noiembrie | 2017 | Dollo zice Bine

Archive | noiembrie, 2017

Carte & alte arte, Portrete 26/11/2017

Cum s-a făcut de am aflat povestea Amitei Bhose

Fascinanta istorie a unei indience care s-a îndrăgostit de România citindu-l pe Eminescu, a lăsat familie și avere în urmă și a venit să trăiască în comunismul fără apă caldă și curent în căminele din Regie.

Cât valorează un om? Dar după moarte?

Cum am descoperit-o pe Sidonia Drăgușanu – scriitoare, ziarist freelancer în timpul războiului, activistă feministă, sfătuitoarea doamnelor, prietena domnilor – deși o uitase toată lumea, inclusiv Uniunea Scriitorilor

Dacă Dumnezeu nu e, umanitate nici atât

Incinerarea la Crematoriul uman din București, un serviciu public pe care biserica îl incriminează, iar Primăria nu se poate decide dacă ține cu popa sau cu mortul, căruia îi ia totuși banii

Cu titlu provizoriu

Povestea unui psihiatru român, crăcănat (senti)mental între România și America – o carte despre cei care pleacă și cum îi văd ei pe cei care rămân. În România

Românisme

Amintiri din București – un stand trist cu magneți de frigider și dansul polițiștilor locali cu segway, pe dalele clămpănitoare din Centrul istoric

Români la muncă. În Italia

Cum îți face poftă de mâncat și de băut un chelner român într-o semi-cârciumă neautorizată din Italia

Nefericita jitie* a lui Leun, pățită de el însuși

… descoperită din întâmplare într-un manuscris la Biblioteca Academiei de Doina Ruști și înflorită atât de măiastru într-un roman cu parfum de afion și grătare sfârâinde din vechiul București – „Manuscrisul fanariot”

#cu mama la Roma – varianta culinară ;)

Pentru că ce s-a întâmplat la Roma nu poate să rămână în Roma, am făcut un colaj de poze care combină celebrele haștaguri #sâmbătaalamama și #cumamalaRoma Poftă bună! 😉

Cu prejudecățile la Roma

Cum am cheltuit pensia pe o lună a mamei la o masă de fițe la Pierluigi în Roma

Când respectatarea regulilor te face prostuț în ochii mamei

„Mai lasa-mă cu regulile tale pe care nu le respectă nimeni!”, mi-a zis mama la coadă la moaștele lui Spartacus de la Coloseum

Oldies but goldies

Românisme 28/07/2013

Suni la 112 și te sună înapoi niște ciocli

O întrebare pentru domnul Raed Arafat: ce comision primesc operatoarele de la 112 ca să le furnizeze firmelor de pompe funebre numerele de telefon ale rudelor celor decedați?

Portrete 27/06/2012

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.

Green Report 17/05/2018

De ce picură în Casa Poporului

Un accident umed a fost descoperit ieri, pe Facebook, în Parlament. Pentru că am apucat s-o cunosc pe mama Casei Poporului înainte să moară, vă invit să citiți un text din care veți afla și voi cum e când se sparge o țeavă în Palat, cum intră zăpada în birouri iarna, de ce unii zic că ar fi nevoie de termopane noi, câtă apă, curent și nervi consumă Casa Poporului ca să fie ceea ce este: locul în care cei mai iubiți fii ai poporului muncesc zi de zi pentru propășirea noastră, a tutulor.

Portrete 01/06/2010

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani

Politehnica Bucuresti, Falcultatea de Electronica si Telecomunicatii - Generatia 1960 - numai vise

Au absolvit în 1960 Politehnica. Erau 150. Mai târziu unii au emigrat și au ridicat cu creierele lor celebra Silicon Valley din California. Cei care au avut cu adevărat vână de aventurieri au rămas aici, în România. Acum mai sunt vreo 50.

Tzepe 03/11/2013

Ce bucurie aș vrea eu să-mi facă Volksbank

Banca pe care au dat-o mii de clienți în judecată oferă trei „lozuri” de câte 1000 de euro pentru satisfacerea unor bucurii omenești. Bucuria mea de client ar fi să-mi achit mai repede creditul la ei și să nu-i mai calc pragul niciodată.

Portrete 10/10/2016

Scrisoarea pe care n-a mai primit-o Eugen Ionescu

Povestea profesorului Ion Nițulescu – un „element dușmănos” față de orânduirea socialistă – și a delatorilor săi, dintre care numai securistul șef mai trăiește azi bine mersi, măncându-și pensia într-o vilă somptuoasă chiar în satul natal al victimei sale

Dollo zice Bine