A m adus-o pe mama la Roma câteva zile, cu Blue Air. Încă de când am cumpărat biletele am convenit cu ea că fiind doar câteva zile nu are rost să exagerăm cu bagajele, deși parte din bucuria ei că va zbura cu avionul consta în dorința copilărească de a târî și ea, în sfârșit, un troller prin aeroport.
I-am zis că nu avem un troller care să se încadreze la bagaj de mână, așa cum e el definit de politica Blue Air, adică suficient se mic și silfid cât să încapă în calapodul ăla postat prin aeroport, așa că am făcut din mama o backpacker-iță în prima ei vizită la Roma.
În afară de asta era și ideea de a fi mai eficiente în deplasare, nu numai economia la 20-40 de euro pentru câte un bagaj în plus. I-am făcut instructajul cu privire la ce are voie și ce nu are voie să aibă în rucsac, ba am făcut chiar bagaj de probă ca să vedem dacă îi încap toate în rucsac au ba. I-au încăput.
Dimineață la 4 la chek-in, când deschide geanta ca să-mi dea buletinul, ce-mi văd ochii cârpiți de somn înăuntru? Toată sticla ei de parfum pe care i-o făcusem cadou de la ultimul drum printr-un aeroport cu dutty free.
– Sunat repede șoferul care ne adusese la aeroport, să se întoarcă din drum și să-i recupereze parfumul mamei, ca să nu se parfumeze vameșii cu el.
– Mama dezamăgită că după ce nu poate avea troller, nu se va putea nici parfuma ca o duamnă în buricul Imperiului.
În așteptarea îmbarcării privim mut la coada de valize, care mai de care mai burdușite, complet indiferente la dimensiunile stas cerute de companie. Fără subtilități de genul „las să treacă de la mine, ne simțim bine în excursie”, mama nu ratează ocazia să-mi arate că uite alții au voie cu troller.
Îi zic că o să vadă ei când n-o să-i primească în avion cu ele, dar adevărul e că nici eu nu credeam asta. Pățită acum 7 ani cu Blue Air-ul care m-a pus să plătesc bagajul la îmbarcare, am crezut în calul alb al respectării regulilor precum copilul care primește balega sub brad pe post de cadou de Crăciun.
În fine, nu vă mai țin în suspans, că scriu de pe telefon, toată lumea cu toate tipurile de valize a urcat în avionul ăla în care plictiseala și căscatul stewardesei de la întâmpinare ar fi făcut invidioasă o gestionară de mercerie-pasmanterie de pe vremuri. Numai eu și mama, două cucoane ciupite de molii, am înghesuit în compartimentul de deasupra scaunelor două rucsace necaracteristice. Dacă se făcea o confruntare de pasageri-bagaje ca să caute teroriști sigur ne detonau bagajele că nu ne-ar fi crezut că nu avem și noi troller ca toată populația românească.
Încă o remarcă despre politica ridicolă de a scoate bani a companiei BA – când am primit emailul în care mi se spunea că pot face check-in online am constatat că nu mai era niciun loc gratis, toate erau ori ocupate, ori ar fi costat de la 6 sau 8 euro în sus ca să le aleg eu online și să nu mai plictisesc nici pe fata aia de la ghișeu de la aeroport. Am renunțat, așa că am făcut check-in clasic la aeroport, gratis. Aș fi curioasă câți plătesc 10 euro în plus la un bilet low cost că să-și aleagă locul. Probabil tot atâția câți au cumpărat mâncarea și băutura oferite contra cost în avion, după snacks-urile date gratis.
Au urmat nedumeririle mamei cu privire la de ce nu ne înghesuim și noi ca toată lumea să ieșim din avion când încă nu se oprise roata și mă așteptam să văd vreuna că scoate sticla de parfum din geantă ca să-și împrospăteze aerul înainte de aterizare, ca să-mi fie umilința completă.
Măsuram cu ochi de școlar dimensiunile genților celorlalti colegi de zbor și anticipam dezamăgirea mamei.
„Mai lasa-mă cu regulile tale pe care nu le respectă nimeni!”, mi-a zis cu năduf ca în fața unui copil prost, după o juma de zi în care mersesem câțiva km pe jos prin Roma și stătusem la coadă la Coloseum – „ca la moaștele lu’ sfântu Dimitrie”, doar că înăuntru erau ale lui Spartacus – și nu înțelegea de ce nu putem să scurtăm și noi așteptarea, insinuându-ne prin intrările prioritare destinate mamelor cu copii mici. A fost momentul în care m-am simțit proastă că iau prea în serios cuvintele dintr-un regulament de călătorie pe care nu-l respectă aparent nimeni. Și mi-am dat seama că în ciuda aparentei coabitări a mamei cu toate textele mele, ea nu va înceta niciodată să fie un român care se descurcă.
Ziua s-a încheiat totuși plăcut, la bruscheteria lui Bonifacio, un italian de vreo 60 de ani care când a auzit de România a început să gesticuleze cu alea trei degete împreunate ca de închinăciune, nu despre Hagi și Năstase, ci despre Simona și Sorana, care-i plac amândouă, dar mai mult Sorana, mama mia… I-am zis că eu sunt doar Dollores, el a zis că Bonifacio și că musai să ne ducem și a doua zi, că pe lângă pâinea aia de casă într-adevăr dumnezeiască, mai face și cel mai bun cizcheic din lume. La final eu i-am lăsat 10% iar el m-a pupat. Mama a zis: „ia uite la el, moșu’, se dă la tine!”.
