Tigaie cu ce ai prin casă, a la Dollo

Cum poți faci în numai jumătate de ceas o tigaie picantă cu legume vechi de prin frigider și niscai creveți congelați de la Mega.

E un fel de mâncare pe care eu îl fac de multă vreme și în care amestec de regulă cam ce am prin casă, atunci când n-am nicio idee de ce să fac de mâncare. Cum îmi zicea cineva „laudativ” zilele astea, e unul dintre cele cinci feluri de mâncare cu care țin eu casa, așa că dacă tot a intrat în panoplia mea de realizări culinare, merită și un loc pe blog.

Marile calități ale acestui fel sunt: rapiditatea cu care se face și gustul. Gustul meu, firește 😉 Restul nu contează.

Așadar, eu am pornit de la ce aveam în frigider: o vânătă îmbătrânită de așteptare de astă vară, niște ceapă verde încolțită de pe la Mega, un ardei capia tot așa, veștejit, niște ciuperci proaspete, o căpățână de usturoi din ăla bun, românesc, din Obor, niște ardei iuți înfrunțiți cum zicea mamaie, adică mușcați de câteva ori la ciorbă și lăsați în pace, vreo opt creveți numa’, că e scumpă punga de juma de kil de la Mega, faci de mai multe ori din ea, și niște fidea de orez.

Din cauza creveților și a vinetei procedura trebuie un pic modificată față de o tigaie picantă clasică, în care începi să călești ceapa, adaugi ciuperci, ardei, mirodenii și ce mai vrei, apoi fideaua și gata. La asta am făcut așa:

  1. Călit un pic creveții în ulei cu doi căței de usturoi striviți și câteva feliuțe de ardei iute. Ăștia se înroșesc rapid, nu trebuie ținuți mult în tigaie că se întăresc prea mult și nu mai sunt buni. Semnul că sunt gata este culoarea pe care o prind, rozalie. Îi întoarceți și pe partea cealaltă și gata. Sărați și piperați. Scoși, deci, după câteva minute din tigaie și lăsați să aștepte într-o farfurie.
  2. Călit vinetele tăiate cubulețe sau feliuțe mai mici, cât să se înmoaie și călească un pic în ulei, dar să nu mustească. Dacă le tăiați prea mari s-ar putea să dureze mai mult până se fac. Trebuie întoarse în tigaie ca să se rumenească fiecare. Tot așa, sare, piper. Scos apoi și vinetele și lăsate să aștepte alături de creveți.
  3. Călit ceapa, peste care pus ardei și ciuperci. Dacă nu aveți verde merge și din ailaltă veche. Ceapă să fie. Când sunt gata și astea se pun peste ele toate celelalte, plus fideaua de orez care a stat între timp într-un castron plin cu apă caldă, ca să se înmoaie. Se amestecă toate, se sărează, piperează, curry-ază, usturoiază (restul de căței zdrobiți din căpățână) și, neapărat, se toarnă câteva lingurițe de sos de soia peste fideaua de orez. Sosul de soia e și el destul de sărat. Se mai lasă și cu fideaua să se călească un pic în tot amestecul ăla și să se îmbibe de arome.

 

 

În final nu ar trebui să aveți prea multă zeamă în tigaie. Se amestecă toate și apoi se pune o porție generoasă în farfurie. Mie îmi plac foarte mult cel puțin trei chestii din ea: vinetele, creveții și fideaua de orez. Din alte chestii de prin frigider se mai face o salată de toamnă: castravete, ardei, ceapă, mărar, mentă și o ridiche. Se mănâncă folosind tehnica îmbucăturii perfecte, adică fidea, vânătă, ciupercă, ardei și, cu crevetele înainte, poftă bună!

 

P.S. După ce am publicat asta am găsit un post similar scris exact pe 13 octombrie acum 5 ani. Doar că fără vinete și era făcut la wok – că aveam wok și aragaz. Exact de ce mi-era frică n-am scăpat, că o să mă lovească alzheimer-ul și o să mă apuc să scriu chestii pe care le-am mai scris. Un lucru e sigur, tigaia asta picantă nu te ferește de alzheimer, dimpotrivă, mănânci până uiți de tine. Dacă mai bagi și un vinișor… Ah, chiar așa, că uitasem să zic de vin. Pff!

Tags: , , ,

2 Responses to “Tigaie cu ce ai prin casă, a la Dollo” Subscribe

  1. Stefan Bragarea 13/10/2017 at 13:41 #

    Nu e rău. Mărturisesc că am înlocuit însă creveții – de care m-am săturat în Asia – cu fileuri de anșoa și am adăugat măsline (evident fără sâmburi). Problema rămâne vinul. Am încercat Feteasca Regală pe care o aveam în casă, dar este loc pentru mai bine.
    Chestia cu folosirea ”wok”-ului e nostimă. Uneori doamnele nu au ce face…

  2. para 16/10/2017 at 02:50 #

    Marturisesc ca intrasem putin in panica, la mine in frigider fiind doar frig si mustar. Pana cand mi-am adus aminte (si eu) ca am fost acu 10 ani in India, si m-am saturat de creveti. Phuuu, Slava Domnului, altfel nu stiu ce m-as fi facut.

Leave a Reply

Oldies but goldies

Mergând pe sârmă

domnul i

Împrumutam bicicleta și mergeam noaptea în parc la Icoanei. Îmi era rușine altfel, pe zi, să nu râdă lumea de mine, că sunt ditamai bărbatul și cad de pe bicicletă. Că am căzut de câteva ori, dar de aia am și ales Grădina Icoanei, că are aleile de nisip și pământ, nu mă răneam prea tare când cădeam. În trei nopți am învățat.

Bolivia: cocaleros, cholitas, sărăcie și frumusețe cât cuprinde

20180320_141433

Frunze de coca amare și politică dulce, socialistă. Bolivia și oamenii ei.

Plasturii lui Negoiță – cât au costat și de ce s-au dezlipit

lipire-plasturi

50.000 de bucățele de „not so safety walk” cumpărate de la 3M au fost lipite bucată cu bucată de oamenii ADPB, pare-se la fel de prost cum a fost gândită toată lucrarea de pe Bulevardul Unirii

Autorizația de construcție – când primăria e mai parolistă decât arhitectul (II)

unelte

În țara lui „așa se face”: dom profesor îți face o onoare cu forța, iar producătorul îți zice, voalat, că proiectantul tău e praf; Și se întâmplă că ne dispare din proiect și al treilea structurist

Doctorul cu 2000 de pacienţi şi 350 de oi

doctorul

Medicul Emil Crişan a făcut medicina de drag, dar a moştenit şi dragostea de animale de la strămoşii săi, aşa că azi îşi împarte priceperea între oameni şi animale.

Restul de 60% e tăcere

deget

Portret colectiv al celor 60% absenți de la vot: Vine inspecția sanitară și o întreabă pe asistentă dacă anumite aparate de pe care trebuie să ia probe sunt dezinfectate. Asistenta zice că nu, că nu a avut timp. Inspectorul pune mâna pe soluție, dezinfectează aparatul, ia proba și pleacă mulțumit