filialelor locale mult mai mici, gen orasele sau comune. Acolo nu a fost scandal pentru ca oamenii au cazut de acord cu un sistem de vot si s-a votat. La sectoare care sunt poate chiar mai mari decat cea mai mare filiala judeteana (sect 1 de ex), s-a acceptat independenta lor. Insa exploitul statutului a venit cand palaria municipala a zis, ca este echivalentul unei judetene deci aplica statutul la litera. Problema lor a fost ca nu au vrut sa discute nimic, multiple negocieri au esuat, nu au vrut sa accepte decizia BN de la inceput. Si sectorarele s-au revoltat, imagineaza-ti tu alegi pe cineva la tine in sector, si peste o saptamana, colegii de la alte sectoare ti-au modificat complet alegerea.
Pt Dollo, da statutul este interpretabil, nu este perfect pentru ca nimeni nu s-a gandit la toate posibilitatile, la Cluj eram concentrati pe principiile mari, gen referendum intern.
Asta nu spune tabara lui Nicusor, ca afost ok in mai, dar acum nu este. Deci pozitia lor morala este f fragila.
Problema mea cea mai mare nu este cu statutul și cu faptul că „pălăria municipală” a încercat forțarea lui, astea sunt manevre politice interne întrucâtva normale. Chiar și dacă le ieșea figura, tot era normal și acceptabil. Ieșea Seidler în loc de Barna. Mare scofală.
Mă revoltă însă acuzațiile de pesedism, abuz și ilegalitate, care sunt foarte grave în urechea alegătorului USR și, pentru fiecare alegător care face un efort activ să priceapă ce s-a întâmplat în realitate (așa cum fac eu aici la Dollo), există alți 10 pe care nu-i interesează detaliile și ale căror voturi le-ați pierdut definitiv. ASTA este EXTREM DE GRAV! Ar trebui să publicați înregistrările ședințelor BN și CA pentru a combate insinuările cu transparență.
Dacă n-aveți înregistrări, atunci trebuie vorbit cu fiecare din cei care a comunicat public și lămurit că _trebuie_ să-și retragă cuvintele. Imaginea este cel mai important activ al vostru, la dracu!