#cu mama la Roma – varianta culinară ;)

Pentru că ce s-a întâmplat la Roma nu poate să rămână în Roma, am făcut un colaj de poze care combină celebrele haștaguri #sâmbătaalamama și #cumamalaRoma Poftă bună! ;)

Știu că e enervantă publicarea pozelor de vacanță,  iar această postare păcătuiește de două ori, pentru că pozele sunt și cu mâncare. Dacă vă consolează cu ceva, să știți că și eu am frigiderul gol. Azi am intrat direct în sarcini de serviciu și nu am apucat să fac piața, așa că tot rău îmi pică acum pozele astea. Dar le public din două motive: știu că pe unii dintre voi îi interesează ce mai mănâncă alții prin țări străine și… ca să rămână aici piedică în calea uitării 😉

Așadar, asta a fost Roma mea cu mama – 6 zile de hedonism și mers pe jos. Explicații găsiți dând click pe poză

            

       

                          

 

Ce am mai făcut cu mama la Roma:

 

Cu prejudecățile la Roma

Români la muncă. În Italia

Când respectatarea regulilor te face prostuț în ochii mamei

 

Etichete: , , , , , , ,

8 comentarii la “#cu mama la Roma – varianta culinară ;)” Subscribe

  1. Ady 07/11/2017 at 19:46 #

    Să vă fie de bine!

    Nu s-a scandalizat nimeni la câinii ăia? Nicio mămică, niciun sanepid, nicio presă?! 🙂

    • Dollo 07/11/2017 at 20:00 #

      Nu, erau câini în lesă peste tot. Singurul loc în care am văzut că nu au lăsat-o pe una cu o jucărie din aia mică de se ține în brațe a fost Panteonul. Polițistei de la intrare aproape că i se rupea inima că nu are voie s-o lase pe aia cu piticania în lesă 🙂

  2. Fluieratorul 07/11/2017 at 20:36 #

    Mi-a placut si mie cetatea eterna, foarte mult mi-a placut. Faina excursia, cu tot cu mincarea scumpa.

  3. Stefan Bragarea 08/11/2017 at 10:10 #

    Doamnă Benezic, constat (cu amuzament) la dvs. o oarecare aplecare întru bucurii gastronomice. Eu nu mă pot uita acum la fotograme – trebuie să dau jos câteva kilograme.
    Roma a fost și va rămâne un simbol minunat și o excursie acceptabilă. Multă sănătate mamei dvs.

    • Dollo 08/11/2017 at 14:47 #

      păi și mama ar trebui să de jos, dar asta nu a fost niciodată o preocupare pentru ea. În plus, jumătate din cunoașterea unui loc nou este prin testarea felurilor de mâncare de acolo.

      • Stefan Bragarea 08/11/2017 at 21:10 #

        Mama dvs este o înțeleaptă – eu nu!

  4. Diana 08/11/2017 at 11:07 #

    Buna ziua, nu e nimic enervant, urmaresc cu placere calatoriile. Ma bucur ca la Roma nu-s afise din alea stupide cu „interzis cu animale” in magazin sau pe altunde in timp ce lume mult mai murdara are acces liber la intrare si la cioarda. Multzam 🙂 „Saltimboca romana” ati mancat pe undeva?

    • Dollo 08/11/2017 at 14:45 #

      Nu, cu excepția acelui platou cu mezeluri (pe care de altfel l-am lăsat jumătate neatins) nu am mâncat carne roșie în Italia – doar brânzeturi, pește, fructe de mare și nelipsitele paste în toate combinațiile.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Cum se aproba un film pe vremea lui Ceaușescu

gabriela petre

Povestește Mihai Constantinescu, regizor care și-a început cariera cu niște pușcărie pentru delict de opinie, a stat pe bară zece ani după asta, fiindu-i interzis să lucreze în branșă, apoi a făcut un balet ideologic ca să nu-i fie rușine azi cu filmele semnate în vremea aia

Nu există o legătură între creșterea avuției bisericii și calitatea vieții enoriașilor

oti

Interviu cu fondatorul Asociației Secular Umaniste din România, Atila Nyerges, despre religie, credință, știință și imoralitatea legăturii dintre biserică și politicieni, pe la spatele poporului prezumat credincios.

Suni la 112 și te sună înapoi niște ciocli

morturary

O întrebare pentru domnul Raed Arafat: ce comision primesc operatoarele de la 112 ca să le furnizeze firmelor de pompe funebre numerele de telefon ale rudelor celor decedați?

Vinales, seva eco-bio a Cubei

vinales20

Dar ce căutași, maică, taman în Cuba? l-am întrebat noi pe albanez. Și el nu pricepea ce-l întrebăm, dar râdea la noi. Noroc că nevastă-sa mai scăpa câteva cuvinte englezești și până la urmă ne-a arătat stâlpii casei, a bătut cu mâna în ei și am priceput că albanil nu era albanez, ci zidar.

Viața și moartea într-un sat românesc. În 2012

Ale lor mâini bătrâne

Despre mutarea clasei muncitoare de la oraș la sat, înmormântarea organizată de firma de pompe funebre a preotului, despre UE care ne obligă să nu mai ținem mortul în casă, dar noi vrem să facem economie. Și despre politicieni.

Fără dosar cu șină la Consulatul Boliviei

20180224_105612

Aventurile birocratice din lumea care nu vrea să înțeleagă avantajele renunțării la vize turistice.