Cui îi mai pasă de românii descurcăreți, când lumea îi uită și pe ăia celebri!?
Eu imi aleg locul intotdeauna, nu cumpar nimic in avion (din zgircenie, desigur) si nu fac precomanda la mincare (zborul meu e scurt, Stuttgart-Sibiu si retur, de citeva ori pe an). Cu Blue Air… I hate their guts, dar din alte motive. Printre care ca aveau o pagina de rezervari timpitzica si acum au modernizat-o si e timpita de-a binelea. De politica de preturi numai de bine…
Doamnă Benezic
1. Sunteți răutăcioasă cu mama dvs (căreia vă rog să îi transmiteți cele mai bune urări de sănătate). Fiind cam de vârsta dsale vă pot certifica scăderea capacității de adaptare la situații noi, care survine odată cu înaintarea în vârstă. Veți trece și dvs prin asta…nici o grijă.
2. Noi ardelenii încercăm permanent să fim în rând cu lumea. Dacă toată lumea are troller, eu de ce să nu am?
3. Companiile de transport low-cost sunt toate ”low-cost”. Mai sunteți și în România – ce așteptări aveți?
4. Vă rog să observați că, în final mama dvs a avut de fapt, dreptate!
Spune-i regulile, explică-i consecințele și eventual las-o să răspundă pt nerespectarea lor. Să plăteasca ea personal x euro pt bagaj (și nu-i da banii după în caz că rămâne fără) să-i confiște parfumul (deși îmi pot închipui că te-ar durea inima). Las-o sa se ducă la intrarea pt cei cu copii mici, dar „eu nu vin cu tine, te duci singură”.
Din fericire pt mine, eu n-am probleme cu mama cu respectarea regulilor.
Spune-i ca si daca va lasau sa plecati cu bagajele supradimensionate, exista riscul sa nu va lase sa va intoarceti si sa va puna sa platiti destul de mult. Am asistat la un scandal provocat de o astfel de situatie, avea dreptate si clientul („de ce m-a lasat la zborul dus daca nu respecta regulile, eu acum ce fac cu trollerul?”) si angajata din aeroport („nu stiu cum v-au lasat sa urcati in aeroportul celalalt, nu e treaba ba, eu nu va pot lasa ca nu respecta regulile”).
Cu Blue Air n-am zburat niciodata, dar adesea imi fac vacantele cu WizzAir. Eu sint din categoria alora care isi rezerva locul cu luni inainte, si platesc si priority boarding, si loc numerotat, imi bag si bagajul la cala. Mai mult, platesc si asigurarea completa.
Nu fac toate chestiile astea din snobism, ci pentru ca confortul fizic, dar mai ales psihic e important pentru mine. La dracu, avem doar 3-4 vacante pe an, incerc sa mi le fac cit mai confortabile si sigure cu putinta. 40-50 de euro extra per bilet dus-intors mi se par o investitie mica, in comparatie cu beneficiul obtinut.
Snobismul si „ura de clasa” intervin insa exact atunci cind trebuie sa pierd timp in aeroport aiurea din cauza alora care nu au respectat regulile, crezind ca „merge si asa”. Aia care tin rindul cu zecile de minute incercind sa obtina dispense de la reguli care sint valabile pentru 99% din oameni, dar ei doresc altceva, ca nah.
Asa ca, unde se poate, mai platesc si fast track check-in. Aia 5-10 euro valoreaza foarte putin comparativ cu nevoia mea de a-mi incepe vacanta in conditii placute, in locul unui atac de apoplexie venit in spatele babei cu papornite (am auzit istoria uneia care a intrat in avion cu tava cu cozonac la Sofia), a mosului care se crizeaza ca i se confisca sticlele de palinca pe care voia sa le duca la copiii din Canada, a aluia care sta la rindul gresit si totusi vrea sa faca checkinul, a aleia care are 2 bagaje si si vrea unul sa fie considerat poseta, a celui care nu si-a facut checkin online, dar nu vrea nici sa plateasca, si inevitabil, cei cu bagaje in afara limitei de dimensiune, sau parintii cu copii de tita cu nenumarate bagaje de forme si dimensiuni ciudate, care vor gratuitate la elei in baza argumentului ca e vorba de un item indispensabil copilului.
Zborurile lowcost inlesnit accesul la calatorii pentru toata lumea. Din pacate, la fel ca democratia, aceste calatorii nu au inlesnit insa si accesul la educatie si bun simt al calatorilor. Cum spunea cineva cindva: Poti scoate romanul din Romania, dar nu poti scoate Romania din roman.
Daca platesti tot ce ai enumerat mai sus de ce nu mergi cu o cursa de linie ? Te costa mai ieftin !
Crede-ma, pe unele destinatii doar Wizz e zbor direct. Si in plus, intotdeauna pornesc orice cautare de zbor de pe Skyscanner – folosesc Wizz doar daca nu este o alta varianta. (nu zbor din Romania, ci din Budapesta, unde Wizz e practic noul Malév)
Ai ales tare prost destinatia daca vroiai sa ii dai lectii mamei tale despre reguli si civilizatie.
Data viitoare incearca o destinatia mai…nordica. Gen Elvetia unde oamenii se nasc cu regulile in sange. Si daca nu le respecti costa. Enorm!
Parintii mei (din categoria si generatia mamei tale) au inteles rapid de la primele vizite ca aici nu e ca acasa si s-au adaptat urgent la traditiile locului.
Nu am vrut să-i dau o lecție mamei, ci doar să-i ofer o plăcere.