#cu mama la Roma – varianta culinară ;)

Pentru că ce s-a întâmplat la Roma nu poate să rămână în Roma, am făcut un colaj de poze care combină celebrele haștaguri #sâmbătaalamama și #cumamalaRoma Poftă bună! ;)

Știu că e enervantă publicarea pozelor de vacanță,  iar această postare păcătuiește de două ori, pentru că pozele sunt și cu mâncare. Dacă vă consolează cu ceva, să știți că și eu am frigiderul gol. Azi am intrat direct în sarcini de serviciu și nu am apucat să fac piața, așa că tot rău îmi pică acum pozele astea. Dar le public din două motive: știu că pe unii dintre voi îi interesează ce mai mănâncă alții prin țări străine și… ca să rămână aici piedică în calea uitării 😉

Așadar, asta a fost Roma mea cu mama – 6 zile de hedonism și mers pe jos. Explicații găsiți dând click pe poză

            

       

                          

 

Ce am mai făcut cu mama la Roma:

 

Cu prejudecățile la Roma

Români la muncă. În Italia

Când respectatarea regulilor te face prostuț în ochii mamei

 

Etichete: , , , , , , ,

8 comentarii la “#cu mama la Roma – varianta culinară ;)” Subscribe

  1. Ady 07/11/2017 at 19:46 #

    Să vă fie de bine!

    Nu s-a scandalizat nimeni la câinii ăia? Nicio mămică, niciun sanepid, nicio presă?! 🙂

    • Dollo 07/11/2017 at 20:00 #

      Nu, erau câini în lesă peste tot. Singurul loc în care am văzut că nu au lăsat-o pe una cu o jucărie din aia mică de se ține în brațe a fost Panteonul. Polițistei de la intrare aproape că i se rupea inima că nu are voie s-o lase pe aia cu piticania în lesă 🙂

  2. Fluieratorul 07/11/2017 at 20:36 #

    Mi-a placut si mie cetatea eterna, foarte mult mi-a placut. Faina excursia, cu tot cu mincarea scumpa.

  3. Stefan Bragarea 08/11/2017 at 10:10 #

    Doamnă Benezic, constat (cu amuzament) la dvs. o oarecare aplecare întru bucurii gastronomice. Eu nu mă pot uita acum la fotograme – trebuie să dau jos câteva kilograme.
    Roma a fost și va rămâne un simbol minunat și o excursie acceptabilă. Multă sănătate mamei dvs.

    • Dollo 08/11/2017 at 14:47 #

      păi și mama ar trebui să de jos, dar asta nu a fost niciodată o preocupare pentru ea. În plus, jumătate din cunoașterea unui loc nou este prin testarea felurilor de mâncare de acolo.

      • Stefan Bragarea 08/11/2017 at 21:10 #

        Mama dvs este o înțeleaptă – eu nu!

  4. Diana 08/11/2017 at 11:07 #

    Buna ziua, nu e nimic enervant, urmaresc cu placere calatoriile. Ma bucur ca la Roma nu-s afise din alea stupide cu „interzis cu animale” in magazin sau pe altunde in timp ce lume mult mai murdara are acces liber la intrare si la cioarda. Multzam 🙂 „Saltimboca romana” ati mancat pe undeva?

    • Dollo 08/11/2017 at 14:45 #

      Nu, cu excepția acelui platou cu mezeluri (pe care de altfel l-am lăsat jumătate neatins) nu am mâncat carne roșie în Italia – doar brânzeturi, pește, fructe de mare și nelipsitele paste în toate combinațiile.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Eu sunt lucrător sexual, legea e o curvă

sexworker

Interviu în 3 episoade cu „Profesoara”, una dintre cele mai vechi prostituate din București. Azi, începuturile – „Epoca de aur”, când comunismul tolera prostituția, marca era mai tare ca dolarul iar clientul era domn.

O zi la probațiune

alb-negru

Ce face un VIP condamnat cu suspendare, când ajunge în biroul consilierului de probațiune, unde trebuie să-și demonstreze îndreptarea: răspunde la telefon cu „dragă, sunt în oraș, la un interviu, vorbim mai târziu” 😉

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.

De ce nu-i prieşte Mioriţei iarba din UE

turma-alergand

Oieritul românesc supravieţuieşte cu greu, între subvenţia europeană care vine târziu, dezinteresul tineretului pentru meseria de cioban, şi supremaţia supermarketurilor care ne bagă pe gât brânză de import.

Depre ziduri

pano

și oamenii care se încăpățânează să le construiască și să repete istorii de care omenirea ar trebui să se rușineze.

Ziua 8 – Dumneata scrie ce trebuie, eu mă fac că nu văd… și semnez

Sursa foto: http://monstersketch.blogspot.com/2009_05_01_archive.html

Cea mai drăguță văduvă din blocul recenzat de mine, mă roagă să nu-i arăt ce am bifat la starea civilă, pentru că ea încă îl simte alături pe bărbatul ei mort de 35 de ani.